Manipularea tiparului (cum sa faceti un tipar de t-shirt ca al meu)

Sa zicem ca aveti bustul mare si aveti un tipar bun de T-shirt cu pensa sub brat. Sau sa zicem ca proband si ajungand in situatia mea veti vedea ca trebuie sa fac o pensa la subrat, pe care nu o vreau, pentru ca pensa tiparului este bagata in cretisorii din mijlocul fetei si o noua pensa ar strica modelul.

Atunci trebuie sa aplic ceea ce se numeste 'dart manipulation' sau manipularea pensei. Pensa se poate schimba in model unde o vrei. Conditia este sa se uneasca o noua linie de mijloc de pensa (viitoarea pensa) cu varful actualei pense. Se taie tiparul pe noua linie si se inchide pensa veche. Tiparul se desface pe noua pensa.

In toate cartile de croitorie gasiti aceasta schema care arata unde se pot face pense si cum se numesc in engleza.

Fig. 1

In Fig. 1 pensa originala este cea din talie, de sub bust.
In scoala engleza de constructii de tipar (Winifred Aldrich, de care am mai pomenit) se face tiparul cu o pensa pe care noi nu prea o stiam, adica nu era pensa cea mai cunoscuta noua.
Tiparul desenat dupa metoda ei arata asa (scan din cartea Metric Pattern Cutting, care poate fi vazut pe Google Books). Abia dupa aceea ea separa cele doua parti, fata de spate

Fig. 2

Dar si acest tip de pensa se manipuleaza exact ca cele de sub brat sau din talie.

Mai e un lucru de care trebuie sa tineti seama daca vreti sa schimbati pensa. Pensele de pe desenul initial de tipar sunt facute tinandu-se seama de apex (punctul bustului). Varful este in apex.
Cand cosi tiparul nu trebuie niciodata cusut pana in apex, pentru ca iti iese un punct tuguiat. Pensa se coase cam la 2 cmde apex pt persoanele cu bust mai mic si la cel putin 2,5 cm pentru persoanele cu bust mai mare, care au nevoie de un model mai rotunjit peste bust.

Fig. 3

Imaginea este de pe acest blog (interesant pentru pentru persoanele mai plinuite). Liniile rosii sunt pensa cusuta si cele albastre pensa care se foloseste pentru manipularea penselor in tipar. Se mai vede ca doamna sau domnisoara respectiva a facut alteratia pentru bust mai mare (full bust alteration, FBA)

Tiparele de gata pe care le folosim nu au varful pensei pana in apexul modelului, ci aproximativ la 2-2,5 cm de acest punct. Asa ca la taiatul si desfacutul noii pense trebuie sa se tina seama de acest lucru. Mai jos vedeti foarte clar cum se face.

Manipularea pensei
1. Mai intai trebuie sa determinati apexul tiparului. Pentru asta trebuie sa prelungiti mijlocul pensei cu 2-2,5 sau mai mult
2. Ca sa aflati cu precizie cu cat trebuie sa prelungiti linia, probati tiparul, adica faceti "tissue fitting"[vezi postarea Palmer and Pletsch full bust alteration (II) pentru informatii generale]. Marcati punctul pe tipar.
3. Cand inchideti pensa veche, uniti punctele de jos ale pensei (sau unde intersecteaza pensa tivul - punctele comune la liniile rosii si albastre din Fig. 3) cu noul punct si inchideti pensa pe aceste linii, nu pe liniile pensei cum era desenata in tipar, adica pensa rosie din Fig. 3!!!
4. Dar acum sa trec la pensa noua. Alegeti un punct unde vreti sa taiati pensa (vezi in Fig.1 cate posibilitati sunt, ca sa nu mai vorbesc ca se pot face si pense curbate). Trageti o linie din acel punct la noul punct (apexul real al persoanei care a factut tissue fitting sau al modelului pentru care a fost facut tiparul). In Fig 4 este linia din A spre punctul apex.
4. Cu un compas faceti un cerc cu raza egala cu distanta apex-varful vechii pense. Asta va ajuta sa gasiti punctul pana unde veti desena pensa noua pe care o veti COASE pe material, ca sa aplicati si aici cu sfintenie regula ca o pensa nu se coase niciodata exact pana in apex.

Fig. 4

4. Daca vreti numai o pensa  nu aveti nevoie de acest cerc. Masurati numai pe linia de mijloc a noii pense. In Fig 4 se vede ca designerul doreste sa obtina 3 pense mai inguste (care se cos pana in punctul unde intersecteaza cercul). Sau poate doreste sa increteasca si vrea sa mentina linia umarului cat mai aproape de cea originala (adica vrea sa stie mai bine cat se curbeaza linia pe care va face cretul). Daca folosesti 3 pense in loc de una, laturile lor iti arata cat de lunga teebuie sa fie linia de incretit. E mai usor asa, decat o singura pensa mare si tu sa trebuiasca sa ghicesti cat de mult curbezi linia de incretit. Sper sa intelegeti ce vreau sa spun.

Daca doriti sa transformati un tipar de t-shirt cu pensa sub brat intr-un t-shirt ca al meu, 

trebuie sa alegeti linia de taiere din Fig 1 care se numeste Center Front Neck (nr. 7, a treia din dreapta, pornind de jos).

Corectarea 'gapozei' (gaposis) de care am vorbit in postarea T-shirt din revista OTTOMBRE, 2007/2 (II) se face asa.

1. Facand pensa din rascroitura bratului, la jumatatea liniei dintre umar si subrat - vezi iar videoul cu Marcy Tilton - ca sa scot surpusul de material care imi da 'gaposis' obtin o pensa ca in Fig 1, Mid-Armhole (a treia din stanga de jos). Pensa asta trebuie sa o inchid. 

2. Linia pe care tai este cea de Center Front Neck din Fig. 1. 

3. Eu am deja in tiparul de baza acea pensa (desi nu e desenata ca o pensa, pentru ca nu se inchide, numai partea de sus este incretita). 

3. Taind pe linia de 'Center Front neck' si inchizand pensa Mid-Armhole, mi se deschide pensa la gat si mai mult. Deci voi obtine o linie de incretit ceva mai lunga.

Deocamdata pentru astazi. Postez acum, dar voi corecta greselile mai tarziu.

T-shirt din revista OTTOMBRE, 2007/2 (II)

Dupa cum am mai scris ceva mai devreme azi am terminat prima incercare de a coase un tshirt dupa tiparul din revista Ottobre. Mai am sa-i fac tivul jos si la maneci. Si mai sunt niste ate pe care trebuie sa le tai sau sa le bag cu acul in cusatura.
Se vede ca am lipit numai tivul de jos cu o banda speciala, ca sa nu se intinda la cusut si am calcat tivul la manecile trei sferturi

L-am lasat mult timp deoparte, fiindca am avut alte chestii mai urgente de facut. Dar acum i-a venit si lui randul sa fie terminat.

