T-shirt din revista OTTOMBRE, 2007/2 (II)

Dupa cum am mai scris ceva mai devreme azi am terminat prima incercare de a coase un tshirt dupa tiparul din revista Ottobre. Mai am sa-i fac tivul jos si la maneci. Si mai sunt niste ate pe care trebuie sa le tai sau sa le bag cu acul in cusatura.
Se vede ca am lipit numai tivul de jos cu o banda speciala, ca sa nu se intinda la cusut si am calcat tivul la manecile trei sferturi

L-am lasat mult timp deoparte, fiindca am avut alte chestii mai urgente de facut. Dar acum i-a venit si lui randul sa fie terminat.

Inainte de asta as vrea sa va spun altceva. De cand citesc de zor carti si bloguri despre croitorie am inteles un lucru: daca un tipar nu-ti vine bine, musai sa te uiti unde trebuie schimbat si sa mai incerci inca o data. Asta se numeste in engleza 'fine tuning'. Eu - din nestiinta - aveam convingerea ca dupa ce am facut un model, bun sau rau, trebuie sa-l las si sa merg mai departe cu un alt tipar. Consideram ca tiparul nu este foarte bun, ca eu am facut tot ce puteam si in final ca nu merita mai multa bataie de cap.

Acum am schimbat tactica. incerc sa ma tin de invataturile celor cu multa experienta in croitorie (cum ar fi Melinda din Autralia de pe blogul Sew-4-Fun, unul din blogurile mele preferate) si care lucreaza sa perfectioneze un tipar de baza pana le vine cu adevarat bine.

In plus, cu cat ai un corp mai 'atipic' (spate rotunjit, bust mare, brate mai subtiri sau mai groase, etc... etc..) cu atat ai mai mult de lucru la corectarea si adaptarea unui tipar pentru tine.

Stiam de la cursurile mele de croitorie de prin 1980+ ca e bine sa incerci intai modelul pe ceva din material prost si care semana oarecum cu materialul pe care vrei sa-l folosesti pentru haina pe care doresti sa o faci. Mai ales daca ai de gand sa faci o haina dintr-un material scump, pe care nu doresti sa-l strici.
Dar mi se parea foarte complicat si o pierdere de timp. Acum am o cu totul si cu totul alta parere. Pe termen scurt e timp pierdut, dat pe termen lung - nu.

Daca ai un model de baza 

1. il poti modifica dupa bunul plac (daca va intereseaza vreo modificare, scrieti-mi si voi incerca sa va explic pe blog cum se face) si 

2. poti controla cu el un tipar de gata, ca sa poti face modificari pe tipar si sa eviti modificarile pe care ar trebuie sa le faci pe material (avantajele sunt, cred, evidente).

Pentru tshirtul pe care vi-l arat am folosit un model din revista Ottobre. Despre asta am mai scris intr-o postare cu titlul T-shirt din revista OTTOBRE, 2007/2 (I). Am cumparat la un magazin de aici un material tricot la solduri, pentru ca toate magazinele de acest gen au intr-un colt anume resturi pe care le dau la pret redus (cred ca am dat vreo 5 euro pe acest cupon, adica cat dau pe doua paini) si l-am croit.
In recenziile pe care le-am citit despre acest t-shirt toata lumea spunea ca nu are nevoie de nicio o alteratie si ca tiparul scos din revista nu trebuia transformat in nici un fel. Eu nu pot sa spun acelasi lucru, probabil pt ca am niste 'racile', pe care fetele care scriau recenzii nu le au.
Va arat mai jos poza cu t-shirtul asa cum sta pe mine. Din nefericire nu am invatat sa fac poze, in general (mie imi trebuie un aparat de fotografiat pentru tampiti: sa il indrept spre ce vreau sa pozez si el sa-mi faca poza fara sa mai reglez eu setarile).
Cu atat mai mult nu sunt in stare sa ma pozez pe mine in oglinda, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca trebuie sa-mi reorganizez camera de cusut si sa pun acolo o oglinda ca lumea.
Poza nu e prea clara, dar nu am alta.

In general nu e rau, dar are cateva pacate mari, care nu prea se vad aici ca lumea. Scuze pentru atele care atarna, cum ar fi cea de la surfilarea tivurilor manecii - la maneca din partea unde tin aparatul de fotografiat.

