Croitorie pentru incepatoare -Tutorial rochita sarafan pentru fetite (Partea II)

6. Terminati de cusut buzunarul de la fustita
In explicatiile de la Butterick scrie ca trebuie sa cosi fiecare buzunar din doua bucati identice si sa lasi o deschizatura pe partea rotunjita a buzunarului.
Pentru ca mie mi se pare mai complcat sa refac o linie curba, pe care am lasat-o deschisa, decat sa inchid o linie dreapta, nu am respectat instructiunile lor si am lasat deschis in partea superioara a buzunarului.

Adaugare pe 8 septembrie 2013: Daca faceti sarafanul dintr-un material mai gros (corduroy / babycord / catifea reiata sau stofa) fata este din materialul rochiei, dar spatele buzunarului din captuseala sau dintr-un rest de bumbac mai subtire. In rest croiti si coaseti cum explic aici.

Dupa aceea am scurtat primul tiv...

 ... si apoi al doilea, ca sa nu am tivuri exact egale, care ar forma o muche groasa, cand intorc buzunarul. 
NB. Vedeti ca am taiat (clipped) tivurile, dar nu pana in cusatura!, ca sa se poate aseza bine tivul pe dos.

Am intors buzunarul pe dos prin deschizatura ramasa si am rulat tivul intre degete ca sa se deschida complet pe marginea rotunda.

Apoi am impins bine colturile cu o scula din bambus care se numeste 'point turner'. Daca nu aveti, sa nu folositi varful foarfecei!!! Mai bine folositi un pix BIC, dar fara varful cu pasta iesit inafara.

Apoi am indreptat partea de sus, sa obtin o linie dreapta, am calcat si am cusut foarte aproape de margine. Pentru asta am folosit o foita de tipar (pattern tissue), peste care am pus buzunarul. E mai simplu sa incepi sa cosi peste hartie, decat sa risti sa iti intre buzunarul unde incepi sa cosi in deschizatura de la masina unde sunt zimtisorii transportorului.

Buzunarul trebuie pus cu colturile peste cele doua cerculete de pe tipar (diametrul de 3 mm) despre care am scris in postarea trecuta, cand am descris cum si unde trebuie marcat pe tipar.

Am infipt doua ace de gamalie (pins) in centrul cerculetelor si am scos tiparul, avand grija sa nu se miste acele (tiparul a fost gaurit in centrul cerculetelor).

Dupa aceea am plasat buzunarele exact in dreptul acelor de gamalie, dupa ce am dat cu lipici pe marginile rotunde ale buzunarului. Am calcat buzunarul de fustita.

Apoi am cusut de jur imprejurul buzunarului, dar numai pe partea rotunda. Partea dreapta de sus nu se coase, pentru ca altfel nu mai poti folosi buzunarul. Logic!

7. Fusta

Marcati linia de cusatura la 5/8 inch (1,6 cm sau ce tiv folositi). Aveti nevoie de linia asta ca sa incretiti.

Dar intai coaseti tivurile laterale, adica fata intre cele doua parti din spate ale fustei.

Finisati tivurile si calcati-le. 

* Daca ati cusut tivurile laterale ale corsajului intr-o parte, finisati si tivurile impreuna si calcati in partea opusa tivurilor de la corsaj, ca sa nu aveti prea mult material in talie in acelasi loc (bulk). Tehnica de la quiltuit, by the way.

* Daca ati calcat (ironed) tivurile desfacute, faceti la fel si la fusta.

Apoi incretiti fusta dar numai intre punctele de incretire marcate pe spate (vezi postarea trecuta). Fata este toata incretita (gathered).

Se increteste la masina, tragand doua tighele de o parte si de alta a liniei de cusatura. Pasul este cel mai mare si tensiunea firului de sus este mai mica decat de obicei (nu 4,5 de exemplu, ci 2). 

In acest fel firul de sus va fi tras de firul de la suveica in jos si veti putea sa trageti firul de la suveica, cu care veti increti.

Eu incretesc de mana, asa cum am invatat la scoala. Imi place mai mult si apoi l-am auzit pe Kennth King intr-un curs de la Craftsy spunand ca e mai bine si mai ingrijit sa incretesti de mana. Cine trebuie sa faca repede, increteste la masina. Eu prefer sa fac mai incet, dar sa stiu ca iese totul foarte bine.

Puneti fusta peste corsaj ca mai jos si prindeti in ace de gamalie:

- liniile de cusatura laterale ale corsajului cu cele ale fustitei

- mijlocul fetei corsajului peste mijlocul fetei fustei (crestaturile v / v-clips de pe corsaj si fusta trebuie sa coincida)

- de la marginea fustei pana la punctul de incretire de pe fusta, corsajul si fusta sunt prinse in ace de gamalie, asa cum sunt, fara cute sau incretituri (numai dupa acest punct se increteste).

Apoi trageti firele de la suveica de pe fustita ca sa incretiti, exact atat cat trebuie. Lungimea tivului incretit trebuie sa coincida cu lungimea corsajului.

Fixati fustita de corsaj cu ace de gamalie si coaseti la masina. De la un capat la altul.

Apoi mai dati o cusatura deasupra primei cusaturi la aproximativ 0,5 cm, dar iarasi numai intre cele doua puncte de incretire. Peste acesta linie dati un zigzag si taiati ca in poza. Repet, pentru ca e important: tot numai intre cele doua puncte de incretire.

Puteti sa si surfilati, dar v-am spus ca mie nu-mi place sa surfilez decat cand e nevoie. E prea multa ata acolo (bulk!).

 Dupa ce ati finisat tivul, calcati ca in poza:

Puteti sa mai taiati din tiv, sa ramana de 1/4 inch, daca gasiti ca este mai bine.

8. Finisarea marginei tivului vertical de la spate.

Puteti folosi masina de surfilat (serger) sau daca nu aveti, sau nu va place, cum nu-mi place mie, folositi metoda din explicatiile de la Butterick, care este asta:
Se indoaie cam 1/4 inch, adica 0,7 cm, si se da un tighel drept.



Inainte de a da tighelul aveti grija sa taiati surplusul din tiv in unghi, cum se vede mai sus. Apoi coaseti drept. Taiati eventual din tiv, daca aveti prea mult material pe spate. Nu va speriati, ca e fixat prin vlieseline / intaritor si nu se destrama.

Apoi indoiti tivul spre spate, folosindu-va de linia de la calcat care se vede  

[Poza arata de fapt altceva: inainte de a indoi tivul de 1/4 inch, am desenat linia de indoire cu ruleta, ca sa nu mai dau semn cu creta sau cu creionul]

Prindeti tivul (vertical) cu ace de gamalie, dar nu-l coaseti inca, pentru ca intai trebuie finisat gatul si apoi trebuie facut tivul (orizontal) de la fusta

9. Gatul

Gatul se face ca in postarea Croitorie pentru incepatoare. Finisarea gatului pe materiale subtiri - tutorial.

Se taie gatul la 1/4 inches de la linia de cusatura (stay stitching), se intoarce dublura tivului vertical pe fata si se pune bieul dublu cu partea taiata exact peste marginea taiata a gatului. Bieul trebuie sa inceapa la ceva mai mult de 1/2 din intaritura intoarsa pe dos, pentru ca sa aveti suficient bieu sa intre sub intaritura. Uitati-va in poza de mai sus pana unde am pus eu captele bieului.

Coaseti la 1/4 inch (tivul vostru) si taiati apoi tivurile in straturi (grading), cum ati facut la rascroitura bratului.

NB. Aici v-am mai spus ca am gresit pt ca am intins bieul inainte de a-l coase. Nu trebuia sa fie atat de stamt peste gat (citeste despre asta in: Tiparele Burda si Butterick - diferente).
Acum intoarceti bieul si coltul de la gat pe fata si calcati. Vezi iar postarea Croitorie pentru incepatoare. Finisarea gatului pe materiale subtiri - tutorial.

Dupa ce ati calcat, prindeti bieul de corsaj cu ace de gamalie. Veti finisa gatul dupa ce ati facut tivul.

10. Tivul de la fusta.

Intai marcati tivurile cum v-am explcat in postarea Uneltele mele de croitorie (4), folosind sabloane din coperte de dosar (Manilla files folder). Intai tivul plus partea care se indoie si apoi numai tivul mic de 1/4 inch, care se indoaie.

Trebuie sa stiti unde vine linia orizontala a tivului fustei pe tivul vertical. Marcati cu un ac de gamalie ca in poza de mai jos. 

Apoi verificati daca ambele tivuri verticale sunt la fel de lungi.

Daca este asa, puteti trece la finisarea tivurilor.

Indoiti tivul vertical spre fata, facand sa coincida linia de calcat a tivului cu marcajul de pe intaritura. Coaseti si taiati apoi tivul unde ati cusut,. Vezi mai jos cum trebuie sa taiati si apoi sa subtiati tivul in unghiul de 90 grade din colt.

Tivul de jos de la fusta trebuie taiat diagonal (poza de mai jos) ca sa ai suficient material sa intre sub partea indoita si sa ramana fixat cand cosi definitiv tivul si gatul.

Acum intoarceti tivul pe fata. Scula gri de masurat tivuri (seam gauge) nu are alt scop decat sa va arat cum trebuiesc intoarse pe dos diferitele straturi de material de la tivurile orizontale si verticale.

Calcati iar si coaseti de la gat pana la tiv. Eu am cusut de la gat pana jos de tot la tiv, apoi m-am intors exact pe aceeasi cusatura pana unde incepe tivul orizontal, lung, si am continuat de jur imprejur, totul cu un singur tighel lung.

Acelasi lucru l-am facut la gat: am mers drept pana sus la gat, m-am intors pana unde incepea bieul gatului si am cusut pe marginea lui. Ca sa nu am prea mult de taiat si ingropat atele cu care am cusut.

Trebuie sa va mai spun ca eu nu cos inainte si inapoi inainte de a taia si nu folosesc taietorul (cutter) din masina de cusut, pentru ca mi se pare urat sa am un tighel ingrosat pe o foarte mica portiune. Cos exact pana unde am inceput sa cos, las atele mai lungi si le ingrop in tivuri.

11. Nasturii si butonierele

Nu va mai ramane decat sa faceti butonierele si sa puneti nasturii.

Doua plasamente de nasturi sunt priomordiale si determina pozitia celorlalti nasturi: nasturii de la gat si din talie.

Eu am o scula care imi calculeaza plasamentul nasturilor, fara sa imi bat capul cu calcule matematice. Am cumparat-o la Nancy Notions, pentru ca pe aici in Olanda nu exista sau cel putin eu nu am vazut-o.

[Aici am incercat sa vad cum arata nasturii pusi pe rochita]

Este foarte simplu de folosit. Plasez primul colt la gat si unul din urmatoarele in talie, in functie de marimea nasturelui.

Coltii aparatului se deschid automat la distante egale si mie nu-mi ramane decat sa marchez punctul din varf, unde va fi nasturele, in functie de care trebuie sa fac butoniera.

Aici am desenat intai cu creta sau creion acuarela linia de la mijlocul spatelui (MS / CB) si la varful fiecarui indicator de pozitie a nasturilor am pus cate un punct pe aceasta linie. Butonierele le-am facut pe verticala, incepand cu 3 mm deasupra punctului nasturelui. Pe partea cealalta a rochitei am desenat iar linia de MS / CB si pe ea am pus punctele pe care am cusut nasturii. 

Ceea ce este foarte practic in acest aparat este ca dupa ce marchez punctele de butoniera, las aparatul deschis, asa cum este, si il mut pe partea cealalta ca sa marchez unde se cos nasturii.

'Easy peasy' sau zis mioritic, floare la ureche. Daca cumva il puteti cumpara, este o achizitie foarte buna.

Butonierele le faceti la masina sau de mana.

Coaseti nasturii si ... ATI TERMINAT ROCHITA.

FELICITARI DACA ATI SUPRAVIETUIT ACEST TUTORIAL, mai ales destinatarele, Cleo si Teodora!

Aceasta este Partea II din tutorialul pentru incepatoare 'Rochita sarafan pentru fetite' (Butterick B5624).

Partea I o gasiti aici:
Croitorie pentru incepatoare -Tutorial rochita sarafan pentru fetite (Partea I)

Tipar de fusta evazata / gored skirt (II)

Acum sa vorbim despre tiparul fustei evazate. Sunt mai multe metode, unele mai complicate si altele mai simple, in functie de cum vrei sa-ti vina fusta pe corp. Mai mulata si cu fermoar sau mai lejera cu elastic in talie si deci mai larga in talie si pe sold.
La alegerea modelului si al tiparului trebuie sa tii in primul rand seama de ce material vei folosi.
Cu un material foarte suplu (viscoza, matase, rayon, jerseu / knit) poti opta pentru metoda cea mai usoara. Desenezi clinii, fara sa foloseti tiparul de baza de la fusta clasica, adica fara sa faci modificari la acel tipar.
Munca e mai putina, dar rezultatul nu va fi tot atat de bun ca in metoda a doua (Winifred Aldrich si Müller & Sohn).

Acum sa incep cu metoda cea mai simpla, pentru care nu ai nevoie decat de patru dimensiuni: (1) largimea taliei (waist), (2) inaltimea soldului 'mic' si (3) largimea soldului (hip) si (4) lungimea fustei.

1. Metoda Danckaerts (a scolii pe care am urmat-o eu). Nu este metoda cu rezultatul cel mai "couture"... ca  sa fiu cinstita.

Tiparul asta este pentru o fusta din 10 clini. Dar puteti sa o faceti cu mai putini clini. Masurile mele de pe vremea cand urmam acest curs, adica masurile pe care le voi da ca exemplu: talia de 70 cm si soldurile de 94 cm (inclusiv surplusul / ease). Atentie: fusta era intentionata sa aibe fermoar (zipper), altfel ar fi trebuit sa pun mai mult surplus in talie si pe solduri.

Se trage o linie verticala pe care masurati lungimea totala a fustei. Pe aceasta linie marcati inaltimea soldului 'MIC' / adica aproximativ in dreptul abdomenului, nu al soldului in partea lui cea mai mare.
La mine soldul 'mic' este la aproximativ 9-10 cm de la talie, iar soldul in sine la 18 cm. Profesoara a zis sa masor 12 cm, ca sa nu am atata largime in acea parte. 

Din aceste puncte se duc linii perpendiculare de o parte si de alta a punctului pe care se masoara 1/2 din largimea taliei / soldului impartita la numarul de clini.

In exemplul de mai sus am desenat pentru 10 clini, deci liniile de la talie, sold si tivul fustei masurau 1/10 din aceste dimensiuni.

Talia de 70 cm : 10 = 7 cm. De o parte si de alta a liniei centrale masor 3,5 cm (impreuna au 7 cm).
La fel si la sold (94:10 = 9,4): 2 = 4,7 cm de o aprte si 4,7 cm de cealalta parte.

Largimea tivului am stabilit-o la 2 m 60. 
Cred insa ca mai simplu este sa desenezi intai o linie dreapta, verticala, de la punctele de pe sold si sa masori de o parte si alta a lor cat doresti sa fie pliul de larg la tiv (exact ca in metoda a II-a, vezi mai jos).
Altfel trebuie sa pui un centimetru pe pamant, rotund si sa te asezi in mijlocul cercului ca sa vezi cat de larga vrei fusta.

Atat in talie, cat si la tiv se curbeaza linia cu cam 0,5 cm in sus, cum se vede in desen.

Atentie: daca puneti elastic in talie trebuie mai mult surplus / ease, decat daca ii pui fermoar la mijlocul spatelui sau lateral.

O metoda mai buna am gasit-o la Winifred Aldrich si la Müller & Sohn care modifica tiparul de baza al fustei clasice in felul urmator.

Pe tiparul de fusta clasica tragi doua linii verticale la jumatatea liniei orizontale de la sold (liniile mele nu sunt foarte verticale, dar ca idee...). Atat in fata, cat si la spate. Pe aceasta linie vei taia fusta ca sa obtii clinii. 
Puteti pastra partea din fata dintr-o bucata, fara sa adaugati un godet pe mijlocul fetei, dar puteti si sa taiati pe acea linie. In primul caz veti avea cate 1 clin la mijlocul fetei si al spatelui (2 clini) plus 2 clini laterali in fata si 2 clini laterali in spate. In total 6 clini.
Daca vreti un tiv mai bogat taiati si pe mijlocul fetei si al spatelui si veti obtine 8 clini in total.

Inainte sa va arat cum se face clinul, vreau sa va explic ce faceti cu pensele. Pensele care au fost pe tiparul fustei clasice dispar sau mai bine zis se muta, dar sub o alta forma. 
Masurati intai adancimea fiecarei pense si adunati cele doua masuri, ca sa obtineti singura pensa pentru tiparul de fata. Acelasi lucru il veti face pentru tiparul spatelui. 

Sa zicem ca aveti in total 4 cm in doua pense (vreau sa spun ca in tiparul de baza erau doua pense de cate 2 cm, 1 cm de o aprte si de alta a liniei pe care se indoaie pensa). In locul lor veti avea acum o pensa de 4 cm, pe care o plasati exact pe linia de la talie, de o parte si de alta a liniei pe care taiem tiparul (2 cm la dreapta si 2 cm la stanga).

Dupa ce taiem tiparul, trebuie sa adaugam largime la tiv. Se face astfel:

[Vad ca am lipit partile de tipar foarte, foarte stramb si arata oribil. Scuze]

Am taiat deci partile pe linia verticala desenata si am obtinut urmatoarele tipare: mijlocul fetei, mijlocul spatelui si partile laterale de la fata si de la spate. Marcati sa stiti despre ce parte din tipar e vorba, ca sa stiti cum trebuiesc cusute.

Dupa cum am mai scris, partea de la mijlocul fetei sau al spatelui poate sa ramana dreapta si o putem pune pe indoitura materialului (fold), ca sa nu aven cusatura in fata sau in spate. In felul asta nu veti avea insa un godet in fata sau in spate.

Eu am lasat in poza de mai sus numai spatele fara cusatura la mijlocul spatelui (CB). Daca doriti acest lucru si la fata, nu mai adaugati nimic la tiv in partea stanga (cum se vede in poza), adica pe mijlocul fetei (CF).

Tivul se largeste cu godeuri (godet taiat, nu cusut) prelungind linia de tiv cu 3-7 cm, dar puteti adauga pana la 15-18 cm, daca doriti un tiv mai amplu si mai spectacular.

Vedeti ca nu am inceput sa largesc tivul de la sold, ci de la o linie la 10 cm sub linia soldului. 
La mine - daca as folosi dimensiunile din primul tipar as trage linia orizontala prin care marchez pe toate partile tiparului de unde incep sa largesc tivul - as masura 18 cm din talie (linia soldului meu) + 10 cm = 28 cm din talie. La toate partile incepe largirea spre tiv de la aceeasi inaltime.

Puteti insa sa incepeti curbura spre tiv de la diferite lungimi, pornind de la linia orizontala a soldului (18 cm aici): la 10 cm, la 20 cm si la 30 cm. 
Cu cat o faceti mai jos de linia soldului, cu atat tivul va fi mai putin bogat, pentru ca nu poti adauga atata latime, fara sa schimbi unghiul noii cusaturi laterale, fata de linia verticala a tiparului de fusta clasica.

Foarte important! Am uitat sa spun ca marginea noua a tiparului nu ramane o linie dreapta, care face un unghi cu marginea originala a tiparului. Cel mai bine se vede in prima bucata de tipar, in stanga lui. Folositi un florar (French Curve) ca sa faceti trecerea de la linia verticala originala la linia nou desenata.

Nu e nevoie sa fie atat de curbata ca in poza de mai sus, unde tiparele sunt foarte mici, dar trebuie neaparat sa nu aveti un unghi unde se intalnesc liniile. Acel unghi trebuie transformat in linie contiua. Linia se curbeaza cam 5 cm desupra si dedesubtul punctului de intersectie. 

Partea buna este ca nu trebuie sa aranjati aceasta linie decat pe o singura parte a unui tipar. Dupa aceea o copiati pur si simplu pe celelate tipare. Liniile de cusatura verticale trebuie oricum sa fie identice, daca vrei sa pice frumos fusta.

Tiparul de la Simplicity este facut cu metoda a doua, dar adaugand mai mult surplus (ease) atat in talie cat si pe sold. Este aproape drept de la sold in sud. In plus ei au pastrat fata si spatele (partea centrala) intreaga, fara cusatura pe mijlocul fetei (CF) sau pe mijlocul spatelui (CB).

O sa vedeti cand o sa-l scanez.
Maine ma voi ocupa de fusta pentru Thea.
Astazi am fost la ortodontist, care m-a chinuit rau. In plus m-am taiat destul de rau cu cutitul cand incercam sa curat niste legume, asa ca nu pot deocamdata sa fac mare lucru cu mana stanga. Mai ales nu pot sa tricotez daca stau la televizor sau daca urmaresc un video pe computer. Sunt inconsolabila din cauza asta.
Am gasit niste modele mortal de frumoase si deosebite si ard sa incep.

================================================
Aceasta este partea a doua din seria 'Fusta evazata / gored skirt'.

Partea I:  Tipar de fusta evazata / gored skirt (I).

Pentru persoanele interesate recomand sa citeasca intai:

Cum se face tiparul de fusta clasica
Linia taliei la fusta / Probatul fustei
Tiparul de fusta dreapta (clasica) si burticile cititoarelor

Uneltele mele de croitorie (1)

Dupa ce am pus pozele cu tivul 'fag de miere' la t-shirt mi-am adus aminte ca aveam si poze cu taiatul excesului de tiv cu o foarfeca speciala, care nu stiu cum se numeste in romaneste.

A mea are manerul curbat, ca sa o tii mai bine in mana, dar exista si cu maner drept.

In englezeste se numeste 'duckbill scissors' sau 'application scissors'. Eu am cumparat-o prin internet de la Nancy Zieman (Nancy's Notions). O puteti vedea aici pe acest magazin pe internet. Se gasesc si mai scumpe si si mai bune, dar eu sunt multumita de a mea.

Am cumparat-o pentru ca am citit despre ea intr-o carte despre aplicatii. Recunosc ca imi plac foarte mult gadgets-urile de care sunt foarte curioasa cum functioneaza. De multe ori o cam dau in bara insa. Atunci ma minunez de propria prostie, adica de naivitatea ca tot ce zboara se mananca si ca toate minunile promise se si indeplinesc. Dar dupa aceea uit repede astfel de momente...-:)!!!

Si mai trebuie sa recunosc ca a durat cam mult pana am inteles cum functioneaza. Pe lista Berina 8 series s-a discutat daca aceasta foarfeca merita sa fie cumparata. Parerile erau impartite. Eu tindeam spre nu, pana cand am inteles de ce nu imi iesea ce voiam. Nu stiam sa o folosesc pentru ca nu intelesesem principiul de functionare.

Forfeca are doua parti cu care taie: una lata si deasupra sau dedesubtul ei (depinde de cum o tii in mana!!!) vine partea ascutita pe care o stim de la foarfeca normala.

Ceea ce nu intelesesem eu la inceput este ca pozitionarea foarfecii este cel mai important lucru. O luam in mana cum imi venea, cand cu partea 'cioc de rata' in sus, cand in jos.

Ea trebuie insa sa fie pusa mereu cu partea lata in jos cand tai. 

Daca nu faci asta sau nu ai chef sa te tii de regula asta cu sfintenie, nu da banii pe foarfeca asta. Daca da, atunci vei avea o unealta minunata, care iti va usura mult munca la taiat sau scurtat un tiv chiar deasupra liniei de cusatura.

Cum functioneaza?

Partea cioc de rata (daca asa i se zice!) se impinge exact de-a lungul tivului unde vrei sa tai. Dat fiind ca jumatatea ascutita a foarfecii taie PESTE (pe deasupra) 'ciocul(ui) de rata' nu iti va taia tivul, ci va taia exact deasupra lui.

Rezultatul este acesta:

Sper sa se gasesca si in Romania. In afara de astfel de tivuri se foloseste la taiatul aplicatiilor. Sa zicem ca ati aplicat ceva la masina cu punt feston, punct de butoniera sau  sau cu folosind punctul zigzag. Taiati surplusul cu aceasgta foarfeca (daca nu folositi Vliesofix, ca sa puteti taia cu precizie inainte de a aplica).

Foarfeci din acestea se gasesc la toate preturile si de mai multe marci, cu sau fara maner curbat. Sunt pentru dreptaci si stangaci, pentru ca cineva care taie cu mana stanga o va intoarce pe asta, ca sa taie si nu va avea lama 'cioc de rata' deasupra.

Oricum, rezultatul merita banii dati pe foarfeca. Cu o foarfeca normala as fi obtinut foarte greu un tiv atat de bine taiat (in partea stanga am mai zbarcit-o putin, ca nu am pus lama lata chiar langa tiv cand am taiat si se vede... in realitate se vede mai putin si e pe dos, dar totusi.... se vede).

Ma gandesc ca puteti incerca si cu foarfeca normala, daca va tineti de regula pozitionarii foarfecei. Avantajul ciocului de rata este ca e lat si iti protejeaza partea de dedesubt a materialului. Nici o sansa sa o tai cu varful ascutit, care trece deasupra ciocului de rata.

P.S. E 9 iunie si vremea este absolut mizerabila. Ploua, e vant si e frig rau. Saptamana trecuta am avut colegi care au dat drumul la calorifer ... In iunie!!!

Ma gandesc cu dor ce frumos trebuie sa fie in Romania si ma uit la temperatura de acolo cu mult dor si invidie (benigna!). Ma intreb cum arata Ploiestiul meu iubit si alte parti din Romania de care ma simt legata: regiunea Mizil Buzau (satul Naieni, al bunicilor din partea mamei) si superbul Targu-Neamt, unde am copilarit in fiecare vara la bunicii din partea tatalui. Ce as mai urca acum la Cetatea Neamtului. 

Salutati locurile astea din partea mea, de la ploaie, vand si frig.

Constructia T-shirtului / Manecile (tutorial)

Am ajuns la ultima parte a confectionarii T-shirtului. Punerea manecii, cusaturile laterale - de la tivul manecii la tivul de jos, intr-o singura cusatura - si apoi facerea tivurilor.
Maneca se pune in doua feluri: daca are capul manecii inalt si latimea sub brat mica, se coase intai cusatura laterala a bluzei sau topului, cusatura manecii de-a lungul bratului si abia dupa aceea se pune maneca (sleeve) 'rotund' (in engleza se vorbeste despre 'set in sleeve, put in the round'). Cred ca e metoda clasica, cunoscuta tuturor.
Daca ai insa o bluza sau un top cu umarul cazut, ceea ce micsoreaza si capul manecii* maneca se pune 'plat' (flat sleeve), ca in poza de mai jos.
* NB. Suma "Lungimea umarului + capul manecii" este constanta, pentru ca e determinata de masurile persoanei. Cu cat e umarul mai larg /lasat, cu atat e capul manecii mai scurt si invers.

Maneca mea de aici face parte dintr-o categorie intermediara. Se poate pune si 'rotund', dar se poate pune si plat. Manecile care au surplus de incretit (chiar daca nu se vede dupa ce e pusa maneca), se pun greu 'plat'. Asta pentru ca trebuie sa cosi o parte destul de curbata (rascroiala capului manecii) pe o linie relativ dreapta (rascroiala manecii la fata si la dos). Tricotul este elastic, dar isi si revine (recovery), asa ca te mai ajuta sa manipulezi maneca in cazul asta. Daca nu as fi lucrat cu un material tricotat ci cu un material tesut, nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa cos 'plat' o maneca cu o astfel de inaltime a capului manecii ca mai sus.
Singurele manece in modele cu materiale tesute care se pun cu succes 'plat' sunt modelele de maneci ca mai jos. Adica cu umerii lasati.

Si acum ... cum se face. Dat fiind ca am tivurile egale imi este foarte usor sa pun maneca pe linia de rascroiala a manecii de la fata si de la spate.
[Eventual recititi postarea Tivurile egale - cum te ajuta in croitorie si quiltuit ca sa reimprospatati tehnica, daca e nevoie].

Bag un ac de gamalie prin cele doua puncte de la colt (pe maneca si pe fata), ca sa stiu de unde incep sa potrivesc tivurile egale.

Vedeti ca am marcat cu creta un F pe partea din fata a manecii, ca sa nu ma incurc si sa o pun gresit. Mi s-a intamplat, asa cum s-a mai intamplat si altora. Dupa prima greseala, m-am invatat  minte.

Ceea ce ma intereseaza este sa imi coincida atat marcarile liniei cusaturii cat si tivurile. De aceea la tivuri rotunde de acest gen, care au tendinta sa se miste din cauza curburii diferite, mai pun din loc in loc si cate un ac paralel cu linia cusaturii ca sa imi tina linia tivului egala.

Si mai verific din timp in timp daca linia cusaturii coincide, infigand un ac peerpendicular pe linia cusaturii de la maneca, care pe dos trebuie sa imi iasa pe linia cusaturii de la fata sau spate. Aici e bine.

Sus la varful manecii arata cam asa, fiindca lungimile curburilor difera.
Acum trebuie sa spun cinstit ca la mine tivul este foarte mare, chiar prea mare ('just in case', fiindca nu mai probasem niciodata acest model). Daca l-as fi taiat de la inceput de 1,3 cm (1/2 inch) as fi avut mai putina bataie de cap. Depinde de cat de sigura esti de model ca sa alegi pentru un tiv mai mic.

Diferenta care se vede (valurile de pe maneca) dispare la cusut.

Acum o iau din partea cealalta (se pune maneca incepand de la margini pana la marcarea umarului pe maneca). Deci primele ace de gamalie pe care le prinzi sunt: punctele de sub brat si capul manecii / punctul umarului. Abia dupa aceea restul.


Am ajuns la cusut. Cos pe linia marcata, avand grija sa mentin tivurile EXACT egale pe toata linia cusaturii.

Se coase foarte incet. Am citit candva pe Lucru de Mana reactia unei doamne care se vaita ca masina nu coase mai repede. Ma gandeam "Pentru ce iti trebuie sa cosi ca si cum ai avea un munte de haine de facut la fabrica?". Cusutul repede, in afara de situatia in care ai de cusut metri intregi de tiv (ca la perdele) si cosi drept, nu se recomanda, pentru ca nu poti dirija materialul ca lumea in timp ce masina merge. Viteza de la cusut ti-l zmulge practic din mana, plus tendinta naturala a materialului de a se deplasa spre dreapta cand cosi.
Deci coaseti incet si cu grija, ca sa stapaniti bine masina, sa nu o lasati pe ea si legile fizicii sa va stapaneasca pe voi. Slow Sewing, nu numai Slow Food!

Se coase cu maneca deasupra. In general se zice ca trebuie sa cosi cu partea
mai lunga dedesubt, pentru ca dintisorii masinei sa poata transporta mai bine partea mai lunga si sa mai scoata din diferenta de lungime. Asa am invatat si eu sa cos maneca pusa 'rotund', pe care o aranjezi intai (insailare, incretire, calcare cu aburi, ca sa imi iasa fara cretisori sus).
Dar Marcy Tilton zice altfel si zice mai bine cand e vorba de tricotaje.
In cazul manecii de tricot poate manipula maneca mai bine (trebuie in permanenta sa controlez tivurile egale) si poti trage putin de cele doua parti sa devina egale. Se va intinde putin fata (sau spatele) si vor avea aceeasi lungime ca si maneca. Tricotul se strange dupa aceea si partea care va determina lungimea definitiva va fi partea cea mai scurta. Deci nu maneca ci rascroiala bratului de la fata sau spate.
NB. Daca aveti un tricot care nu se strange la loc dupa ce a fost intins, cum sunt unele  tricotaje de bumbac mai ieftine, va trebui sa puneti maneca 'rotund', nu in felul pe care vi l-am prezentat aici.

Si tot asa.... Tragi de tivuri sa se potriveasca, indrepti unde s-a miscat din pozitia initiala, mai cosi cativa pasi, mai repozitionezi .... Pana termini.

Inca ceva: eu nu cos niciodata peste ace. Stiu ca masinile noi au un mecanism care te ajuta sa eviti acele si sar peste ele, dar nu stii niciodata ce se poate intampla. Dupa ce am auzit despre cazuri (extrem de rare, e adevarat) cand s-a rupt acul si a sarit o aschie in ochiul celei care cusea, am luat hotararea sa nu mai cos peste ace.
Insa cos pana la cateva fire de ac, inainte de a-l scoate. In felul asta nu cos nici peste ac, iar acul imi mentine materialele asa cum le-am pozitionat eu si vreau sa ramana.

Si deci asa arata maneca dupa ce am cusut-o si am surfilat tivul. 'Valurile' s-au dus.
Calcatul. Intai am calcat tivul asa cum era dupa ce l-am scos din masina (setting the seam, se zice in croitorie si quiltuit). Apoi l-am calcat pe perna de croitorie (taylor ham) spre interiorul manecii.

Am ajuns la cusutul tivului de sub brat al manecii si la cusatura laterala a partilor, care se cos in acelasi timp. Si aici am tivurile de amator arierat. Prea mari. Imi fac autocritica: data viitoare voi fi mai putin stresata de necunoscut.

Incep sa pun ace de gamalie pe linia de cusatura, cu varful opus sensului in care voi coase, ca sa poti coase pana foarte aproape de varf si sa le pot scoate cu usurinta. Incercati in sens invers si o sa vedeti si singure de ce spun asta. Eu cum am invatat?

Trebuiesc potirivite toate tivurile bine: si pe margine, dar si acolo unde am surfilat pentru tivul manecii (sau unde voi ati dat zigzag).

Si aici verific, daca am pus acele de gamalie bine. Dat fiind ca tivurile sunt egale, potrivind linia de tivuri, am potrivit automat si liniile drepte de cusatura.
Dupa ce ati pus maneca, mergeti in continuare pe linia laterala de cusatura de la fata si spate.
Coaseti maneca si continuati cu cusatura laterala a fetei si spatelui.

Ramane sa faceti tivurile si T-shirtul e gata.
Eu nu am poze cu acest T-shirt finisat, fiindca mi s-a rupt acul cand surfilam. Acele pe care le foloseste sergerul (overlock) de la Bernina sunt ace Universal si tocmai aceste ace nu le mai am, pentru ca nu le mai cumpar. Cumpar numai ace de specialitate (microtex, metalic, brodat, topstitch, etc), ceea ce s-a dovedit nu foarte destept.

Tivurile se fac in felul urmator:
- cu coverlock (uber)
- cu ac dublu (cu sau fara ata elastica in bobina - ata pufoasa se numeste in Romania si wooly nylon in USA)
- cu zigzag si tiv de mana
- si inca intr-un fel, daca aveti puncte speciale la masina, care dau un tiv elastic.

Eu cos acum cu cusatura 'fagure de miere' facuta la masina de cusut obisnuita, pentru ca asa am vazut un model de finisare pe revisa Threads Magazine si mi-a placut.

Tineti seama ca am preferinte mai ... individualizate, ca sa zic asa  si sa nu folosesc cuvantul 'fistichii'. Pe mine nu ma vei entuziasma niciodata cu o metoda folosita in industria de masa, fiindca aspiratia mea nu este sa fac ceva care sa semene exact cu ce se vinde in magazine. Vreau sa fie bine finisat si daca mai iese si altfel... tant mieux.

Cusatura fagure de miere finiseaza in acelasi timp. Poti taia cu grija tivul deasupra ei, pentru ca il tine acolo unde trebuie sa stea si este si elastic.

Aceasta postare este ultima din seria CONFECTIONAREA UNUI TRICOU (tutorial pas cu pas)
Partea 1 - Croitul unui tricou (tutorial pas cu pas)
Partea 2 - Modificarile tiparului de tricou la probat (croitorie pentru incepatoare)
Partea 3 - Constructia tshirtului / gatul si umerii (croitorie pentru incepatoare)
Partea 4 -  Constructia tshirtului / gatul, doua metode de finisare

Partea 5 - Constructia tshirtului / Finisarea gatului (tutorial)