Inainte de asta as vrea sa va spun altceva. De cand citesc de zor carti si bloguri despre croitorie am inteles un lucru: daca un tipar nu-ti vine bine, musai sa te uiti unde trebuie schimbat si sa mai incerci inca o data. Asta se numeste in engleza 'fine tuning'. Eu - din nestiinta - aveam convingerea ca dupa ce am facut un model, bun sau rau, trebuie sa-l las si sa merg mai departe cu un alt tipar. Consideram ca tiparul nu este foarte bun, ca eu am facut tot ce puteam si in final ca nu merita mai multa bataie de cap.

Acum am schimbat tactica. incerc sa ma tin de invataturile celor cu multa experienta in croitorie (cum ar fi Melinda din Autralia de pe blogul Sew-4-Fun, unul din blogurile mele preferate) si care lucreaza sa perfectioneze un tipar de baza pana le vine cu adevarat bine.

In plus, cu cat ai un corp mai 'atipic' (spate rotunjit, bust mare, brate mai subtiri sau mai groase, etc... etc..) cu atat ai mai mult de lucru la corectarea si adaptarea unui tipar pentru tine.

Stiam de la cursurile mele de croitorie de prin 1980+ ca e bine sa incerci intai modelul pe ceva din material prost si care semana oarecum cu materialul pe care vrei sa-l folosesti pentru haina pe care doresti sa o faci. Mai ales daca ai de gand sa faci o haina dintr-un material scump, pe care nu doresti sa-l strici.
Dar mi se parea foarte complicat si o pierdere de timp. Acum am o cu totul si cu totul alta parere. Pe termen scurt e timp pierdut, dat pe termen lung - nu.

Daca ai un model de baza 

1. il poti modifica dupa bunul plac (daca va intereseaza vreo modificare, scrieti-mi si voi incerca sa va explic pe blog cum se face) si 

2. poti controla cu el un tipar de gata, ca sa poti face modificari pe tipar si sa eviti modificarile pe care ar trebuie sa le faci pe material (avantajele sunt, cred, evidente).

Pentru tshirtul pe care vi-l arat am folosit un model din revista Ottobre. Despre asta am mai scris intr-o postare cu titlul T-shirt din revista OTTOBRE, 2007/2 (I). Am cumparat la un magazin de aici un material tricot la solduri, pentru ca toate magazinele de acest gen au intr-un colt anume resturi pe care le dau la pret redus (cred ca am dat vreo 5 euro pe acest cupon, adica cat dau pe doua paini) si l-am croit.
In recenziile pe care le-am citit despre acest t-shirt toata lumea spunea ca nu are nevoie de nicio o alteratie si ca tiparul scos din revista nu trebuia transformat in nici un fel. Eu nu pot sa spun acelasi lucru, probabil pt ca am niste 'racile', pe care fetele care scriau recenzii nu le au.
Va arat mai jos poza cu t-shirtul asa cum sta pe mine. Din nefericire nu am invatat sa fac poze, in general (mie imi trebuie un aparat de fotografiat pentru tampiti: sa il indrept spre ce vreau sa pozez si el sa-mi faca poza fara sa mai reglez eu setarile).
Cu atat mai mult nu sunt in stare sa ma pozez pe mine in oglinda, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca trebuie sa-mi reorganizez camera de cusut si sa pun acolo o oglinda ca lumea.
Poza nu e prea clara, dar nu am alta.

In general nu e rau, dar are cateva pacate mari, care nu prea se vad aici ca lumea. Scuze pentru atele care atarna, cum ar fi cea de la surfilarea tivurilor manecii - la maneca din partea unde tin aparatul de fotografiat.

1. Are gaposis (la rascroitura bratului in fata se face o cuta, asa cum o vedeti, care nu trebuie sa fie). Deci surplusul de material de acolo ar trebui luat cu o pensa. Vezi despre asta in videourile cu Marcy Tilton pe care l-am pus in postarea Palmer and Pletsch full bust alteration (II).
Pun mai jos si  o poza in care e vorba de o 'gaposis', dar mult mai rau decat la mine (folosesc termenul american de 'gaposis' cu care puteti cauta pe internet, dar fiti atenta cum cautati, pt ca exista 'armhole gaposis' - la rascroitura si 'neck gaposis' - la gat) :

Asta inseamna ca am sa fac aceasta pensa in tipar si pe urma am sa incerc sa o mut in cretii din mijlocul fatii. Si ca rascroitura umerii se va scurta si se va 'imbarliga' in sus, iar cretii din fata vor fi mai multi.
Ma intreb acum de ce Belinda din Australia nu a avut problema asta, desi si ea are cupa D la sutien. Presupun ca este si din cauza ca sunt mai mica la inaltime decat ea (petite), ceea ce face ca rascroitura bratului sa imi fie prea mare, pentru ca inaltimea umarului la mine este mai mica. Nu am facut alteratia de petite, daca imi aduc aminte bine, dar ar fi trebuit sa o fac. M-am gandit ca tiparul este pt materiale elastice si n-o sa se vada. Rationament gresit.
Am sa va arat cum se muta pensa din rascroitura bratului in pensa de la gat / incretitura gatului, cand voi face versiunea a doua a t-shirtului.

2. Linia subratului nu e buna.Trebuie mai curbata spre mijlocul fetei. Maneca sta prea departe de de adevarata linie de subrat a corpului meu.

3. Linia umarului nu sta bine (asta nu puteti vedea in poza de mai sus, dar credeti-ma ca e asa cum va spun). Daca stau cu umarul spre oglinda (imposibil sa fac o astfel de poza) vad ca trebuie sa fac alteratia pentru capul umarului rotat spre fata ('forward shoulder'). Adica marchez pe fata unde ar fi trebuit sa fie linia umarului care sa mearga de la jumatatea gatului, vazut lateral, pana la capul umarului.
Nici asta nu mai stiu daca am facut-o, dar o sa-mi dau seama cand voi compara tiparul cu t-shirtul gata. Acum realizez cat e de prost sa lasi un interval de timp atat de mare intre ce ai facut si probatul definitiv.
Linia umarului este la mine mult prea spre spate. Va trebui schimbata, asa cum zice Marcy Tilton in videourile in postarea despre 'full bust alteration'.

4. Pozitia gresita a umarului influenteaza si felul in care pica maneca. Nici asta nu se vede bine din poza pusa. Nu sunt foarte incantata nici de cum arata capul manecii vazut lateral. Este o problema pe care o voi rezolva insa dupa ce indrept greseala de la subrat, care este prima eroare care trebuie corectata.