1. Are gaposis (la rascroitura bratului in fata se face o cuta, asa cum o vedeti, care nu trebuie sa fie). Deci surplusul de material de acolo ar trebui luat cu o pensa. Vezi despre asta in videourile cu Marcy Tilton pe care l-am pus in postarea Palmer and Pletsch full bust alteration (II).
Pun mai jos si  o poza in care e vorba de o 'gaposis', dar mult mai rau decat la mine (folosesc termenul american de 'gaposis' cu care puteti cauta pe internet, dar fiti atenta cum cautati, pt ca exista 'armhole gaposis' - la rascroitura si 'neck gaposis' - la gat) :

Asta inseamna ca am sa fac aceasta pensa in tipar si pe urma am sa incerc sa o mut in cretii din mijlocul fatii. Si ca rascroitura umerii se va scurta si se va 'imbarliga' in sus, iar cretii din fata vor fi mai multi.
Ma intreb acum de ce Belinda din Australia nu a avut problema asta, desi si ea are cupa D la sutien. Presupun ca este si din cauza ca sunt mai mica la inaltime decat ea (petite), ceea ce face ca rascroitura bratului sa imi fie prea mare, pentru ca inaltimea umarului la mine este mai mica. Nu am facut alteratia de petite, daca imi aduc aminte bine, dar ar fi trebuit sa o fac. M-am gandit ca tiparul este pt materiale elastice si n-o sa se vada. Rationament gresit.
Am sa va arat cum se muta pensa din rascroitura bratului in pensa de la gat / incretitura gatului, cand voi face versiunea a doua a t-shirtului.

2. Linia subratului nu e buna.Trebuie mai curbata spre mijlocul fetei. Maneca sta prea departe de de adevarata linie de subrat a corpului meu.

3. Linia umarului nu sta bine (asta nu puteti vedea in poza de mai sus, dar credeti-ma ca e asa cum va spun). Daca stau cu umarul spre oglinda (imposibil sa fac o astfel de poza) vad ca trebuie sa fac alteratia pentru capul umarului rotat spre fata ('forward shoulder'). Adica marchez pe fata unde ar fi trebuit sa fie linia umarului care sa mearga de la jumatatea gatului, vazut lateral, pana la capul umarului.
Nici asta nu mai stiu daca am facut-o, dar o sa-mi dau seama cand voi compara tiparul cu t-shirtul gata. Acum realizez cat e de prost sa lasi un interval de timp atat de mare intre ce ai facut si probatul definitiv.
Linia umarului este la mine mult prea spre spate. Va trebui schimbata, asa cum zice Marcy Tilton in videourile in postarea despre 'full bust alteration'.

4. Pozitia gresita a umarului influenteaza si felul in care pica maneca. Nici asta nu se vede bine din poza pusa. Nu sunt foarte incantata nici de cum arata capul manecii vazut lateral. Este o problema pe care o voi rezolva insa dupa ce indrept greseala de la subrat, care este prima eroare care trebuie corectata.

T-shirtul pe care l-am facut acum se poate purta in casa sau undeva unde nu am nevoie de haine simandicoase sau sub o jacheta. Si asta e un lucru bun, adica vreau sa zic ca nu trebuie sa-l arunc. E destul de OK, dar de nota 6-7, pe cand eu vreau mai bine.
Partea pozitiva este ca imi vine (relativ) bine la umeri si ma face intr-adevar ceva mai slaba decat t-shirturile de gata care vin bine peste bust, dar nu si peste gat si umeri. Atarna lalai pe mine si ma fac (si) mai masiva decat sunt.

In concluzie, ce am acum de facut:
- marchez pe fata tshirtului cat de mare trebuie sa fie pensa de la subrat, unde trebuie sa fie linia subratului
- copiez aceste schimbari pe tipar si mut pensa la mijlocul fetei
- mai croiesc inca o data fata si spatele pe niste resturi de material tricot
- probez din nou.

Voi incerca sa va fac poze pas cu pas. Tutorialul final de cusut tshirturi dupa metoda lui Marcy Tilton il voi face numai dupa ce reusesc sa corectez in mod satisfacator tiparul si pot trece la cusutul unui tshirt sau chiar al unui twinset dintr-un material bun. Acolo vor incepe postarile interesante despre embellishment.
Va tin la curent!

