In trecutul nu foarte apropiat am lucrat mult cu Fimo. Am facut mai ales ingerasi sau papusele, pe care le-am folosit la decoratul pomului si al mesei de Craciun, pentru ca ii agatam in pom sau ii puneam pe servetul alb, brodat, in farfuria fiecarui oaspete. I-am mai dat si cadou prietenelor cu copii. Am perfectionat metoda de lucru (ar trebui sa fac o poza cu evolutia modelului), dar pe urma m-am plictisit de ei. Mai ales ca am tendinta sa devin manierista si sa repet acelasi lucru la infinit. Sunt un om al detaliilor si al finisarii.
Am obtinut in acest fel experienta in prelucratul produselor din polimeri cum ar fi Fimo si Cernit.
[Daca va uitati bine vedeti ca au un 'paper clip' bagat in cap inainte de a-i intari in cuptor, ca sa poata fi agatati sau sa le pot pune o panglicuta, daca vreau sa pun ingerasii pe masa].
Cel mai mult imi place sa gandesc si execut detaliile, cum ar fi fusta ...
... sau stantzarea materialul de rochie... Sa ma gandesc cum sa le fac manutele si in ce pozitie...
... sa le modelez parul, bucla cu bucla.
Si apoi sa ii vopsesc cu auriu: la aripioare si pe trandafiri mai putin, pe par mai mult.
De fapt la partea decorativa sunt destul de buna, in rest nu am nici un talent pentru pictura, cum are una din cele doua verisoare favorite ale mele din Ploiesti, Mariana nascuta Preda. La ea sa vezi ce simt al culorii si cum descompune o culoare pe care ochiul muritorului de rand o vede egala in mii si mii de nuante armonioase...
Despre ingerasi. Partea proasta este ca unele parti mai subtiri s-au rupt, cum ar fi aripioara ingerasului din dreapta, la care lipseste o parte din varf. Din cauza asta tin ingerasii mai fragili pe o farfurie decorativa si nu ii mai folosesc la altceva.
Desi am incheiat aventura 'ingerasi din Fimo', nu mi-a iesit materialul si posibilitatile pe care le ai folosindu-l din cap...
Am vazut undeva niste nasturi facuti din Fimo, care mi-au placut. Nu e rea ideea sa faci niste nasturi unici, ca forma si culoare, ca sa ai ceva original.
Poza este de la Threads, unde au un tutorial de facut nasturi din Fimo (aici).
Intrebarea pe care mi-am pus-o a fost insa daca rezista bine la purtat si spalat. Prefer hainele spalate de mine, la masina sau cu mana si nu-mi place sa le duc la curatatoria chimica. Nu numai pentru cat costa, ci mai ales pentru ca uit sa le duc sau sa le iau la timp si cand vreau sa le folosesc sunt sau murdare sau la curatatorie. Eu sunt un reprezentat ideal pentru demonstrarea legilor lui Murphy ("Daca nu ai nevoie de ceva si nici nu-ti doresti acel ceva, se gaseste intodeauna din belsug. Si vitza vercea, dupa experienta mea personala).
Am cautat pe internet "buttons polymer clay" si am gasit informatii in engleza despre facutul nasturilor. Am gasit ceva interesant pe CRAFT FORUM UK, unde se discuta despre rezistenta nasturilor din Fimo (Buttons out of Fimo: Resilient enough?). Una din reactii (scrisa de Emma) este foarte interesanta, pentru ca spune aceleasi lucruri ca autoarea unei carti cumparata recent, de care vreau sa va povestesc cate ceva mai jos.
* Da, nasturii sunt solizi, daca stii ce material sa folosesti si daca nu faci nasturi foarte subtiri.
* Trebuie sa nu faci nasturi de grosime inegala (sa zicem ca ii stantezi intr-un fel sau altul si ca adncitura merge pana aproape de baza, adica este prea adanca).
* Emma scrie ca a facut nasturi din Fimo care au rezistat foarte bine. Unii lacuiti, altii nu. Lacul nu ii intareste, ci numai ii protejeaza.
* Mama ei a spalat din greseala si cercei facuti din Fimo si nu s-au stricat.
* Hainele cu nasturi din Fimo se spala pe dos, adica cu nasturii in interior, sa-i protejezi.
Concluzia este ca as putea sa incerc. Baza va fi cartea scrisa de LISA PAVELKA, de unde am inteles de ce ingerasii mei sunt mai fragili decat trebuiau sa fie.
Vad ca este si ca e-book pe aceasta site, care ar fi free download. Eu nu am inteles daca e gratis sau nu, fiindca nu ma intereseaza (am cartea adevarata).
O sa va scriu acum pe scurt ce am invatat din aceasta carte ca trebuie si mai ales NU trebuie sa faci, daca lucrezi cu Fimo sau Cernit.
