Supa de mustar.....

...... cu care am impresionat pe un coleg de scoala primara din Ploiesti, a carui nevasta gateste muuuult mai bine decat mine!!! Se pare ca in Romania nu este cunoscuta. Daca va plac ciorbele de dres si ciorba radauteana, neaparat s-o incercati. 
Mai ales ca va voi invata sa trisati si sa o faceti in 15 minute, daca aveti la masa  oaspeti neanuntati!

Poza este de aici, fiindca nu am la ora actuala nici o poza cu o supa facuta de mine. Pe situl asta se dau mai multe retete de stfel de supa, dar trebuie sa utilizati Google-translator.
Dupa o doamna de pe internet este o specialitate a orasului din nordul Olandei, unde stau - Groningen.

Aiurea! Avem o specialitate de mustar groninghez, asta e adevarat, dar de supa asta n-am auzit dacat prin 1980++++, cand m-a intrebat o olandeza simandicoasa si foarte mare bucatareasa (ei, dar nu in mod absolut), dar care nu citea frantuzeste, daca am dat vreodata de reteta de supa de mustar. Daca ar fi fost asa cum zice doamna de mai sus, ar fi stiut olandeza asta de prin imprejurimi cum se face. Deci nu este o specialitate locala.

(studenti vara intr-un parc de langa mine)

Reteta care se da pe situl de care am pomenit e urmatoarea: 
Supa groningheza de mustar (4 pers)
50 gr. unt, 60 gr faina, 1 lingura de frisca lichida sau smantana subtire, 1 litru de zeama de supa, 2 linguri mustar de Groningen (e un mustar cu bobul lasat intreg si destul de picant).


Topiti untul, dar aveti grija sa nu se inchida la culoare. Adaugati faina, mestecand cu lingura de lemn (faceti un roux). Il tineti pe foc extrem de mic cam vreo 10 minute, sa nu ramana faina cruda. Adaugati zeama de supa calda, putin cate putin, pana se face un lichid gros. Se fierbe amestecand mereu inca 10 minute. Adaugati mustarul si iar amestecati bine. Inainte de o servi adaugati smantan / frisca lichida, insa supa nu mai trebuie sa fiarba.
se garniseste cu slaninuta prajita (feluite de bacon subtiri,, care se scorijesc apetisant, cubulete mici prajite, etc) sau cu praz, ceapa verde din aceea foarte subtire si fina. 
In fine ce va trece prin cap.

Supa asta am mancat-o prima data la mama fostei amice a fiului meu. Era nemaipomenita, pe cand ea era o bucatareasa abominabila. Dar chiar sub orice critica. M-a nedumerit reusita. Insa m-a luminat ea repede, repede. Retea o avea de la un elev de-al ei (e profesoara de canto), care avea un restaurant frantuzesc prin imprejurimi. Foarte sic, foarte scump si foarte snob. Cand mi-a spus cum a facut-o un ochi mi-a inceput sa rada si celalalt sa planga, ca-n basmele noastre. Imi plangea unul din ochi pentru ca daca era adevarat ce zicea ea, era o mare, mare sarlatanie (cu asa ceva sa ceri cel putin 15 euro pe o portie!?!) Iar celalat ochi imi radea pentru ca ador trisarile in bucatarie, adica folosirea semipreparatelor sau imbunatatirea unor mancaruri de gata. Cand se poate, evident, pentru ca unele mancaruri de gata sunt atat de infame ca nu le dregi cu nici un fel de ingredient special si de lux.
Supa asta insa - da!

Reteta de supa de mustar pentru bucatarese lenese (ca mine)
- Se ia un pachet de supa crema de sparanghel (Knorr, de ex). Daca va place mai mult gustul supei albe creme de ciuperci, luati-o pe asta. Dar trebuie sa o cerneti prin strecuratoarea sita, ca sa scoateti ciupercile (se pot pune apoi la un sos de friptura).
- Faceti supa cum scrie pe plic.
- Cand e gata ii adaugati 2 linguri de masa de mustar (sau cat va place de mult - eu pun probabil mai mult, ca o fac mai picanta).
- Iar inainte de servire ii puneti smantana si slaninuta taiata in cubulete mici si prajita crocant (daca va place).
Eu o garnisesc cu patrunjel, ca arata mai bine decat ceapa lor, fie si cea mai fina (chives). Nici slaninuta prajita nu folosesc spre garnisire, fiindca are un gust sarat si afumat prea pronuntat pt supa asta, la care trebuie sa iasa gustul mustarului in evidenta. Olandezii folosesc de altfel slaninuta taiata betisoare foarte fine si apoi cubulete microscopice fiarta in supa. Asa mai merge.

La noi se gasesc acum supe cu mustar intr-o punga plastificata, facute de diferiti producatori (Unox, Albert Heijn si altii mai obscuri). E destul de buna, dar mie imi place mai mult asta 'trisata', pentru ca dozez eu cat de cremoasa si cat de 'mustaroasa' o vreau. Aia din plic are totusi gust de fiertura de faina amestecata cu mustar. Si acelei supe de gata trebuie sa-i pui putina smantana, daca o vrei mai acceptabila.

La supa asta merg foarte bine franzelutele prietenei mele Iza. Reteta o gasiti aici, pe blogul ei.
Cu permisiunea ei pun si pozele de pe blogul cu reteta.

Arata frumos, nu-i asa?

Incercati, mai ales daca aveti musafiri mai frantuziti si cu gusturi mai deosebite. Sau in loc de ciorba de dres dupa chef.