Intai trebuie insa sa recitesc un articol din Threads despre probatul rascroiturii manecii, "To get the Right Armhole Fit the Bodice"(care zica ca daca vrei sa obtii o rascroitura buna la subrat trebuie sa verifici fata si spatele), care se gaseste aici:

http://www.threadsmagazine.com/item/4483/to-get-the-right-armhole-fit-the-bodice/page/all
Mai jos Sarah veblen a ilustrat de ce cu aceeasi marime de confectii / tipar ai nevoie de un tipar care trebuie alterat in diferite moduri.

NB. Observ ca Sarah Veblen da o alta ordine la probat decat e recomandat de Bernina MyLabel si alte carti pe care le-am citit: bustul, spatele, sub brat, cusatura umarului si unghiul umarului, rascroitura bratului si tivurile laterale.

Verificarea tiparului: gatul si umerii

IzaBella m-a rugat sa mai scriu ceva si pentru croitorese. Deci reiau firul ramas la verificarea lungimii tiparului. Am ajuns la umar si gat.

Un gat mai subtire sau mai gros decat cel standard din tipar nu ar fi o prea mare problema la probatul unui tipar gata facut. Masurarea corecta a grosimii gatului devine insa o problema cand lucreezi cu software pentru facut tipare. La controlarea masuratorilor bagate in software se incepe la MyLabel cu grosimea gatului, care este folosita de program ca sa calculeze plasamentul umerilor.
Nu am sa scriu despre ridicarea liniei gatului (pentru un gat mai subtire) sau largirea gatului (pentru un gat mai gros) si nici despre schimbarea liniei ca sa iti iasa un alt decolteu prezinta probleme.

Ceea ce poate da multa bataie de cap este unghiul pe care il face umarul cu cu verticala si care se numeste in engleza 'shoulder slope'. Sunt diferite articole si tutoriale care iti explica ce trebuie sa faci, daca observi ca ai umarul mai ridicat sau mai lasat decat cel al modelului standard din Burda.

Burda Style are la rubrica LEARNING un articol despre diferitele cazuri pe care le poti intalni cand probezi un tipar Burda. Ultimul desen e manechinul standard, iar primele trei sunt deviatiile. "Fiskars unzipped: Shouder slope tutorial"

Mie mi s-a parut insa mai clar un articol de Judith Neukam publicat in revista Threads (octombrie/noiembrie 2006, nr. 127) care se numeste For a Great Fit Start at the Shoulder. Un rezumat al acestui articol e publicat pe situl lor, aici. Eu nu l-am citit de fapt, dar am DVD-ul (Fitting) de la Threads in care Judith demonstreaza pe viu cum se face aceasta alteratie, asa ca presupun ca am inteles despre ce e vorba in articol.

In primul rand trebuie sa desenezi conturul gatului si al umerilor pe o foaie de hartie fixata de perete si sa marchezi punctele umarului. Pe acea foaie tragi o linie verticala care este mijlocul spatelui si asezi persoana al carei contur il desenezi cu sirea spinarii de-a lungul acestei linii.

Prima poza din postarea asta, cea pe care o vedeti la inceputul textului si este de la Threads, nu este corecta din mai multe puncte de vedere. Scopul ei este sa se arata cam cum se deseneaza si de-a lungul caror linii.
Greselile de acolo, adica greselile pe care le faceti daca desenati ca in acea poze, sunt urmatoarele
- Creionul nu se tine cum se arata acolo, ci perpendicular pe foaie si urmareste liniile corpului. Nu ai interesul sa se incline varful intr-o directie sau in alta, pentru ca in acest caz iti va iesi un contur care nu mai corespunde cu al tau. De ex obtii un umar mai inclinat decat il ai, daca lasi varful spre jos cand te apropii de rotunjimea umarului. Sau invers, daca il ridici. Deci atentie mare: creionul drept si perpendicular pe perete!
- Nu sunt marcate punctele care te intereseaza si de care trebuie sa te folosesti la corectarea unghiului umarului in tipar.

Te intereseaza sa stii si unde se intretaie pe conturul tau linia umarului cu cea a gatului si marchezi acel punct. Deci pe desenul pe hartie puneti cate un punct acolo unde tricoul atinge linia umarului si a gatului (gat / umar si capul manecii).
Daca nu ai un tricou atat de sus pe gat, ia un sirag de margelute chiar pe jurul gatului, sau ceva ce le poate inlocui. Iar daca nu ai nici asa ceva, recurge la metoda asta pentru marcarea liniei gatului:
Ia o sfoara mai groasa si atarna niste greutati la capetele ei (doua carlige de rufe de lemn??? nu ceva extrem de greu, doar suficient sa o tina intinsa). Pune-o de-a lungul gatului cu greutatile sa-ti atarne pe spate si deseneaza cu un creion de machiaj conturul ei de-a lungul gatului in fata. Apoi schimb-o cu greutatile spre fata si deseneaza conturul gatului pe spate. Asa ai linia ideala a gatului tau, 'jewel line'. NB. Daca vedeti tipare cu 'jewel line' este vorba de aceasta linie de gat, cum se vede in pozele de mai jos.