T-shirtul pe care l-am facut acum se poate purta in casa sau undeva unde nu am nevoie de haine simandicoase sau sub o jacheta. Si asta e un lucru bun, adica vreau sa zic ca nu trebuie sa-l arunc. E destul de OK, dar de nota 6-7, pe cand eu vreau mai bine.
Partea pozitiva este ca imi vine (relativ) bine la umeri si ma face intr-adevar ceva mai slaba decat t-shirturile de gata care vin bine peste bust, dar nu si peste gat si umeri. Atarna lalai pe mine si ma fac (si) mai masiva decat sunt.

In concluzie, ce am acum de facut:
- marchez pe fata tshirtului cat de mare trebuie sa fie pensa de la subrat, unde trebuie sa fie linia subratului
- copiez aceste schimbari pe tipar si mut pensa la mijlocul fetei
- mai croiesc inca o data fata si spatele pe niste resturi de material tricot
- probez din nou.

Voi incerca sa va fac poze pas cu pas. Tutorialul final de cusut tshirturi dupa metoda lui Marcy Tilton il voi face numai dupa ce reusesc sa corectez in mod satisfacator tiparul si pot trece la cusutul unui tshirt sau chiar al unui twinset dintr-un material bun. Acolo vor incepe postarile interesante despre embellishment.
Va tin la curent!

Intai trebuie insa sa recitesc un articol din Threads despre probatul rascroiturii manecii, "To get the Right Armhole Fit the Bodice"(care zica ca daca vrei sa obtii o rascroitura buna la subrat trebuie sa verifici fata si spatele), care se gaseste aici:

http://www.threadsmagazine.com/item/4483/to-get-the-right-armhole-fit-the-bodice/page/all
Mai jos Sarah veblen a ilustrat de ce cu aceeasi marime de confectii / tipar ai nevoie de un tipar care trebuie alterat in diferite moduri.

NB. Observ ca Sarah Veblen da o alta ordine la probat decat e recomandat de Bernina MyLabel si alte carti pe care le-am citit: bustul, spatele, sub brat, cusatura umarului si unghiul umarului, rascroitura bratului si tivurile laterale.

Tentatiile chilipirurilor

Ieri am terminat aproape tshirtul dupa tiparul din revista Ottombre. Tiparul este bun, dar eu am nevoie de cateva alteratii. Voi scrie despre asta intr-o postare speciala.
Cum am ajuns la facutul tivului se pune problema (a) cusutului cu doua ace si ata pufoasa in suveica sau (b) folosirea coverlock-ului (uber in romaneste?).
Masina mea Bernina 1300 mdx face surfilare (e 'serger' / overlock???), dar se poate transforma si in coverlock, daca mut pe ici si colo, prin partile esentiale, cate ceva din piesele de baza si pun ata in alt fel.
Unii zic ca e usor, ltii zic ca nu... eu n-am incercat pana acum pentru ca de foarte putin timp am dorinata sa lucrez cu materiale tricot. Pana acum m-am ferit de ele ca dracul de tamanie.

Nevasta proprietarului de la magazinul de unde imi iau eu masinile si toate sculele de care am nevoie, Petra, joaca un rol foarte important in viata mea. Ea ma sfatuieste ce sa iau si ce sa nu iau (masina de brodat Brother -DA!; masina de brodat Bernina, mai incet ca e mai complicata si Brotherul e tot atat de bun). Tot ea m-a invatat sa iau masina Bernina Aurora 440 QE, ca pana atunci eram fidela in mod absolut masinilor de cust Pfaff si nici nu voiam sa aud de altceva.
Ultima ei sugestie era sa imi iau o masina coverlock aparte, ca sa nu ma chinuiesc schimband si adaptand Bernina de la serger la coverstitch (uber). Dat fiind ca in clipa de fata sunt fericita posesoare a nu mai putin de cinci masini de cusut si un overlock, nu ma prea entuziasma sugestia ei.
Problema cruciala la mine este: unde o mai pun si pe asta, ca am o camera 4m x 4m numai pentru hobby-ul meu si aia e plina ochi de materiale si scule.

Ramasesem la NU coverlock, pana ieri seara, cand am vazut anuntul ca reduc puternic preturile pentru ca se muta cu magazinul in alta parte a orasului.
Probabil ca si in Romania este la fel: la fiecare mutare sau renovare a magazinelor proprietarii incearca sa vanda stocul pe care il au in acel moment in pravalie si il dau cu preturi bine reduse. Probabil ca inmagazinarea stocului sau transportul lui ii costa mai mult decat reducerile pe care le fac.

Buuun. Am vazut in anuntul din ziar ca acest coverlock pe care Petra il foloseste si mi-l recomanda si mie, Janome 1000 DX (poza de mai jos e de la un model ceva mai vechi, 1000 CP), era vandut de ei cu 525 euro in loc de 789 euro cat costa de obicei si peste tot

Asa ca m-am dus azi dimineata rapidi-rapidi sa il iau. Dar... nu mai era!!! Magazinul era dezolant de gol. Inainte arata in general ca mai jos (in realitate era mult mai plin)...

... dar acum era aproape gol. Mai ales ocaziile, ale caror preturi le redusesera in plus, fata de cat costau. 

Cam la toate dadeau o reducere de cel putin 20% din pret.

Noroc ca masinile mele sunt deja de 2-3 ani in formatia de acum si nu am avut motiv sa ma 'zgarii' ca am cumparat masina cu cateva luni prea devreme.

Ca sa revin la aventura de azi dimineata. Cand sa zic 'Pacat' si sa fac pirueta de plecare, face vanzatoarea lui, care imi lasa mereu din pret la tot ce cumpar: "Poti sa o comanzi acum cu acelasi pret si ti-o vindem in martie'. In martie ar fi fost  pretul normal, ca le-a trecut motivul de a vinde mai ieftin. Deci mi-a facut o propunere foarte avantajoasa.

Cand am auzit asta au inceput deja sa-mi sticleasca semnele de dolari in ochi (pardon, de euro) si am zis 'Bine, o comand acum'.

Iata cum te paste in capitalism la fiecare pas pericolul de a pica in capcanele vanzatorilor... Ma justific in ochii mei pentru cumpararea acestei masini gandindu-ma ca imi fac datoria fata de Comunitatea Europeana pentru las banii sa circule si nu-i tin in ciorap...-:)))!!! Deci am facut un lucru bun, dar nu am rezolvat problema primordiala si anume 'unde sa o mai pun si pe masina asta?".

P.S. Daca va intereseaza sa stiti cam cat costa masinile pe aici, uitati-va pe situl lui (aici pentru ocazii, iar aici pentru masinile la pret normal sau pentru masinile de surfilat). 

P.P.S. Au uitat ceva. Dupa ce am plecat cu mainile goale de la magazinul de masini de cusut am intrat intr-un magazin cu produse pentru tot feluri de hobbies (sau hobbiuri?!?) Pipoos, de unde am iesit cu geanta plina. Mi-am cumparat ate si alte chestii sa fac embellisment (infrumusetare / impodbire - poate imi spune cineva cuvantul romanesc...) pe tshirturi.