1. Cel mai solid material este Cernit, care se foloseste la facutul capului de papusi. Din nefericire Cernit nu are tot atatea culori ca Fimo. Eu l-am folosit la facutul manutelor ingerasilor, care daca vedeti sunt mai opace decat capul din Fimo. Se vede clar ca e alt materila (manutele fata de trandafiri si aripioare). Cernit e efectiv si mai solid si mai simplu de lucrat.
2, Fimo Classic e pasta cea mai solida din marcile de la Fimo, dar si cea mai greu de folosit, fiindca trebuie bine framantata. Dupa ce e coapta, devine mata.
3. Fimo Soft e materialul cel mai usor de folosit, dar e mai putin rezistent. Trebuie framantat cam 2 minute inainte de a-l folosi, pe cand Fimo Classic trebuie framantat mult mai mult.
4. Pe vremea 'mea' nu aveam Fimo Soft, asa ca ma folosit o pasta speciala (Softener) pentru a inmuia Fimo Classic. Aveam mai putin de framantat, dar - ce nu stiam pe atunci - materialul devine cu atat mai fragil, cu cat folosesti mai mult 'softener'. Ceea ce am facut la aripioare si trandafiri - deci din cauza asta sunt atat de fragile si se rup. De unde sa stiu pe vremea aceea?!? Daca as fi realizat asta, as fi preferat sa framant mai mult!
Cel mai important lucru pe care l-am invatat este insa de cat timp ai nevoie sa tii piesele finisate in cuptor.
Eu credeam ca timpul dat pe ambalaj e valabil pentru orice fel de obiect facut din Fimo, indiferent de grosime. Dar nu este asa. Regula este '20 de minute pentru fiecare 1/4"= 0,65 cm de grosime al obiectului'. Daca ai un obiect care are o grosime mai mare dublezi timpul de coacere.
La un nasture nu ai grosimi foarte mari, dar ingerasii mei erau ceva mai grosi... Deci iar am gresit...
Acum ramane sa ma pregatesc sufleteste si sa ma gandesc cam ce vreau sa fac. Cred ca am sa ma uit in niste carti despre art deco si despre moda din anii (19)30, perioada mea favorita. Pe vremea aceea se faceu niste nasturi de toata frumusetea.
Apoi am de gand sa studiez tehnicile de care scrie Lisa Pavelka. Daca va intereseaza (Mirela), am sa mai scriu despre asta.
Intre timp am mai gasit un site foarte interesant cu acesti nasturi.
E vorba de Sarajane's Polymer Clay Buttons. In stanga sunt nasturii asa cum au fost facuti, in dreapta dupa ce au fost spalati. Ma intreb ce se intampla daca ii lacuiesti cu un lac 'sealer' / care fixeaza. Oricum, auriul s-a dus.
Face si margele din polymer clay.
P.S. Sunt foarte in urma cu raspunderea la comentarii si cu tinerea la zi a etichetelor. Va rog sa ma iertati. O sa-mi dau toata silinta sa fac o postare numai cu raspunsuri la comentarii. Imi face placere sa le citesc si ma bucur ca blogul meu va intereseaza si va inpira.
Am obtinut in acest fel experienta in prelucratul produselor din polimeri cum ar fi Fimo si Cernit.
Cel mai mult imi place sa gandesc si execut detaliile, cum ar fi fusta ...
... sau stantzarea materialul de rochie... Sa ma gandesc cum sa le fac manutele si in ce pozitie...
Despre ingerasi. Partea proasta este ca unele parti mai subtiri s-au rupt, cum ar fi aripioara ingerasului din dreapta, la care lipseste o parte din varf. Din cauza asta tin ingerasii mai fragili pe o farfurie decorativa si nu ii mai folosesc la altceva.
Desi am incheiat aventura 'ingerasi din Fimo', nu mi-a iesit materialul si posibilitatile pe care le ai folosindu-l din cap...Am vazut undeva niste nasturi facuti din Fimo, care mi-au placut. Nu e rea ideea sa faci niste nasturi unici, ca forma si culoare, ca sa ai ceva original.
Poza este de la Threads, unde au un tutorial de facut nasturi din Fimo (aici).
Intrebarea pe care mi-am pus-o a fost insa daca rezista bine la purtat si spalat. Prefer hainele spalate de mine, la masina sau cu mana si nu-mi place sa le duc la curatatoria chimica. Nu numai pentru cat costa, ci mai ales pentru ca uit sa le duc sau sa le iau la timp si cand vreau sa le folosesc sunt sau murdare sau la curatatorie. Eu sunt un reprezentat ideal pentru demonstrarea legilor lui Murphy ("Daca nu ai nevoie de ceva si nici nu-ti doresti acel ceva, se gaseste intodeauna din belsug. Si vitza vercea, dupa experienta mea personala).
Am cautat pe internet "buttons polymer clay" si am gasit informatii in engleza despre facutul nasturilor. Am gasit ceva interesant pe CRAFT FORUM UK, unde se discuta despre rezistenta nasturilor din Fimo (Buttons out of Fimo: Resilient enough?). Una din reactii (scrisa de Emma) este foarte interesanta, pentru ca spune aceleasi lucruri ca autoarea unei carti cumparata recent, de care vreau sa va povestesc cate ceva mai jos.
* Da, nasturii sunt solizi, daca stii ce material sa folosesti si daca nu faci nasturi foarte subtiri.
* Trebuie sa nu faci nasturi de grosime inegala (sa zicem ca ii stantezi intr-un fel sau altul si ca adncitura merge pana aproape de baza, adica este prea adanca).
* Emma scrie ca a facut nasturi din Fimo care au rezistat foarte bine. Unii lacuiti, altii nu. Lacul nu ii intareste, ci numai ii protejeaza.
* Mama ei a spalat din greseala si cercei facuti din Fimo si nu s-au stricat.
* Hainele cu nasturi din Fimo se spala pe dos, adica cu nasturii in interior, sa-i protejezi.
Concluzia este ca as putea sa incerc. Baza va fi cartea scrisa de LISA PAVELKA, de unde am inteles de ce ingerasii mei sunt mai fragili decat trebuiau sa fie.
O sa va scriu acum pe scurt ce am invatat din aceasta carte ca trebuie si mai ales NU trebuie sa faci, daca lucrezi cu Fimo sau Cernit.
1. Cel mai solid material este Cernit, care se foloseste la facutul capului de papusi. Din nefericire Cernit nu are tot atatea culori ca Fimo. Eu l-am folosit la facutul manutelor ingerasilor, care daca vedeti sunt mai opace decat capul din Fimo. Se vede clar ca e alt materila (manutele fata de trandafiri si aripioare). Cernit e efectiv si mai solid si mai simplu de lucrat.
2, Fimo Classic e pasta cea mai solida din marcile de la Fimo, dar si cea mai greu de folosit, fiindca trebuie bine framantata. Dupa ce e coapta, devine mata.
3. Fimo Soft e materialul cel mai usor de folosit, dar e mai putin rezistent. Trebuie framantat cam 2 minute inainte de a-l folosi, pe cand Fimo Classic trebuie framantat mult mai mult.
4. Pe vremea 'mea' nu aveam Fimo Soft, asa ca ma folosit o pasta speciala (Softener) pentru a inmuia Fimo Classic. Aveam mai putin de framantat, dar - ce nu stiam pe atunci - materialul devine cu atat mai fragil, cu cat folosesti mai mult 'softener'. Ceea ce am facut la aripioare si trandafiri - deci din cauza asta sunt atat de fragile si se rup. De unde sa stiu pe vremea aceea?!? Daca as fi realizat asta, as fi preferat sa framant mai mult!
Cel mai important lucru pe care l-am invatat este insa de cat timp ai nevoie sa tii piesele finisate in cuptor.
Eu credeam ca timpul dat pe ambalaj e valabil pentru orice fel de obiect facut din Fimo, indiferent de grosime. Dar nu este asa. Regula este '20 de minute pentru fiecare 1/4"= 0,65 cm de grosime al obiectului'. Daca ai un obiect care are o grosime mai mare dublezi timpul de coacere.
La un nasture nu ai grosimi foarte mari, dar ingerasii mei erau ceva mai grosi... Deci iar am gresit...
Acum ramane sa ma pregatesc sufleteste si sa ma gandesc cam ce vreau sa fac. Cred ca am sa ma uit in niste carti despre art deco si despre moda din anii (19)30, perioada mea favorita. Pe vremea aceea se faceu niste nasturi de toata frumusetea.
Apoi am de gand sa studiez tehnicile de care scrie Lisa Pavelka. Daca va intereseaza (Mirela), am sa mai scriu despre asta.
Intre timp am mai gasit un site foarte interesant cu acesti nasturi.
E vorba de Sarajane's Polymer Clay Buttons. In stanga sunt nasturii asa cum au fost facuti, in dreapta dupa ce au fost spalati. Ma intreb ce se intampla daca ii lacuiesti cu un lac 'sealer' / care fixeaza. Oricum, auriul s-a dus.
P.S. Sunt foarte in urma cu raspunderea la comentarii si cu tinerea la zi a etichetelor. Va rog sa ma iertati. O sa-mi dau toata silinta sa fac o postare numai cu raspunsuri la comentarii. Imi face placere sa le citesc si ma bucur ca blogul meu va intereseaza si va inpira.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu