Asamblarea blocului Moara de vant (final)

Am terminat ieri toate blocurile Moara de vant. Vreau sa va arat cum, mai ales ca am facut o greseala si a trebuit sa descos si sa refac un subbloc.

Nu am gresit cu nobile scopuri didactice, ci din pura prostie (la sfarsit nu stiu ce m-a apucat si am schimbat o orientare a blocurilor). Dar tot raul spre bine: va explic cum se descoase corect si cum te ajuta calcatul sa corectezi greseala

Corectarea unei greseli
Pe cand calcam si prindeam cu bolduri jumatatile de blocuri (in acelasi fel despre care am mai scris la asamblarea jumatatii de bloc)...

 ... am vazut ca am ramas cu doua pe care nu le puteam potrivi in nici un fel. Oricat le suceam in toate pozitiile posibile, nu-mi iesea moara.

 Deci a trebuit sa descos cusatura respectiva si sa o cos pe o alta latura.

Pentru asta intai se descalca cusatura cu pricina (blocurile din doua triunghiuri vor putea fi mai usor repozitionate).

Se descoase folosind scula de mai sus (al carei nume nu il stiu decat in engleza si in alte limbi care nu imi sunt aici de folos: 'seam ripper'), cu care tai din 3 in 3 pasii cusaturii.

In felul acesta se poate trage ata pe dos foarte usor si nu ti se deformeaza marginea materilului, asa cum se intampla cand desfaci cusatura si tai atele pe fata, la mijloc intre partile imbinate. Mai ales daca descosi o cusatura pe bieu vei risca sa deformezi linia de cusatura.
Regula de descusut se aplica in acelasi fel si in croitorie. Cred ca stiati, dar am scris-o sa stiu ca dau informatii complete.

Dupa aceea scoateti resturile mici de ata cu grija (vezi poza de mai jos). In principiu nu ar conta decat riscul de a impinge cu acul un capetel de ata in jos, care va intra pe undeva pe la suveica. Atunci sa vezi veselie, daca ti se blocheaza ceva in mecanismul suveicii, care duce la pasi sariti sau chiar la mai rau.  Mai ales noile Bernina - super, super computerizate - au mari probleme cu astfel de resturi de ata in bobina. E o lavina de plangeri despre asta pe grup!!!!
Eu as zice sa nu riscati si sa curatati cusatura de atisoare.

Se calca iar. Repet, numai ca sa puteti pune blocul exact unul peste altul, sa va iasa tivul de marimea ceruta si blocul la fel ca celelalte. O diferenta de cativa mm iti poate crea probleme, daca nu se potrivesc colturile blocurilor de unit. Cu cat e blocul facut din mai multe bloculete, cu atat diferentele aparent infime dintre ce iti iese si ce ar fi trebuit sa-ti iasa ca dimensiune al laturii, se multiplica. Gata cu avertismentele!

 Repun blocurile in pozitia corecta (se vede aici foarte clar unde am cusut gresit).

 Si il cos din nou.

Calcarea blocurilor cu mai multe tivuri care se intalnesc in centru
In general blocurile facute din subblocuri patrate sau dreptunghiulare au in centru numai 4 tivuri care se incruciseaza, ca acest bloc (Patru patrate / numit 'Four Patch') pe care vi l-am mai aratat si in alta postare.

La blocul pe care il fac eu acum am insa 8 tivuri in centru, ceea ce da o grosime substantial mai mare.

Acest fel de imbinare necesita o metoda speciala de calcat ca sa iasa cat de cat egal in grosime, ca mai jos.

Intai il desfaci cu metoda pe care am descris-o deja, ca sa stii in ce directie sa calci:
- pui blocul pe masa cu latura spre care vrei sa calci tivul in sus
- directia spre care vrei sa calci tivul iti arata care din blocuri trebuie sa ramana plat pe masa si care se va indoi de-a lungul cusaturii in raport cu tivul si trebuie desfacut: blocul cu tivul care da directia indoiturii tivului (acel sens pe care il marchez cu varful boldului) se pune dedesubt
- ridici apoi blocul de deasupra si il descalci cu unghia, ca sa poti pune fierul peste el presand (vezi mai jos)

Oricat de mult te vei chinui descalcand cu degetul sau unghia si calcand cu fierul de calcat nu vei obtine un rezultat satisfacator. Asta pentru ca muntele de tivuri de pe spate nu iti va permite sa obtii o fata neteda de bloc. Fata va arata asa:

Si acum cum va arata spatele:

Inainte de calcare....

