A venit vremea sa incepem sa vorbim despre bentita sau elasticul de la gat. Am doua metode sa va propun:
1. Cea despre care am mai scris pana acum (videoul cu Sarah Veblen de pe situl de la Threads) pe care o gasiti cu acest link pentru video:
Threads Magazine Video a-neckline-binding-for-knits
2. Metoda pe care o folosesc eu acum, metoda 'couture' descrisa de Lynda Maynard in cartea ei despre 'couture sewing'.
Care este diferenta dintre cele doua metode?
Intai sa va arat doua poze. Cea cu t-shirtul turcoaz e cu metoda lui Sarah Veblen, cea cu t-shirtul rosu (pe care o arat mai jos) e metoda Lyndei Maynard.
Nu stiu daca se poate vedea bine diferenta, fiindca gatul la t-shirtul turcoaz nu e finisat si cel de la t-shirtul rosu, da. Incercati sa va uitati la umar, acolo se vede bine. La cel turcoaz umarul si gatul t-shirtului apare pozitionat PESTE bentita (binding), la cel rosu bentita se vede mai bombata, fiindca sta DEASUPRA fetei si a spatelui la gat si umar.
Diferentele dintre cele doua metode sunt urmatoarele:
Bentita [BINDING, in engleza] turcoaz se aplica dubla (double fold), pe cand cea rosie intr-un singur strat (single fold).
Se taie o banda de material cu largimea 2 x (largimea finala a gatului + rezerva de cusatura + ce se pierde prin surfilare) = va dau dimensiunile mai tarziu!
Turcoaz: Bentita se indoaie si se finiseaza pe partea opusa liniei pe care a fost indoita.
Rosu: Bentita se finiseaza numai pe o latura lunga. Cealalta latura lunga devine tiv atunci cand o cosi la gat. Poza este de la un t-shirt mai vechi.
Linia de cusatura si directia in care se indoaie / calca bentita.
Poate intelegeti mai bine daca va fac un desen.
Linia definitiva a gatului dupa finisare ramane aceeasi in ambele cazuri. Nici una din metode nu iti da un gat mai decoltat decat l-ai intentionat.
Cred ca mai rau v-am incurcat cu explicatiile mele, dar sunt convinsa ca pentru cativa cititori sau cateva din cititoare va fi clar, fiindca stiu despre ce e vorba (Asa e domnule de pe blogul Croitoresc?).
Pe incepatoare le rog sa astepte postarea care vine, dar sa retina urmatoarele lucruri, care sa le ajute sa faca o alegere pentru o metoda sau cealalta (ce e marcat cu rosu se refera la metoda Lyndei Maynard, care de fapt seamana mult cu pusul bieului la quilturi):
1. bentita in dreapta apare mai bombata (pare pusa peste t-shirt) decat bentita din stanga.
2. La metoda Lyndei Maynard nu ai nevoie de coverlock sau uber (de ce i se zice UBER in romaneste??? din germana?) ca sa faci cusatura finala de fixare a bentitei de la gat. Poti sa cosi chiar cu mana, ca in couture, cand indoi bentita peste linia gatului la t-shirt.
Se foloseste 'pickstitch" pe fata, pe linia de imbinare a bentitei cu tshirtul, dupa ce e calcata. (nu stiu si nici nu cred ca am stiut vreodata cum se numeste in romaneste!).
Pe situl de la Threads, de unde am pus aceste doua poze, te invata cum se face ('Hoe to do a pickstitch'). Asa se pune si fermoarul in couture.
- La metoda Lyndey Maynard nu se mai vede cusutul cu masina pe fata. Asta este probabil ceea ce numeste ea 'couture' in metoda.
La couture nu se foloseste masina de cusut decat in caz de stricta nevoie. Se face cat mai mult cu mana (ceea ce face hainele si extrem de bine facute, dar si extrem de scumpe - cata munca!). Nici fermoarele nu se pun cu masina.
Hainele cu tigheluri si multe cusaturi (in afara de cele strict decorative, mai deosebite) sunt haine mai ieftine (pretul e mai ieftin pentru ca mana de lucru e mai ieftina si ai nevoie de mai putine ore lucru pe care sa le platesti salariatului).