Pentru asta imi bat atat capul sa am un tipar universal (pentru mine) de tshirt, pe care sa-l folosesc la infinit. Sa trebuieasca sa schimb numai materialul si felul in care e decorat tshirtul (brodat, cu fir cusut = coaching, sau cu creioane sau vopsele pentru textile. Eu am preferinta pentru auriu.

Pentru cine are masina de cusut Brother

Cred ca va va interesa urmatoarea discutie de pe un grup despre masina de brodat Brother 4000/4500, pentru ca suveica (bobbin) si ... (nu stiu cum ii zice in romaneste, dar imi va scrie IzaBella si corectez mai tarziu in postare ) 'bobbin case' sunt la fel pentru toate masinile. Recunoasteti, cred, piesele cu pricina.

'Bobbin case' este piesa asta de la masina:

Discutia a inceput cu mesajul cuiva care se plangea ca a trebuit sa schimbe 'bobbin case' de 5 ori in 7 ani si voia sa stie daca si altii aveau aceasta experienta neplacuta. Pentru ea cumpararea unei noi 'bobbin case' dupa cam un an devenise o experienta neplacuta si prea costisitoare  Nimeni nu-i putea explica insa ce se intampla si de ce trebuia sa cumpere una noua, care ca sa aseze bine in masina si sa functioneze un timp normal.

Doamna mentiona ca are experienta de peste 50 de ani de cusut, ca intelege ca masinile noi sunt mai gingase, dar ca totusi... nu se astepta ca piesele ei sa se strice atat de repede, mai ales ca INNOV-IS 4500 nu este deloc o masina ieftina.

Au urmat diferite sfaturi: sa controleze sa vada daca sunt asperitati pe 'bobbin case', sa dea cu smirghelul cel mai fin posibil, care se folosete la prelucrarea pieselor de precizie, etc...

Parerea generala era unanima: nu e normal ce i se intampla ei, pt ca singurul caz in care se schimba  'bobbin case' este daca se deterioreaza din causa unui ac rupt, care o gaureste, sau o stirbeste intr-un fel sau altul, pentrui ca se loveste de ea intr-un mod nepermis.

Una dintre member scria ca ea a reparat candva o astfel de gaura netezind-o (a razuit sau a smirgheluit plasticul care facuse asperitati in jurul gaurii, atat pe fata cat si pe dos = ca sa nu se agate ata). Dupa ea un astfel de accident era cauzat de riscul inerent al folosirii pieselor de plastic (cum e bobbin case neagra de mai sus) in masinile de cusut. In masinile vechi 'bobbin case' sunt facute din metal.

Si acum vine mesajul cel mai interesant, dat de o persoana care da cursuri despre cum se foloseste masina.  PARANTEZA. Aici cei care iti vand masina sunt obligati (moral) sa iti dea niste cursuri, adica sa iti explice lucrurile cele mai importante de care te lovesti la folosirea masinii si cum s-o utilizezi corect.

Cand am avut eu prima masina de Brodat Brother PE 750 a venit o instructoare la mine acasa pentru o lectie de cateva ore. Acum vad ca nu mai fac asta, dar cel care iti vinde masina te programeaza pentru o ora- doua sa-ti arate cum sa umbli cu ea. Am incheiat paranteza.

Pentru mesajul asta scriu aceasta postare pe blog, gandindu-ma ca va poate fi util:

"Una din cauzele deteriorarii unei 'bobbin case' se datoreaza faptului ca nu este pusa corect la loc dupa scoaterea ca sa fie curatita. 

Cand curatati masina de scame sau praf, trebuie intai sa desurubati si sa scoateti  placa de metal insurubata de corpul masinii (se vede sus fara suruburi). Curatati bine cu periuta special sau cu ce metoda folositi si repuneti piesele la loc in ordinea de mai jos.

1. 'Bobbin case' nu se repune unde sta, decat dupa ce ati montat placa la loc si ati insurubat-o cum trebuie. Abia dupa aceea vine randul la 'bobbin case'. 

2. Verificarea daca ati pus-o corect la loc. Trebuie invartita roata masinii (fly wheel) sa faca o rotare de 360 grade (o invartire completa).

3. Daca ati pus 'bobbin case' exact in pozitia in care trebuie sa stea si nu e deplasata usor intr-o parte sau alta, 'bobbin case' nu se va roti sau misca in acest si acul nu se va lovi de ea.

4. Daca invartind incet de roata observati ca acul risca sa atinga 'bobbin case', oricat de putin sau superficial, vreau sa spun aproape tangent, opriti si repozitionati-o. 

5. Controlati iar in acelasi fel". 

Doamna asta spune ca se pare numai ca e mai usor sa bagi 'bobbin case' atunci cand placa de metal nu este repusa si insurubata, dar ca trebuie sa tii seama de faptul ca reversul medaliei este ca risti sa nu o pui bine si mult mai tarziu sa observati ca acul a atins-o, zgariat-o sau poate a si stricat-o". 

De fapt eu nici nu mai stiu daca amrepus bobbin case bine sau rau. Dar cum folosesc masina destul de rar nu am facut nici un pocinog. Acum vreau sa brodez ceva pe un tshirt, ca am gasit un model foarte frumos, pe care l-am incercat pe o panza. 

Eu nu ma prea innebunesc dupa broderiile la masina umplute, imi plac mai mult astea care imita cusutul de mana. Din cauza asta trebuie sa cam caut modele pe gustul meu, pentru ca nu am invatat inca sa digitalizez broderii.

Stiu insa ca am sa ma tin de acum inainte cu sfintenie de ordinea asta de repunere a 'bobbin case' in masina dupa ce a fost scoasa. N-are ce sa-mi strice!

Asta fu ce am avut de zis. Si inca un filmulet despre cum se curata de resturi de fibre txtile.

Cateva videouri utile in croitorie

Ca sa nu uit sa le pun pe blog, am sa va arat niste video pe You Tube care contin informatii foarte pretioase pentru cine se ocupa de croitorie.

1. Cum se coase matasea, cu Sandra Betzina (una din autoarele mele favoritele de carti de croitorie si de dvd-uri)

Informatia data in video, daca nu puteti urmari ce zice in engleza:
Se folosesc ace mai subtiri 60, pe care le folosesti cu ata mai subtire de brodat sau ace 70 cu care cosi cu ata de grosime normala; acele trebuie sa fie ascutite: universal, jeans si microtex sharp; ata sa fie de preferat din fibre naturale, matase sau bumbac, pt ca ata de poliester are o oarecate elasticitate de care nu ai nevoie la cusutul matasii; cam pe la 2min 20 in video arata cum se taie tiparul daca ai materiale care aluneca, matase dar si alte materiale asemanatoare: se pun pe hartie si se taie atat matasea cat si hartia de sub ea; boldurile cu care prindeti trebuie sa fie ascutie, nu boante, ca sa nu gaureasca matasea; pasul la cusut este de 2.0-2.5; nu intinza  matasea ci o ghidezi cum arata ea; se poate calca cu fier cu aburi daca a fost data la apa, ceea ce insemna ca a fost spalata cu sampon de par).

Aceesi informatie despre croitul materialelor subtiri si alunecoase care trebuies taiate pe foita de hartie o da si Connie Crawford intr-un dvd inc are povesteste cum si-a inceput cariera de designer la o firma din California. A pus-o patronul sa croiasca ceva, dar resultatul nu a fost prea grozav. Atunci i-a zis 'nu-i bine, mai incearca inca o data'. A doua oara la fel. El, iarasi: 'not good enough, try again'. Dupa ce a fiert-o in apa rece de cateva ori, a invatat-o ca in industrie se croieste pe hartie. Acum ea tot ce croieste pune pe hartie.
Am sa incerc si eu la materialele subtiri. Cred ca am sa ma duc la doctorul de casa sa ma rog sa imi vanda un sul de hartie de pus pe masa de control. De hartia aia as avea nevoie, ca e mai lata.

2. Lipiciul in croitorie cu Connie Palmer

Este metoda de care v-am vorbit. Aici se foloseste un stilou special care are batonul de lipici incorporat foarte fin. Cu grija puteti folosi lipiciul nnormal, tinut pe o parte ca sa nu lase prea mult lipici.
Se demanostreaza cum se lipesc bieurile si alte chestii decorative, cum ar fi suitasele (ric rac) si panglicutele. Incercati intai daca se pot calca. Daca da, nu mai ai nevoie de insailat sau prins in bolduri.
Videoul asta are mai multe parti.

3. Si acum de departe marea mea favorita, Connie Crawford, de care v-am mai scris. Marea doamna a artei croitoriei. O personalitate deosebita, care iti da foarte multa energie numai daca o vezi. In plus este singura pe care am vazut-o eu cu haine care ii vin impecabil, desi nu mai e nici tanara si nici nu are un corp antrenat la gym. Trebuie sa ii vezi dvd-urile ca sa realizezi cat este de plina de ironie si umor.
In videoul de mai jos arata cum se probeaza bluza si vorbeste de importanta balansarii tiparului (mai lung in spate decat in fata si mai lat in fata decat in spate). Fragmentul din dvd care este postat pe YouTube arata cum se face modelul de incercare (toile fr. / muslin engl.) pentru o persoana mai solida si in partea a doua pentru cineva care are spatele cocosat.

Acum v-am aratat persoanele care m-au impresionat cel mai mult in carti si pe dvd-uri.
Sper sa nu fi facut prea multe greseli de batut pe tastatura.

Intretinerea masinii de cusut

Pe o lista Bernina cineva a postat un link la o pagina pe situl oficial al Berninei USA (We All Sew), pe care am vazut niste imagini de-a dreptul socante. Si anume ce efect are folosirea aerului comprimat folosit la curatirea masinii de scame in zona suveicii.
http://weallsew.com/2012/02/08/just-say-no-to-canned-air/

Articolul este scris de o tehniciana cu diploma de la Bernina International (Bernina da cursuri pentru tehnicieni ca sa ii invete cum sa controleze si repare masinile ultra sofisticate si gingase pe care le face acum Bernina).

Pentru cine nu citeste engleza am sa fac un rezumat.
Cei ce folosesc aerul comprimat au iluzia ca isi curata masina foarte bine. Ceea ce nu realizeaza este ca aerul comprimat sufla toate scamele spre interiorul masinii, fara ca sa-ti dai seama.
Singurul lucru pe care il vezi este ca suveica si ce e in jurul ei este curata si consideri ca asta este valabil si pentru rest. Ce este in interiorul masinii nu se vede sau nu se vede bine, daca nu desurubezi surubelele care tin carcasa inchisa.
Daca va uitati la poza de mai sus veti vedea ca aria asta este intr-adevar singura curata.

E adevarat ca unii incearca sa sufle in directie opusa - nu prea pricep eu cum se poate asta, dar se pare ca e oarecum posibil. Si apoi - va spun din experienta - la fel de adevarat e ca noile Bernina, asa zise '8 series' sunt mult mai goale inauntru decat alte masini, chiar si decat propriile lor Aurora 440. S-ar putea ca la masinile mai putin computerizate sa ai mai putine probleme cu suflatul aerului comprimat decat la Bernina mare. Nu stiu, presupun. Ca sa fiu putin avocatul diavolului si sa zic ca nu e dracul atat de negru cat il prezinta ei in articolul despre aerul comprimat si urmarile funeste ale folosirii lui.

Sfatul lor e clar: nu folositi niciodata aer comprimat la curatarea masinii! Ei recomanda o perie moale, de calitate (care nu lasa peri, ca atunci iar ai incurcat-o, daca iti intra vreun perisor intre piesele suveicii).
Un articol foarte folositor este cel de pe situl de la THREADS "Preventive Sewing-Machine Maintenance", dar ei te sfatuiesc sa folosesti aer comprimat. Presupun ca asa are de-a face si cu tipul de masina. Ar trebui sa fac o poza in interiorul Berninei mari ca sa intelegeti ce spatiu mare este deschis si accessibil scamelor, pe cand la Brotherul pe care il am spatiul de sub suveica este practic inchis.

Gasiti in acest articol descrierea diferitelor etape ale curatarii masinii. Eu nu ma tin dupa ei sa curat in ordinea data in articol, pentru ca am abonament anual pentru intretinerea masinilor la magazinul de unde le-am cumparat. Dat fiind ca tehnicianul mi le curata si controleaza peste tot, nu curat decat zona suveicii si a transportorului, asa cum veti citi mai jos.
S-ar putea ca la nevoie sa aplic si eu curatarea traseului atei si a rotitelor care creeaza tensiune punand in masina un fir de ata mai groasa (Gütterman pentru cusut butoniere sau jeansi), fara sa-l trec prin ac si tragandu-l spre ac, ca sa-l scot (se repeta de cateva ori, ca sa se scoata eventualele scame dintre discurile de tensiune). Pana acum n-am avut nevoie de asta.

Fetele de pe grupul Bernina folosesc in loc de aer comprimat:
- perie de dinti pentru bebelusi, care are firele foarte moi
- chestiile alea de curatat intre dinti
- pensule de pictura daca au perii bine lipiti si nu-i pierd (deci - mai scumpe)
- aspiratorul.
Eu folosesc peria de dinti pentru copii de 1 an (pe care am pozat-o si pus-o pe blog) si mai des aspiratorul. Acoper capul tevii cu un rest dintr-un ciorap de nailon, ca sa nu aspir din greseala ceva fara sa stiu, si mai tin si mana ca un fel de continuare a tubului, ca sa nu fie capatul prea aproape de masina si puterea de aspiratie prea mare.
Nu-mi place aerul comprimat si din alte motive: costa bani (pe care nu vad de ce i-as da) si nu-mi plac produsele care se termina cand ai nevoie de ele, pentru ca ai uitat sa le cumperi (apret spray, creion de marcat hidrosolubil si alte minuni din astea, care se pot inlocui cu mijloace mai simple, domestice).

Ce am invatat de la Bernina este ca trebuie sa iti ingrijesti masina de cust daca vrei sa coasa bine si sa te tina mult. Cum o curat eu.
- De fiecare data cand o iau in folosinta dupa ce a stat un timp nefolosita o curat - daca nu am curatat-o dupa ce am terminat de cusut: scot placuta (la Janome prin desurubare) care ascunde dintisorii transportorului sa-i perii, aspirand in acelasi timp aspiratorul, dar nu la putere maxima sau cu mana palnie. Apoi curat suveica si pun putin ulei. Mult timp s-a crezut ca anumite masini nu trebuie unse, ceea ce era scris negru pe alb in manual. Asta a fost politica la Janome 6000. Acum au revenit si ei la pus ulei.
- Se mai pune ulei dupa ce ai cusut si ai terminat ata de la o suveica intreaga. De fapt la nu stiu cate ore de cusut, dar cine sta sa tot adune minute?!? Insa auzi foarte bine cand o masina are nevoie de ulei, pentru ca scoate un sunet metalic si nu 'toarce' ca o matza fericita. Cand imi scoate un sunet zdranganit ca o armura care se misca, stiu ca trebuie sa o ung.
- Dupa ce am pus o picatura de ulei la rotorul de la suveica, pun putin ulei pe deget si dau in jurul tijei care se misca ridicand si coborand acul. Acolo se poate forma un inelus de scame, care si acela impiedica miscarea de piston a tijei.
- La masina de surfilat pe care o am eu (Bernina 1300 MD) nu e nevoie sa ung decat in doua locuri si anume acolo unde ai 'metal pe metal': o tija care trece printr-o alta bucata de metal. Cam asta e regula generala: ungi unde ai 'metal miscandu-se pe metal'.

Uleiul trebuie neaparat sa fie de masina de cusut, pt ca este un tip de ulei care nu e facut sa se intareasca. Se zice ca uleiul de masina devenit tulbure nu mai trebuie folosit. Ca se ingalbeneste nu-i bai, zice un tehnician de la Bernina; dar cand se tulbura - da!

Inca nu mi-am luat o scula care se foloseste in mecanica de precizie si care te ajuta sa dozezi uleiul, ca sa nu pui prea mult. In videoul pe care il pun aici se arata cum se foloseste scula ca sa pui ulei la o masina care seamana foarte bine cu Brotherul (cam acelasi tip de suveica).

Verificarea tiparului: gatul si umerii

IzaBella m-a rugat sa mai scriu ceva si pentru croitorese. Deci reiau firul ramas la verificarea lungimii tiparului. Am ajuns la umar si gat.

Un gat mai subtire sau mai gros decat cel standard din tipar nu ar fi o prea mare problema la probatul unui tipar gata facut. Masurarea corecta a grosimii gatului devine insa o problema cand lucreezi cu software pentru facut tipare. La controlarea masuratorilor bagate in software se incepe la MyLabel cu grosimea gatului, care este folosita de program ca sa calculeze plasamentul umerilor.
Nu am sa scriu despre ridicarea liniei gatului (pentru un gat mai subtire) sau largirea gatului (pentru un gat mai gros) si nici despre schimbarea liniei ca sa iti iasa un alt decolteu prezinta probleme.

Ceea ce poate da multa bataie de cap este unghiul pe care il face umarul cu cu verticala si care se numeste in engleza 'shoulder slope'. Sunt diferite articole si tutoriale care iti explica ce trebuie sa faci, daca observi ca ai umarul mai ridicat sau mai lasat decat cel al modelului standard din Burda.

Burda Style are la rubrica LEARNING un articol despre diferitele cazuri pe care le poti intalni cand probezi un tipar Burda. Ultimul desen e manechinul standard, iar primele trei sunt deviatiile. "Fiskars unzipped: Shouder slope tutorial"

Mie mi s-a parut insa mai clar un articol de Judith Neukam publicat in revista Threads (octombrie/noiembrie 2006, nr. 127) care se numeste For a Great Fit Start at the Shoulder. Un rezumat al acestui articol e publicat pe situl lor, aici. Eu nu l-am citit de fapt, dar am DVD-ul (Fitting) de la Threads in care Judith demonstreaza pe viu cum se face aceasta alteratie, asa ca presupun ca am inteles despre ce e vorba in articol.

In primul rand trebuie sa desenezi conturul gatului si al umerilor pe o foaie de hartie fixata de perete si sa marchezi punctele umarului. Pe acea foaie tragi o linie verticala care este mijlocul spatelui si asezi persoana al carei contur il desenezi cu sirea spinarii de-a lungul acestei linii.

Prima poza din postarea asta, cea pe care o vedeti la inceputul textului si este de la Threads, nu este corecta din mai multe puncte de vedere. Scopul ei este sa se arata cam cum se deseneaza si de-a lungul caror linii.
Greselile de acolo, adica greselile pe care le faceti daca desenati ca in acea poze, sunt urmatoarele
- Creionul nu se tine cum se arata acolo, ci perpendicular pe foaie si urmareste liniile corpului. Nu ai interesul sa se incline varful intr-o directie sau in alta, pentru ca in acest caz iti va iesi un contur care nu mai corespunde cu al tau. De ex obtii un umar mai inclinat decat il ai, daca lasi varful spre jos cand te apropii de rotunjimea umarului. Sau invers, daca il ridici. Deci atentie mare: creionul drept si perpendicular pe perete!
- Nu sunt marcate punctele care te intereseaza si de care trebuie sa te folosesti la corectarea unghiului umarului in tipar.

Te intereseaza sa stii si unde se intretaie pe conturul tau linia umarului cu cea a gatului si marchezi acel punct. Deci pe desenul pe hartie puneti cate un punct acolo unde tricoul atinge linia umarului si a gatului (gat / umar si capul manecii).
Daca nu ai un tricou atat de sus pe gat, ia un sirag de margelute chiar pe jurul gatului, sau ceva ce le poate inlocui. Iar daca nu ai nici asa ceva, recurge la metoda asta pentru marcarea liniei gatului:
Ia o sfoara mai groasa si atarna niste greutati la capetele ei (doua carlige de rufe de lemn??? nu ceva extrem de greu, doar suficient sa o tina intinsa). Pune-o de-a lungul gatului cu greutatile sa-ti atarne pe spate si deseneaza cu un creion de machiaj conturul ei de-a lungul gatului in fata. Apoi schimb-o cu greutatile spre fata si deseneaza conturul gatului pe spate. Asa ai linia ideala a gatului tau, 'jewel line'. NB. Daca vedeti tipare cu 'jewel line' este vorba de aceasta linie de gat, cum se vede in pozele de mai jos.

Dupa ce ai desenat conturul umerilor, dai hartia jos de pe perete si compari linia umarului de pe tipar cu cea a umerilor tai. Burda arata aici care ar fi diferentele.

Dupa cum se vede la umerii ridicati / patrati (square) capul umarului iti impinge partea dinspre gat in sus si ai acolo exces de material. Prin impingerea tiparului in sus, ca sa se acomodeze pe capul umarului iti va fi rascroitura prea mica.
La umarul cazut (extra slope) e invers: ai exces de material deasupra capului umarului si maneca iti va veni prost.
Iar in cazul oaselor proeminente ar fi ceva intermediar (seamana cumva cu umerii patrati, numai ca punctul cel mai ridicat nu e pe capul umarului ci undeva pe umar).

Cum se foloseste conturul corpului la corectarea unghiului umarului? 
Puneti foaia de hartie cu conturul umerilor pe masa si aliniati tiparul cu mijlocul fetei (spatelui) pe linia verticala pe care ati desenat-o si care reprezinta sirea spinarii. Punctul cel mai sus de la gat de pe tipar sa coincida cu cel de pe desen.

Acum veti vedea daca trebuie sa alterati tiparul sau nu. In poza de mai sus umarul nu e OK. Avem un umar ridicat. Partea dinspre maneca a fetei trebuie ridicata pt ca linia umarului sa mearga de la gat la cea mai ridicata parte de la capul bratului.

Pentru asta trebuie taiat tiparul in felul urmator (desenul de la Burda e mai clar)

Si faceti o miscare de translatie a partii care contine subratul: in sus, daca aveti umerii ridcati si in jos, daca umerii sunt cazuti. Pentru cazul demonstrat in desenul din Threads (colorat) cu umerii ridicati solutia este asta:

Apoi egalizati linia umarului si umpleti golul creat sub brat cu foita lipita cu scoci.

La umerii cazuti este invers, acolo se lasa in jos partea decupata si veti avea surplus de scos de sub brat.
Asta pentru ca se modifica numai linia umarului, nu si lungimea rascroiturii bratului.

S-ar putea ca sa aveti nevoie sa coborati si linia aceea, dar asta din alte motive (brate foarte solide, care au nevoie de mai mult spatiu - o alteratie care poate fi necesara si la persoane care au o linie de inclinatie a umarului standard).

Pun acum imaginile de pe situl Burda (raman la parerea ca pozele din Threads sunt mai clare). Singurul lucru mai clar aici este ca se arata ca dupa ce ai mutat partea cu subratul in jos sau in sus, trebuie sa egalizezi umarul, ca linia intre punctul gatului si punctul de pe capul umarului sa fie dreapta.
Schimbarea se face atat la fata cat si la spate in acelasi fel / egal. Si aici pot fi complicatii daca cineva are un spate cocosat, dar nici acolo alteratia nu e legata de unghiul umarului, ci de lungimea spatelui.

Am mai gasit un site care va va fi de folos, aici. Ce imi place aici este ca iti arata cum identifici probeleme legate de unghiul umarului cu bluza pe tine.

Si am mai gasit un tutorial pe aceasta tema scris de Dawn Cloake care preda Fashion Academy in Anglia si pe care o cunosc de pe lista de la PatternMaker7: How to Correct Sleeve and Armhole Fit. 

Apoi recomand un pdf care se poate downloada de la Bernina USA despre felul in care trebuie probata o tunica / bluza (Qualifying the Tunic Fit).

Am bagat amandoua pfd-urile in lista mea de linkuri importante, asa ca sunt gata de downloadat.

Desi pdf-ul de la Bernina MyLabel este facut ca sa ajute cu probarea tunicii si corectarea input-ului in software (masuri gresit luate) este foarte instructiv si pentru altii din mai multe privinte: 

- iti arata ordinea in care trebuie sa probezi (gat, umar, etc.)

- are poze cu tunici care nu stau bine pe persoana si ti se arata cum sa recunosti greselile si ce sa faci sa le corectezi

- are o metoda nemaipomenit de buna pt verificarea daca talia este la locul ei si daca lungimea bustului e buna.

Si mai sunt is alte lucruri interesante, pe care va las sa le gasiti singure.

Inainte de a-mi lua ramas bun, mai pun o poza pe care am gasit-o pe internet si in care se arata diferenta dintre grosimea bustului (Full bust circumference) si grosimea pieptului peste bust (High bust circumference, unii ii zic CHEST measurement).

Ca sa aplici metoda Palmer & Pletsch ai nevoie de High Bust circumference.

vestea buna e ca am gasit o metoda mai usor de aplicat decat Palmer&Pletsch si anume la Sandra Betzina.

Asamblarea blocului Moara de vant (final)

Am terminat ieri toate blocurile Moara de vant. Vreau sa va arat cum, mai ales ca am facut o greseala si a trebuit sa descos si sa refac un subbloc.

Nu am gresit cu nobile scopuri didactice, ci din pura prostie (la sfarsit nu stiu ce m-a apucat si am schimbat o orientare a blocurilor). Dar tot raul spre bine: va explic cum se descoase corect si cum te ajuta calcatul sa corectezi greseala

Corectarea unei greseli
Pe cand calcam si prindeam cu bolduri jumatatile de blocuri (in acelasi fel despre care am mai scris la asamblarea jumatatii de bloc)...

 ... am vazut ca am ramas cu doua pe care nu le puteam potrivi in nici un fel. Oricat le suceam in toate pozitiile posibile, nu-mi iesea moara.

 Deci a trebuit sa descos cusatura respectiva si sa o cos pe o alta latura.

Pentru asta intai se descalca cusatura cu pricina (blocurile din doua triunghiuri vor putea fi mai usor repozitionate).

Se descoase folosind scula de mai sus (al carei nume nu il stiu decat in engleza si in alte limbi care nu imi sunt aici de folos: 'seam ripper'), cu care tai din 3 in 3 pasii cusaturii.

In felul acesta se poate trage ata pe dos foarte usor si nu ti se deformeaza marginea materilului, asa cum se intampla cand desfaci cusatura si tai atele pe fata, la mijloc intre partile imbinate. Mai ales daca descosi o cusatura pe bieu vei risca sa deformezi linia de cusatura.
Regula de descusut se aplica in acelasi fel si in croitorie. Cred ca stiati, dar am scris-o sa stiu ca dau informatii complete.

Dupa aceea scoateti resturile mici de ata cu grija (vezi poza de mai jos). In principiu nu ar conta decat riscul de a impinge cu acul un capetel de ata in jos, care va intra pe undeva pe la suveica. Atunci sa vezi veselie, daca ti se blocheaza ceva in mecanismul suveicii, care duce la pasi sariti sau chiar la mai rau.  Mai ales noile Bernina - super, super computerizate - au mari probleme cu astfel de resturi de ata in bobina. E o lavina de plangeri despre asta pe grup!!!!
Eu as zice sa nu riscati si sa curatati cusatura de atisoare.

Se calca iar. Repet, numai ca sa puteti pune blocul exact unul peste altul, sa va iasa tivul de marimea ceruta si blocul la fel ca celelalte. O diferenta de cativa mm iti poate crea probleme, daca nu se potrivesc colturile blocurilor de unit. Cu cat e blocul facut din mai multe bloculete, cu atat diferentele aparent infime dintre ce iti iese si ce ar fi trebuit sa-ti iasa ca dimensiune al laturii, se multiplica. Gata cu avertismentele!

 Repun blocurile in pozitia corecta (se vede aici foarte clar unde am cusut gresit).

 Si il cos din nou.

Calcarea blocurilor cu mai multe tivuri care se intalnesc in centru
In general blocurile facute din subblocuri patrate sau dreptunghiulare au in centru numai 4 tivuri care se incruciseaza, ca acest bloc (Patru patrate / numit 'Four Patch') pe care vi l-am mai aratat si in alta postare.

La blocul pe care il fac eu acum am insa 8 tivuri in centru, ceea ce da o grosime substantial mai mare.

Acest fel de imbinare necesita o metoda speciala de calcat ca sa iasa cat de cat egal in grosime, ca mai jos.

Intai il desfaci cu metoda pe care am descris-o deja, ca sa stii in ce directie sa calci:
- pui blocul pe masa cu latura spre care vrei sa calci tivul in sus
- directia spre care vrei sa calci tivul iti arata care din blocuri trebuie sa ramana plat pe masa si care se va indoi de-a lungul cusaturii in raport cu tivul si trebuie desfacut: blocul cu tivul care da directia indoiturii tivului (acel sens pe care il marchez cu varful boldului) se pune dedesubt
- ridici apoi blocul de deasupra si il descalci cu unghia, ca sa poti pune fierul peste el presand (vezi mai jos)

Oricat de mult te vei chinui descalcand cu degetul sau unghia si calcand cu fierul de calcat nu vei obtine un rezultat satisfacator. Asta pentru ca muntele de tivuri de pe spate nu iti va permite sa obtii o fata neteda de bloc. Fata va arata asa:

Si acum cum va arata spatele:

Inainte de calcare....

... si dupa prima calcare:

Ca sa-l puteti aplatiza folositi un truc al quilteuzelor americane si anume umezirea centrului blocului cu apa. Dar numai a centrului, nu al intregului bloc!
Blocurile nu se calca cu aburi, oricat ne-ar surade ideea de a netezi blocul in acest fel. De ce? Pentru ca poate intra la apa mai mult decat alte blocuri pe care nu le-ai calcat de atatea ori la imbinare.


Intr-o cescuta puneti putina apa, inmuiati degetul aratator si umeziti intersectia de cusaturi. Apoi calcati. Intai partea de dedesubt si apoi intreaga intersectie.

NB. Am fotografiat din greseala blocul putin oblic. Linia mea pe care am indoit tivurile este prima linie oblica din stanga, care coboara in dreapta. Tot ce este sub acel tiv / acea linie se calca intai ...

... si apoi partea superioara.

Uneori e nevoie sa repetati acelasi procedeu cu umezitul centrului blocului si pentru calcatul fetei.

Chiar daca nu iese perfect neted pe fata, blocul e terminat acum. Ce pare putin 'ondulat' se va repara la quiltuire (matlasare) si dupa spalatul quiltului, cand vatelina se va ajusta dupa grosimea tivurilor si va atenua diferentele. Cand veti avea mai multa experienta cu facutul unor astfel de blocuri, veti vedea singure cat de mult trebuie calcat un astfel de bloc ca sa obtii un rezultat satisfacator,

In final, daca veti calca bine veti obtine pe spate un bloc care va arata asa. De fapt spatele bine calcat este mai important decat fata, care - dupa cum am mai spus - se mai ajusteaza si la asamblatul sandvisului.

Cu asta am incheiat prezentarea blocurilor Moara de vant.
Pe care le puteti face si FARA cutit / cutter si planseta de taiat, fara sa obtineti blocuri care vor arata altfel decat cele facute cu uneltele moderne de quiltuit. Tot secretul este in masurat, tivuri egale si paralele cu marginea blocului - atat la inceput cat si acolo unde iesi din bloc. Si in calcatul cu grija. Nu neglijati calcatul si functia lui in quiltuit, dar si in croitorie.

Sa nu credeti pe cine zice ca pentru quiltuit iti trebuiesc unelte scumpe. Nu, nu si de mii de ori nu!!! Facutul de quilturi trebuie sa fie accessibil tuturor celor care au o foarfeca si o masina de cusut si sunt dispuse sa invinga dificultatile pe care le inalnesti cand nu poti merge pas la pas cu cele cu unelte superkalifragisitice. Lectiile pe care le pun aici au scopul sa va ajute, mai ales pe cele departe de Brasov (unde e Geta!) si de Bucuresti sau Focsani (Ela!). La urma urmei marea doamna a quiltuitului romanesc, Geta de la Geta's Quilting Studio tot singura a invatat (daca am inteles bine). Si daca nu e asa, va asigur eu ca se poate foarte bine.
Cred insa ca problemele cu adevarat mari ale quilteuzelor in Romania sunt cauzate de gasitul meterialelorsi al unei vateline bune. Poate ca Elena de la Fabrix.ro va putea importa o vatelina buna, care nici macar nu este cea mai scumpa pe aici si in America si pe care o va putea vinde in Romania la un pret rezonabil.
Despre materiale si diferite calitati de vatelina insa alta data.

Despre fierul de calcat folosit la quiltuit
Cu ocazia asta am observat ca mi s-a cam paradit fierul de calcat. La quiltuit nu ai nevoie de fier de calcat cu aburi. Ba chiar nu ai nici un avantaj de la gaurile prin care iese aburul, fiindca datorita lor talpa fierului nu se incalzeste uniform. Doar la sfarsit umezesc cu putina apa. pulverizand cu apa din pompa de pulverizat apa pentru plante (foarte utila la quiltuit si croit).

Am gasit cu destula greutate un fier de calcat care se incalzeste bine si nu face aburi (Philips DIVA), pentru ca toata lumea prefera fierul cu aburi si considera (pe nedrept) fierul fara aburi ceva preistoric si de calitate inferioara. Si acum incepe sa se duca talpa de teflon. Ma intreb daca eliminarea ei definitiva imi va cauza probleme (ruginire sau pete?!?!?). Sper sa nu. Sa imi tineti pumnii.

P.S. Ma intreb daca sa fac si o postare despre croitorie / probat sau sa merg inainte cu aplicatul puisorilor. Surprise-surprise. Un weekend placut!