... si dupa prima calcare:

Ca sa-l puteti aplatiza folositi un truc al quilteuzelor americane si anume umezirea centrului blocului cu apa. Dar numai a centrului, nu al intregului bloc!
Blocurile nu se calca cu aburi, oricat ne-ar surade ideea de a netezi blocul in acest fel. De ce? Pentru ca poate intra la apa mai mult decat alte blocuri pe care nu le-ai calcat de atatea ori la imbinare.


Intr-o cescuta puneti putina apa, inmuiati degetul aratator si umeziti intersectia de cusaturi. Apoi calcati. Intai partea de dedesubt si apoi intreaga intersectie.

NB. Am fotografiat din greseala blocul putin oblic. Linia mea pe care am indoit tivurile este prima linie oblica din stanga, care coboara in dreapta. Tot ce este sub acel tiv / acea linie se calca intai ...

... si apoi partea superioara.

Uneori e nevoie sa repetati acelasi procedeu cu umezitul centrului blocului si pentru calcatul fetei.

Chiar daca nu iese perfect neted pe fata, blocul e terminat acum. Ce pare putin 'ondulat' se va repara la quiltuire (matlasare) si dupa spalatul quiltului, cand vatelina se va ajusta dupa grosimea tivurilor si va atenua diferentele. Cand veti avea mai multa experienta cu facutul unor astfel de blocuri, veti vedea singure cat de mult trebuie calcat un astfel de bloc ca sa obtii un rezultat satisfacator,

In final, daca veti calca bine veti obtine pe spate un bloc care va arata asa. De fapt spatele bine calcat este mai important decat fata, care - dupa cum am mai spus - se mai ajusteaza si la asamblatul sandvisului.

Cu asta am incheiat prezentarea blocurilor Moara de vant.
Pe care le puteti face si FARA cutit / cutter si planseta de taiat, fara sa obtineti blocuri care vor arata altfel decat cele facute cu uneltele moderne de quiltuit. Tot secretul este in masurat, tivuri egale si paralele cu marginea blocului - atat la inceput cat si acolo unde iesi din bloc. Si in calcatul cu grija. Nu neglijati calcatul si functia lui in quiltuit, dar si in croitorie.

Sa nu credeti pe cine zice ca pentru quiltuit iti trebuiesc unelte scumpe. Nu, nu si de mii de ori nu!!! Facutul de quilturi trebuie sa fie accessibil tuturor celor care au o foarfeca si o masina de cusut si sunt dispuse sa invinga dificultatile pe care le inalnesti cand nu poti merge pas la pas cu cele cu unelte superkalifragisitice. Lectiile pe care le pun aici au scopul sa va ajute, mai ales pe cele departe de Brasov (unde e Geta!) si de Bucuresti sau Focsani (Ela!). La urma urmei marea doamna a quiltuitului romanesc, Geta de la Geta's Quilting Studio tot singura a invatat (daca am inteles bine). Si daca nu e asa, va asigur eu ca se poate foarte bine.
Cred insa ca problemele cu adevarat mari ale quilteuzelor in Romania sunt cauzate de gasitul meterialelorsi al unei vateline bune. Poate ca Elena de la Fabrix.ro va putea importa o vatelina buna, care nici macar nu este cea mai scumpa pe aici si in America si pe care o va putea vinde in Romania la un pret rezonabil.
Despre materiale si diferite calitati de vatelina insa alta data.

Despre fierul de calcat folosit la quiltuit
Cu ocazia asta am observat ca mi s-a cam paradit fierul de calcat. La quiltuit nu ai nevoie de fier de calcat cu aburi. Ba chiar nu ai nici un avantaj de la gaurile prin care iese aburul, fiindca datorita lor talpa fierului nu se incalzeste uniform. Doar la sfarsit umezesc cu putina apa. pulverizand cu apa din pompa de pulverizat apa pentru plante (foarte utila la quiltuit si croit).

Am gasit cu destula greutate un fier de calcat care se incalzeste bine si nu face aburi (Philips DIVA), pentru ca toata lumea prefera fierul cu aburi si considera (pe nedrept) fierul fara aburi ceva preistoric si de calitate inferioara. Si acum incepe sa se duca talpa de teflon. Ma intreb daca eliminarea ei definitiva imi va cauza probleme (ruginire sau pete?!?!?). Sper sa nu. Sa imi tineti pumnii.

P.S. Ma intreb daca sa fac si o postare despre croitorie / probat sau sa merg inainte cu aplicatul puisorilor. Surprise-surprise. Un weekend placut!