Ca sa nu mai vorbesc de cusaturile mari. O camasa sau rochie cu tighel dat cu pasul mai mare de 2,5 sau 3 este o haina ieftina, facut in China (exceptia sunt tighelurile decorative date cu ata speciala, groasa, de ex. pe marginea reverelor. Cu ata de grosimea acceea nu poti coase cu pas mic). Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca o cusatura este mai putin rezistenta daca o faci cu un pas foarte mare.
Am gasit sa pun una din putinele poze de pe situl Threads, care au mai ramas*, in care se vede cum se lucreaza in couture, atunci cand pui maneca (Inside a Chanel jacket). Intai se marcheaza linia tivului (ata rosie) pe ambele piese, apoi se insaileaza (PE FATA!!!!!!) in felul in care se vede. Asa se face si la restul de cusaturi, am vazut pe un dvd.
E un fel de a insaila foarte precis.
NB. Threads da acum numai celor care platsc (Insider) voie sa vada multe documente pdf sau extrase din reviste. Inainte aveau mai multe documente sau videouri care erau gratis.
Asa ca doamnelor fara masina de surfilat, nu va intristati. Un tricou surfilat sau cu cusaturi cu coverlock (uber) nu inseamna neaparat ca haina respectiva este de mai mare calitate, decat una bine facuta cu o masina simpla de cusut. De multe ori arata ca porti o haina facuta la banda rulanta, masinal si repede.
Acelasi lucru il pot spune despre butoniere. Butoniera bine facuta cu mana este imbatabila. In croitoria de mare clasa nu se fac niciodata butonierele cu masina, oricat ar fi masina de buna!
OK. Daca v-am plictisit, ramaneti totusi pe faza si nu parasiti subiectul. Urmarea va fi un tutorial PRACTIC pas cu pas despre cum se pune bentita (binding) la tshirtul rosu, folosind metoda Lyndei Maynard.
As zice sa incercati ambele metode si sa vedeti care din ele va place mai mult.
Eu stiu ca raman la Lynda Maynard.
P.S. Pe blogul meu am la lista de bloguri blogul lui SIGRID (o olandeza extrem de buna, care coase cu mare precizie si este foarte meticuloasa la finisari - rezultatul este PERFECT!).
In ultima postare (Some easy projects) scrie despre un T-shirt facut dupa tiparul din revista Ottobre si despre un cardigan / jacheta dupa un tipar de la Jalie. Ea foloseste metoda Lyndei Maynard.
De la ea am citit despre metoda, de care stiam vag fiindca am cartea (asa cum am mai zis). Mi-a placut cum arata ce a facut ea si am incercat si eu. Rezultatul - m-a convins.
- bentita turcoaz este indoita in doua si calcata, se aplica dubla, iar marginile ei si ale tivului de la gat se calca in JOS.
Vedeti mai bine ce frumos iese daca dati un clic pe poza t-shirtului ei, ca sa o vedeti mai bine.
Aceasta postare este Partea 4 din seria CONFECTIONAREA UNUI TRICOU (tutorial pas cu pas)
Partea 1 - Croitul unui tricou (tutorial pas cu pas)
Partea 2 - Modificarile tiparului de tricou la probat (croitorie pentru incepatoare)
Partea 3 - Constructia tshirtului / gatul si umerii (croitorie pentru incepatoare)
Partea 5 - Constructia tshirtului / Finisarea gatului (tutorial)
Partea 6 - Constructia T-shirtului / Manecile (tutorial)
1. Cea despre care am mai scris pana acum (videoul cu Sarah Veblen de pe situl de la Threads) pe care o gasiti cu acest link pentru video:
Threads Magazine Video a-neckline-binding-for-knits
2. Metoda pe care o folosesc eu acum, metoda 'couture' descrisa de Lynda Maynard in cartea ei despre 'couture sewing'.
Care este diferenta dintre cele doua metode?