Dupa ce ai desenat conturul umerilor, dai hartia jos de pe perete si compari linia umarului de pe tipar cu cea a umerilor tai. Burda arata aici care ar fi diferentele.

Dupa cum se vede la umerii ridicati / patrati (square) capul umarului iti impinge partea dinspre gat in sus si ai acolo exces de material. Prin impingerea tiparului in sus, ca sa se acomodeze pe capul umarului iti va fi rascroitura prea mica.
La umarul cazut (extra slope) e invers: ai exces de material deasupra capului umarului si maneca iti va veni prost.
Iar in cazul oaselor proeminente ar fi ceva intermediar (seamana cumva cu umerii patrati, numai ca punctul cel mai ridicat nu e pe capul umarului ci undeva pe umar).

Cum se foloseste conturul corpului la corectarea unghiului umarului? 
Puneti foaia de hartie cu conturul umerilor pe masa si aliniati tiparul cu mijlocul fetei (spatelui) pe linia verticala pe care ati desenat-o si care reprezinta sirea spinarii. Punctul cel mai sus de la gat de pe tipar sa coincida cu cel de pe desen.

Acum veti vedea daca trebuie sa alterati tiparul sau nu. In poza de mai sus umarul nu e OK. Avem un umar ridicat. Partea dinspre maneca a fetei trebuie ridicata pt ca linia umarului sa mearga de la gat la cea mai ridicata parte de la capul bratului.

Pentru asta trebuie taiat tiparul in felul urmator (desenul de la Burda e mai clar)

Si faceti o miscare de translatie a partii care contine subratul: in sus, daca aveti umerii ridcati si in jos, daca umerii sunt cazuti. Pentru cazul demonstrat in desenul din Threads (colorat) cu umerii ridicati solutia este asta:

Apoi egalizati linia umarului si umpleti golul creat sub brat cu foita lipita cu scoci.

La umerii cazuti este invers, acolo se lasa in jos partea decupata si veti avea surplus de scos de sub brat.
Asta pentru ca se modifica numai linia umarului, nu si lungimea rascroiturii bratului.

S-ar putea ca sa aveti nevoie sa coborati si linia aceea, dar asta din alte motive (brate foarte solide, care au nevoie de mai mult spatiu - o alteratie care poate fi necesara si la persoane care au o linie de inclinatie a umarului standard).

Pun acum imaginile de pe situl Burda (raman la parerea ca pozele din Threads sunt mai clare). Singurul lucru mai clar aici este ca se arata ca dupa ce ai mutat partea cu subratul in jos sau in sus, trebuie sa egalizezi umarul, ca linia intre punctul gatului si punctul de pe capul umarului sa fie dreapta.
Schimbarea se face atat la fata cat si la spate in acelasi fel / egal. Si aici pot fi complicatii daca cineva are un spate cocosat, dar nici acolo alteratia nu e legata de unghiul umarului, ci de lungimea spatelui.

Am mai gasit un site care va va fi de folos, aici. Ce imi place aici este ca iti arata cum identifici probeleme legate de unghiul umarului cu bluza pe tine.

Si am mai gasit un tutorial pe aceasta tema scris de Dawn Cloake care preda Fashion Academy in Anglia si pe care o cunosc de pe lista de la PatternMaker7: How to Correct Sleeve and Armhole Fit. 

Apoi recomand un pdf care se poate downloada de la Bernina USA despre felul in care trebuie probata o tunica / bluza (Qualifying the Tunic Fit).

Am bagat amandoua pfd-urile in lista mea de linkuri importante, asa ca sunt gata de downloadat.

Desi pdf-ul de la Bernina MyLabel este facut ca sa ajute cu probarea tunicii si corectarea input-ului in software (masuri gresit luate) este foarte instructiv si pentru altii din mai multe privinte: 

- iti arata ordinea in care trebuie sa probezi (gat, umar, etc.)

- are poze cu tunici care nu stau bine pe persoana si ti se arata cum sa recunosti greselile si ce sa faci sa le corectezi

- are o metoda nemaipomenit de buna pt verificarea daca talia este la locul ei si daca lungimea bustului e buna.

Si mai sunt is alte lucruri interesante, pe care va las sa le gasiti singure.

Inainte de a-mi lua ramas bun, mai pun o poza pe care am gasit-o pe internet si in care se arata diferenta dintre grosimea bustului (Full bust circumference) si grosimea pieptului peste bust (High bust circumference, unii ii zic CHEST measurement).

Ca sa aplici metoda Palmer & Pletsch ai nevoie de High Bust circumference.

vestea buna e ca am gasit o metoda mai usor de aplicat decat Palmer&Pletsch si anume la Sandra Betzina.

Cum se face tivul pe matase sau pe materiale foarte subtiri

Am de gand sa tivesc o esarfa de matase si pentru asta mi-am scos din biblioteca un dvd cu Louise Cutting in care explica cum trebuie sa faci. Apoi mi-am adus aminte ca imi e mai simplu sa caut in revistele Threads pe care le am si abia dupa aceea ca unele articole importante sunt rezumate pe situl lor. Si acest articol este pus pe site.
Am mai aplicat metoda ei cu mare succes si inainte, dupa cum vedeti in pozele de mai jos. Asa ca stiu despre ce vorbesc si bag mana in foc ca va invat ceva foarte util - daca nu stiati deja!

(Fata acestei fuste este in culoarea mai inchisa si dosul in cea mai deschisa. Tivul vazut pe dos....)

(... si acum  pe fata. Tivul are exact 3 mm).

Sunt tivurile la doua fuste, cea de mai sus e dintr-un material care imita crepdesinul (crêpe de Chine) si cealalta  dintr-o matase chinezeasca foarte subtire. Nu atat de subtire ca o captuseala de acetat sau matase, dar oricum... subtire. Trebuie sa va mai spun ca tivul de la fusta de matase e facut primul, cand nu eram atat de priceputa. Dupa cum se si vede.

Tivurile la voaluri si matasuri subtiri sau imitatii de matase trebuie sa fie foarte fine, dar si rezistente in acelasi timp. Ma enerveaza peste masura cand sunt cusute cu pasi mari, cu o singura cusatura si aproape de tiv si incep sa se destrame dupa ceva purtat.
Astfel de tivuri se pot face (1) cu mana, ruland materialul si cusandu-l invizibil. Asta daca vrei sa faci 'couture', croitorie ca la casele mari de moda.
Se pot face (2) cu masina overlock (serger) micsorand tensiunile firelor cu care surfilezi atat de mult, incat materialul se strange, adica se se ruleaza de la sine.
Si slava Domnului! se pot coase si (3) la masina de cusut.

(Vazut pe dos - se vad mai multe cusaturi fiindca am mai indoit o data, materialul fiind atat de subtire..._

(... si pe fata)

Din comoditate, ca sa nu fac poze si sa le incarc, voi folosi tutorialul Louisei Cutting despre cum se face acest tiv pe care il gasiti aici pe situl de la Threads. Acest fel de tiv se numeste in engleza 'baby hem' sau 'narrow hem'.
Un tutorial puteti gasi si aici:
http://blog.a-common-thread.com/2009/09/baby-hem-is-my-new-best-friend-tutorial.html

Gasesc insa ca cel facut de Louise Cutting pentru Threads este mult mai bun. Se vede cine e maestru la croitorie si cine e amator.
De ce spun asta. Pentru ca Louise Cutting incepe cu o cusatura in plus, exact pe linia pe care indoi marginea si in acelasi timp stabilizezi tivul - o etapa peste care doamna sau domnisoara de pe blogul numit o sare. La materialele la care faci acest tiv pe firul drept poate nu este atat de important, dar daca ai de facut un tiv la o fusta clos de matase ai sa vezi cat de ajuta sa calci bine in forma, fara sa ti se faca cretisori sau mici pense pe tiv, cand il indoi. Numai asa vei avea o linie clara si frumos curba, daca ai marcat unde indoi materialul cusand si folosesti cusatura ca ghid pentru indoire.
Eu folosesc numai pozele si traduc in romaneste textul facut public pe situl de la Threads. Nu am nici o alta intentie decat de a populariza Threads.

1. Aveti nevoie de o masina de cusut care coase drept, de preferinta ceva din zestrea bunicii, o masina care nu coase zigzag si nu are acea deschizatura mai larga, ca sa permita acului sa se miste de la drapta la stanga. Dar orice masina e buna si daca nu aveti placuta si piciorusul de care zice Louise Cutting pe site si vedeti ca acul impinge materialul foarte subtire in gaura pe unde se vad zimtisorii, puneti materialul pe resturi de foita de desenat tipare sau pe orice alta foita f subtire pe care o aveti si coaseti peste foita si material in acelasi timp. Deoarece trebuie sa folositi un pas de cust foarte mic (1.5), hartia se va perfora si desprinde f. usor.
Pasul cusaturii este de 1.5 mm (deci f. f. mic), acele de marimea 75 si ata care se potriveste materialului. Ea zie bumbac 100% dar eu am folosit ata cu care am cusut.

2. Marcati unde vreti tivul finisat si de acolo lasati un tiv de 3/4 inch (1,90 cm = as zice 2 cm). Acum veti incepe sa coaseti pornind de la marginea taiata a tivului, deci marcajul tivului finisat nu se va mai folosi de acum inainte. Serveste numai ca linie de ghidare.

3. De acolo masurati 1,75 cm [5/8 inch, adica 1,60 cm, hai 1,75 cm, ca tot am pus ceva la convertirea celor 3/4"]. Marcati o linie daca nu aveti un piciorus sau o linie pe masina care sa va indice distanta asta.

Americancele cos din ochi, dar eu nu sunt in stare de asa ceva, asa ca mereu imi marchez linii.

Coaseti pe linia asta de jur imprejur sau cat va fi tivul de lung.

NB. Eu nu am cusut peste, am cusut chiar deasupra primei cusaturi, ca mi s-a parut ca gauresc prea tare matasea in acelasi loc. Daca materialul este mai solid - microfibre - cosi si PESTE cusatura anterioara.

4. Calcati tivul spre dos ca in poza RS (right side) este fata, WS (wrong side) este dosul. Cand calcati indoiti in asa fel incat cusatura sa nu fie exact pe muchea calcaturii, ci o idee mai spre dos, cum se vede in poza de mai jos cusatura acolo unde calca cu fierul de calcat.
Asta ca sa nu se vada cand va mai fi intoarsa inca o data.

5. Mai coaseti inca o data pe dos, exact peste prima cusatura (deci f.f. aproape de margine).

6. Calcati iar.

7. Apoi taiati tivul la [1/16 inch = cam 2 mm). Cat va permite materialul. Cu cat lasati mai mult de 2 mm cu atat iese tivul mai lat. Louise Cutting foloseste o foarfeca speciala (foarfeca duck billed appliqué), ca sa nu taie materialul de jos. Atentie la taiat, daca aveti o foarfeca ascutita, taiati f.f. incet. Nu va grabiti.

8. Indoiti tivul inca o data spre dos. Calcati, de preferinta sub carpa umezita, daca va permite materialul. Daca nu...

9. Mai coaseti inca o data asa cum scrie la punctul 5.

10. Calcati pe ambele parti.

Articolul se numeste 'Tiv ingust ingreunat cu ata', pentru ca tot cusand si indoit in tiv sunt 3 cusaturi, fiecare cu doua fire: unul de la suveica si unul de la ata care trece prin ac.
Dupa Louise Cutting tivul atat de mic si pe material foarte subtire atarna mai frumos.
Eu folosesc numai aceasta metoda la orice haina sau esarfa din materiale subtiri, care au nevoie de un astfel de tiv. Este in primul rand mult mai rezistent decat cel rulat cu mana sau facut cu piciorusul special pt. tiv rulat si cusaturile interioare il stabilizeaza.
Iar prima cusatura este primordiala daca vrei sa faci un astfel de tiv la ceva taiat pe bieu (cum ar fi ceva clos). Sa nu cumva sa incercati sa calcati curba fara cusatura. Mai am un tutorial pe dvd despre tivul pe curba. Sa il caut si fac o parte a doua.
Sper ca v-a interesat. Noapte buna!

P.S. Va sfatuiesc sa dati click pe poze ca sa le mariti. Se vede mai bine cum e facut. Mai ales la fusta de matase se vede de cate ori am intors-o fiindca era atat de subtire. Si cu toate astea pe fata se vede numai o singura cusatura.