Coaserea blocurilor din triunghiuri

Dupa ce am taiat toate (sub)blocurile si sunt gata de cusut, le aranjez intai pe masa asa cum vor arata in blocul finisat .

Asta ca sa nu ma incurc la cusut si sa imi iasa un alt model, fiinddca vedeti cate combinatii se pot face cu patratele din triunghiuri.

Dupa ce le-am aranjat in blocul mare, le 'inchid' ca pe paginile unei carti (in prima poza sus de tot in stanga) si le prind cu bolduri, puse intr-o anumita directie. E un fel de cod al meu personal, ca sa stiu ca trebuie sa cos pe marginea spre care arata varful acului.

Am intins asa toate blocurile pe masa, unul cate unul si fara exceptie, ca sa le pregatesc pentru cusut.
Asta este singura verificarea ca sa nu gresesc la pozitionare. In timpul cusutului nu mai controlez fiecare bloc. Dupa ce am tot mormanul de blocuri prinse in bloduri fac chain piecing: le cos unul dupa altul, repede-repede. Scutesc si timp si ata.
Trucul e invatat de pe un DVD de croitorie in care 'profesoara' avea un cod al ei, isi punea boldurile intr-un anumit fel ca sa stie cand nu trebuie sa taie ceva sau unde sa fie atenta.

E bine ca inante de a le prinde cu bolduri sa le calci, ca sa adereze unul la altul si sa se deplaseze mai putin in timpul cusutului.
Aici nu am folosit lipici la prindere si calcare, fiindca blocurile sunt mici si nu prezinta mare dificultate la cusut. Dat fiind ca le-am controlat cu forma din hartie laminata dupa ce le-am cusut, au toate aceleasi marime (absolut identice, cum trebuie la quiltuit).
Daca insa ai blocuri care nu sunt perfect taiate si vezi ca unul are coltul ceva mai mare decat celalalt, masori. Daca blocul mai mic e de marimea corecta. lipesti coltul blocului mai mare pe cel mai mic si restul lungimii il "tii" cusand.
Daca am un bloc in care trebuie sa mi se potriveasca cusaturile perfect, dau cu foarte putin lipici si calc. Asa ceva se intampla cand am o "incrucisare de cusaturi".
Eu folosesc diferite metode de lipit. Cand cu un stilou special pt lipit, cand un varf ca de siringa, cand normalul si banalul baton de lipici pe care il gasesti in toate papetariile.
Atunci cand folosesc lipiciul baton fac asa: pun lipiciul cu o scobitoare (dar una mai groasa / de cocktail, nu scobitorile acelea foarte firave care erau pe vremea junetii mele). 'Sterg' cu scobitoarea varful batonului de lipici si pe urma o rotesc cu varful pe care e ceva lipici pe langa marginea tivului unde cos. Calc ca sa fixez.
Nu e nevoie sa pui decat f. putin lipici, ca sa nu se miste materialele daca nu ai piciorus ca la Pfaff, la Janome 6600 sau la noile Bernina mari.
Metoda asta va ajuta foarte mult la pisuit si la mentinerea blocului in forma.
Un quilt bine facut are colturile si cusaturile perfect aliniate, iar varfurile nu sunt trunchiate.
Asa ceva nu se poate realiza mereu numai prin insailare sau prin prinderea in bolduri. Dureaza ceva pana ajungi la acest nivel. Vorba lui Lenin "Invatati! Invatati! Invatati!"si vorba celor care fac quilt de mai multa vreme "Exersati! Exersati! Exersati!'. Va spun din experienta mea ca intr-o zi ajungi sa realizezi asta si sa iti invingi neputinta de a alinia tivurile asa cum trebuie. Pacat ca nu am poze cu greselile mele, ca sa vedeti mai bine de unde am plecat si unde am ajuns.

Am gasit ceva, dar din nefericire nu sunt din epoca neagra de inceput si nestiinta. Alea erau... sa nu vorbim! In poza de jos vedeti la blocul din patru triunghiuri din centru ca varfurile nu sunt bine potrivite.

Sau in poza asta, daca o mariti. La blocul din mijloc cu ciclamen.

 Colturile astea sunt de cand folosesc lipiciul. Se vede ca am experienta mai multa.

Alte poze de la quiltul roz nu mai am, pentru ca aici m-am oprit cu lucrul. Voi arata cum cos si cum imbin blocuriel (pozitionarea tivurilor).

(va urma)

P.S. Am gasit un blog culinar nemaipomenit. COSTACHEL.ro. L-am pus pe lista mea de bloguri. De fapt l-am redescoperit, pt ca il stiam de mai multa vreme si il aveam bagat in 'linkurile favorite'.

Daca va intereseaza gastronomia sau un fel de Larousse culinar sofisticat in limba romana, Costachel e omul vostru. Are si tot felul de retete mai deosebite, cum ar fi un fel de budinca din cartofi cu usturoi pe care o mananca Gwyneth Paltrow. Are si retete de salam de casa, retete buzoiene de babic si alte delicatesuri romanesti, pe placul inimii mele de roman din "stainatatea neagra, unde-i viata mult amara" (zicea Alecsandri). 

Are si explicatii despre feluri de mancare celebre si cum s-au inventat. 

Numai despre Nigella Lawson nu a auzit el pana acum (shame on you, Costachel). Iata ca imi ramane si mie ceva de scris despre bucatarie...