Intai sa va arat doua poze. Cea cu t-shirtul turcoaz e cu metoda lui Sarah Veblen, cea cu t-shirtul rosu (pe care o arat mai jos) e metoda Lyndei Maynard.
Nu stiu daca se poate vedea bine diferenta, fiindca gatul la t-shirtul turcoaz nu e finisat si cel de la t-shirtul rosu, da. Incercati sa va uitati la umar, acolo se vede bine. La cel turcoaz umarul si gatul t-shirtului apare pozitionat PESTE bentita (binding), la cel rosu bentita se vede mai bombata, fiindca sta DEASUPRA fetei si a spatelui la gat si umar.
Diferentele dintre cele doua metode sunt urmatoarele:
Bentita [BINDING, in engleza] turcoaz se aplica dubla (double fold), pe cand cea rosie intr-un singur strat (single fold).
Se taie o banda de material cu largimea 2 x (largimea finala a gatului + rezerva de cusatura + ce se pierde prin surfilare) = va dau dimensiunile mai tarziu!
Turcoaz: Bentita se indoaie si se finiseaza pe partea opusa liniei pe care a fost indoita.
Rosu: Bentita se finiseaza numai pe o latura lunga. Cealalta latura lunga devine tiv atunci cand o cosi la gat. Poza este de la un t-shirt mai vechi.
Linia de cusatura si directia in care se indoaie / calca bentita.
Poate intelegeti mai bine daca va fac un desen.
[ Fig. 1 ]
Stratul de jos este T-shirtul cu linia gatului marcata la 1/4"(0,65 cm de margine) = tivul.
Stratul de jos este T-shirtul cu linia gatului marcata la 1/4"(0,65 cm de margine) = tivul.
* In stanga vedeti cum se pune bentita (BINDING) dubla. Marginile tivului ei corespund cu marginile tivului Tshirtului la gat. Se coase exact pe linia de cusatura a t-shirtului. Tivurile sunt egale atat la t-shirt cat si la bentita, ceea ce te ajuta la pozitionarea bentitei
* In dreapta bentita nu este pusa dubla, ci cu marginea tivului exact pe linia de finisare a gatului, care a fost marcata pe t-shirt (stay stitching / intarirea liniei gatului).
Se coase la 1/4" (0,65 cm) de la linia de cusatura a gatului. Tivul gatului se taie apoi dupa ce ati cusut bentita si ati calcat-o. De ce nu se taie inaite, pentur ca iti stabilizeaza gatul sa nu se intinda. Cu cat e tivul mai mic pe bieu cu atat ai mai multe sanse sa intinzi linia gatului.
[ Fig. 2 ]
Linia definitiva a gatului dupa finisare ramane aceeasi in ambele cazuri. Nici una din metode nu iti da un gat mai decoltat decat l-ai intentionat.
Cred ca mai rau v-am incurcat cu explicatiile mele, dar sunt convinsa ca pentru cativa cititori sau cateva din cititoare va fi clar, fiindca stiu despre ce e vorba (Asa e domnule de pe blogul Croitoresc?).
Pe incepatoare le rog sa astepte postarea care vine, dar sa retina urmatoarele lucruri, care sa le ajute sa faca o alegere pentru o metoda sau cealalta (ce e marcat cu rosu se refera la metoda Lyndei Maynard, care de fapt seamana mult cu pusul bieului la quilturi):
1. bentita in dreapta apare mai bombata (pare pusa peste t-shirt) decat bentita din stanga.
2. La metoda Lyndei Maynard nu ai nevoie de coverlock sau uber (de ce i se zice UBER in romaneste??? din germana?) ca sa faci cusatura finala de fixare a bentitei de la gat. Poti sa cosi chiar cu mana, ca in couture, cand indoi bentita peste linia gatului la t-shirt.
Se foloseste 'pickstitch" pe fata, pe linia de imbinare a bentitei cu tshirtul, dupa ce e calcata. (nu stiu si nici nu cred ca am stiut vreodata cum se numeste in romaneste!).
Pe situl de la Threads, de unde am pus aceste doua poze, te invata cum se face ('Hoe to do a pickstitch'). Asa se pune si fermoarul in couture.
- La metoda Lyndey Maynard nu se mai vede cusutul cu masina pe fata. Asta este probabil ceea ce numeste ea 'couture' in metoda.
La couture nu se foloseste masina de cusut decat in caz de stricta nevoie. Se face cat mai mult cu mana (ceea ce face hainele si extrem de bine facute, dar si extrem de scumpe - cata munca!). Nici fermoarele nu se pun cu masina.
Hainele cu tigheluri si multe cusaturi (in afara de cele strict decorative, mai deosebite) sunt haine mai ieftine (pretul e mai ieftin pentru ca mana de lucru e mai ieftina si ai nevoie de mai putine ore lucru pe care sa le platesti salariatului).
Ca sa nu mai vorbesc de cusaturile mari. O camasa sau rochie cu tighel dat cu pasul mai mare de 2,5 sau 3 este o haina ieftina, facut in China (exceptia sunt tighelurile decorative date cu ata speciala, groasa, de ex. pe marginea reverelor. Cu ata de grosimea acceea nu poti coase cu pas mic). Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca o cusatura este mai putin rezistenta daca o faci cu un pas foarte mare.
Am gasit sa pun una din putinele poze de pe situl Threads, care au mai ramas*, in care se vede cum se lucreaza in couture, atunci cand pui maneca (Inside a Chanel jacket). Intai se marcheaza linia tivului (ata rosie) pe ambele piese, apoi se insaileaza (PE FATA!!!!!!) in felul in care se vede. Asa se face si la restul de cusaturi, am vazut pe un dvd.
E un fel de a insaila foarte precis.
Asa ca doamnelor fara masina de surfilat, nu va intristati. Un tricou surfilat sau cu cusaturi cu coverlock (uber) nu inseamna neaparat ca haina respectiva este de mai mare calitate, decat una bine facuta cu o masina simpla de cusut. De multe ori arata ca porti o haina facuta la banda rulanta, masinal si repede.
Acelasi lucru il pot spune despre butoniere. Butoniera bine facuta cu mana este imbatabila. In croitoria de mare clasa nu se fac niciodata butonierele cu masina, oricat ar fi masina de buna!
OK. Daca v-am plictisit, ramaneti totusi pe faza si nu parasiti subiectul. Urmarea va fi un tutorial PRACTIC pas cu pas despre cum se pune bentita (binding) la tshirtul rosu, folosind metoda Lyndei Maynard.
As zice sa incercati ambele metode si sa vedeti care din ele va place mai mult.
Eu stiu ca raman la Lynda Maynard.
P.S. Pe blogul meu am la lista de bloguri blogul lui SIGRID (o olandeza extrem de buna, care coase cu mare precizie si este foarte meticuloasa la finisari - rezultatul este PERFECT!).
In ultima postare (Some easy projects) scrie despre un T-shirt facut dupa tiparul din revista Ottobre si despre un cardigan / jacheta dupa un tipar de la Jalie. Ea foloseste metoda Lyndei Maynard.
De la ea am citit despre metoda, de care stiam vag fiindca am cartea (asa cum am mai zis). Mi-a placut cum arata ce a facut ea si am incercat si eu. Rezultatul - m-a convins.
- bentita turcoaz este indoita in doua si calcata, se aplica dubla, iar marginile ei si ale tivului de la gat se calca in JOS.
Vedeti mai bine ce frumos iese daca dati un clic pe poza t-shirtului ei, ca sa o vedeti mai bine.
Aceasta postare este Partea 4 din seria CONFECTIONAREA UNUI TRICOU (tutorial pas cu pas)
Partea 1 - Croitul unui tricou (tutorial pas cu pas)
Partea 2 - Modificarile tiparului de tricou la probat (croitorie pentru incepatoare)
Partea 3 - Constructia tshirtului / gatul si umerii (croitorie pentru incepatoare)
Partea 5 - Constructia tshirtului / Finisarea gatului (tutorial)
Partea 6 - Constructia T-shirtului / Manecile (tutorial)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu