Cum controlati lungimea si grosimea bratului pe tiparul comercial

Am vazut de curand cum se masoara maneca cu o mai mare precizie. Tot la Louise Cutting, care da explicatii excelente.
Trebuie masurat cu bratul in pozitia de mai jos. Evident insa ca trebuie sa stai drept!

A) Lungimea manecii

* Pui mana pe sold, dar cu degetele indreptate in jos, adica cu toata palma indreptata in jos, urmarind conturul soldului. 
* Podul palmei se sprijina pe talie (manechinul de la Vogue nu tine mana exact unde trebuie, dar nu am o poza in care sa aveti o imagine mai clara a pozitiei mainii).

Tinand bratul in felul acesta, bratul si palma formeaza un unghi, care iti indica clar cat de lunga trebuie sa fie maneca. Masori pana unde antebratul se uneste cu palma.

Bratul fiind indoit, ai deja si surplusul de lungime la maneca, care iti permite sa indoi bratul, fara sa se ridice maneca si sa fie prea scurta.

La tiparul de maneca lunga pe care il folositi controlati apoi daca lungimea manecii corespunde cu masura pe care o obtineti in felul de mai sus.

Metoda in general folosita este ca in pozele de mai jos

Tii bratul putin indoit cu palma in fata ta ca sa masori lungimea manecii de la gat sau de la capul umarului pana la osul deasupra palmei. Cat de indoit trebuie sa fie bratul, nu-ti spune nimeni.
Pozitia recomandata de Burda este asta:

Sau cum este explicat pe un site al unui magazin de haine:

Sau asta:

B) Contolul grosimii bratului / largimii manecii stramte pe tipar. Tot de la Louise Cutting.

1. Cand masori grosimea bratului trebuie sa faci mana pumn. In felul acesta muschiul se incordeaza si ai grosimea bratului maxima. Tii bratul putin indoit.

2. Ca sa stii de cat de larga (largimea minima) trebuie sa iti fie maneca, masori peste partea cea mai groasa a bratului (mana facuta pumn!) iar persoana care masoara baga palma ei intre centimetru si bratul persoanei care este masurata. Palma este tinuta cu degetele in sus, de-a lungul bratului care se masoara.
Dimensiunea cu care creste circumferinta masurata (grosimea palmei) e suficienta ca sa ai o maneca stramta, dar lejera.

NB. Metoda se aplica pentru materiale nu foarte elastice.

Bune idei, dupa mine.

Adaugare la cateve ore dupa ce am publicat.
Uite ca am gasit si un blog al unei doamne care a fost la un curs in Florida cu Louise Cutting si scrie pe blogul ei despre asta.

Poza e de pe blog (postarea: 'Postcards from Sewing Camp). Ma duc acum sa citesc ce scrie.

Excelente videouri de croitorie si lucru de mana pe YouTube

Cautand pe YouTube am dat de Scoala de Moda a Marthei Pullen, care are o serie intreaga de videouri cu celebritati si tehnicile lor.

Primul cu care am inceput a fost cel cu Louise Cutting despre cum se scoate piscul dintr-un material, ca sa poti sti precis care este sensul firului. De fapt eu videouri cu Louise Cutting cautam.

Rezum partea interesanta din acest video pentru cele ce nu inteleg engleza:
* intai tragi de un fir pana se rupe si apoi tai pe linia care se vede pe material pana in punctul unde s-a rupt firul;
* apoi tragi iar un fir si continui ca mai sus.

Urmariti cu atentie pe video cum face cand trage al doilea fir!

Martha Pullen este celebra pentru felul in care foloseste tehnici in general uitate, cand lucrul de mana era la mare cautare si hainele erau impodobite cu broderii delicate si cu aplicatii deosebite. Cu tot respectul pentru ce fac acum masinile de brodat... tot nu se compara si suntem mult ramase in urma bunicilor care migaleau la o broderie sau aplicatie. Cautati pe Google >> heirloom sewing techniques  << daca vreti sa incepeti o calatorie prin lumea retro a tehnicilor din trecut.

Ca sa aveti o idee si despre Martha Pullen si despre ce vorbesc eu acum, pun aici doua din un fragment videourile ei, pe care l-a pus pe YouTube: si care mie mi-au placut mai mult:

1. Madeira Applique.

2. Lace Shaping (dantela folosita precum intarsiile in marchetarie).

Si daca va plac lucrurile de moda veche, aveti in total 105 videouri pe care Martha Pullen le-a pus pe YouTube. 

M-am saturat de quiltuit... Deocamdata!

Dupa lupte seculare, care au durat cateva saptamani, am reusit sa termin de matlasat (quiltuit free motion) doua din cele trei quilturi pe care le am de facut pentru nepotelele mele. Mai am sa le pun bordura (bieul) la cele terminate.

Primul este quiltul cu puisorii, care va fi covorasul lor de joaca pe jos. Fiind de bumbac se poate spala in masina de spalat ori de cate ori e nevoie si deci e mai igienic decat ceva care nu se poate spala.

Dupa ce l-am matlasat, l-am surfilat pe margini si l-am spalat, ca sa vad cat intra la apa. Vatelina fiind din bumbac cu ceva amestec, intra la apa (80% 20% poliester, care ii da rezistenta si face sa nu iasa firele prin cusaturi).
Vatelina mea preferata pentru quilturile de copii este Hobbs 80/20. Daca o gasiti si in Romania, v-o recomand. Se lucreaza foarte bine, este rezistenta, nu este prea subtire si nu este nici atat de scumpa ca cele de bumbac 100%, care sunt de preferat pentru quiltuitul cu mana.

L-am quiltuit liber, adica "desenand" in timp ce miscam quiltul sub ac.

Pe bordura am facut un fel de flori.

Iar benzile galbene le-am umplut cu un fel de ramura cu frunze. Coltul alb din dreapta (patratul de legatura) este quiltuit cu pietricele (pebbles).

Obisnuiesc sa quiltuiesc des, dupa cum se vede la puisori.

Piciorusele sunt quiltuite liber (dus si intors, de cateva ori) cu ata maro-portocalie.

Bieul va fi galben.

Acum quiltul pentru Josephine (cea mai mica dintre nepotele - adica mai mica cu doua minute decat surioara ei).

Si pe acesta l-am surfilat pe margini si spalat. Trebuie sa vad cat mai tai din el.

La quiltuit nu m-am omorat sa experimentez cu modele noi.
Acelasi model de mctavish in centru (dupa cea care l-a facut cunoscut, Karen McTavish, care a aplicat in quiltuit tehnica desenatorului ceh Mucha din epoca Jugendstil).

Banda verde e tot cu ramura cu frunze.

Singurele inovatii au fost trandafirasii de pe marginea larga, care merg repede si sunt de efect ...

.... si penele, pe care le-am desenat intai, ca sa-mi iasa rotunjimile perfecte. Frunzele sunt incadrate cu un chenar in care am facut cerculete. Tot 'free motion', adica dupa ochi si cat imi ies de corecte.
Observ ca cercurile imi ies in ultimul timp din ce in ce mai bine.

 Si inca o poza care arata coltul cu  trandafirasi si penele

Bordura va fi verde deschis. O voi face din restul de la captuseala celuilalt quilt, pe care trebuie acum sa-l fac sandvis si sa-l prin in ace de siguranta pentru quiltuit (basting safety pins). Si acolo munca din belsug. Abia dupa aceea stiu cat imi ramane si pot da la spalat ca sa pot taia bordura.

Dosul / captuseala acestui quilt este roz si resturile le voi folosi la bieul celuilalt quilt.

Intai am sa pun bieul la quiltul cu puisori.

Dupa cum spuneam, m-am cam saturat de quiltuit. Ce-i prea mult, strica. Am impresia ca ma prostesc, daca repet aceeasi tehnica de catva ori.
Dar cum verisoara mea preferata din copilarie, Mariana, va deveni si ea bunica de gemeni, o voi lua de la inceput in septembrie...

Ceva mai plictisitor: 'drepturile de autor' si calcarea pe coada a designerilor

Am inteles de pe blogul Verei ca 'cineva' s-a suparat pentru faptul ca a postat informatii despre modul de confectionare al  rochiei albe de voal, drapate. Poate ca suparatul sau suparata are dreptate, desi exclus nu e sa nu aibe.
As avea de aceea ceva de zis despre 'copiere' si usurinta cu care se arunca aceasta piatra in cei care 'copiaza', dar de fapt nu o fac. Asta pentru ca intre copierea si comercializarea unei idei originale ale unui creator de moda, interzisa de legea drepturilor de autor, si dreptul de crea pornind de la ceva care exista deja, exista o linie de granita care nu e mereu alba sau neagra, ci de multe ori cenusie.

In primul rand cate idei 'originale', care au pornit de la un zero absolut, exista? Foarte putine si in nici un caz designul pe care Vera a trebuit sa-l confectioneze pentru designerul sau designera cu care lucreaza. Acest design este o copie (destul de nerusinata, daca aplicam standardurile si pretentiile de exclusivitate ale persoanei suparate) a rochiei pe care o poarta Elizabeth Taylor in filmul Cat on a Hot Tin Roof din... 1958. Asa ca e foarte simplu de stabilit cine NU a fost primul designer.

Comparati va rog:

Pana si umarul este identic, daca ati vazut pozele din postarea Verei!!!

(Cred ca daca as mai scotoci pe internet si as mai cauta rochii inspirate de acest film, as mai gasi o gramada de modele, pentru ca este o rochie asa zisa 'de cult').

Adevaratul merit in crearea rochiei cu pricina din blogul Verei, nu este al designerului, ci al croitoresei, adica al Verei, care a dovedit ca iti poate face la comanda o rochie retro ca cea din filmul cu Elizabeth Taylor.

In al doilea rand Vera a publicat ceva despre TEHNICA de CONFECTIONARE (a rochiei alba cu un umar gol). Cred ca acea tehnica ii apartine, pentru ca o croitoreasa traduce un desen in modelul definitiv. Designerul ii cere sa realizeze ceva, nu ii da si tehnica, mura in gura. Atunci n-ar mai avea nevoie de croitoreasa, ar face el sau ea totul.
Acum se pune insa problema cine are drept de autor al TEHNICII.
Nu stiu ce relatie de munca are Vera cu X. Daca este salariata lui sau a ei (full time) si timpul de productie ii apartine lui in totalitate, atunci si tehnica ii apartine patronului. In cazul asta as sterge pozele cu rochia alba de pe blog.

Dar daca nu, atunci as face o noua rochie cu aceeasi tehnica. De exemplu rochia din film, care mie personal imi place mai mult. Gasesc ca modelul CU ADEVARAT ORIGINAL e fara discutie mult mai subtil sofisticat si mult mai sexy, pentru ca scoate mai mult in evidenta sanii, gatul si fata unei femei.

Acum despre 'copierea modelelor' si ce ai sau nu ai voie. Fiecare dintre noi poate copia ceva din reviste sau din alte medii de prezentare a colectiilor, cu conditia sa nu comercializeze modelul in care nu a schimbat practic nimic sau sa vanda ce a facut sub numele creatorului original. Dar ai voie sa interpretezi un model, care a fost deja publicat. Asa cum si designerul X are voie sa adapteze rochia lui Elizabeth Taylor, asa cum a facut.

Sunt abonata la revista croitoreselor care folosesc sitemul Danckaerts, "Coupe en Mode". In fiecare numar se discuta tehnici de croire si de desenare a tiparelor, luand cate un model de la o mare casa de moda ca subiect de discutie. De fapt asta este si subiectul anual de examen ca sa obtii diploma de croitoreasa de profesie: ti se pune in fata o poza a unui creator si tu trebuie sa arati cum se face tiparul modelului din poza.
Uneori se dau interpretatiile mai multor croitorese, care explica cum ar construi ele acelasi model.
Cred ca e interesant sa va scanez cate ceva dintr-un articol despre o rochie din colectia Max Mara, ca sa intelegeti despre ce e vorba.
Rochia si prima varianta:

Si a doua varianta de confectionare a modelului.

Dar de aici si pana la copiere ... (care nici nu e posibila, fiindca nu stii ce tehnica de croit a fost folosita in original)...

Designerului suparat i-as recomanda sa lase supararea si sa se simta fericit(a) ca a gasit pe cineva de calibrul Verei sa-i produca designurile (mai mult sau mai putin originale).
Am vazut ce face Vera si cum finiseaza. Foloseste de exemplu la finisare tivurile Hongkong, ceea ce spune mult despre precizia si grija ei de a face o rochie sau o alta haina.

Asa arata finisarea cu 'metoda Hongkong' (Hongkong binding seam finish), care se foloseste in croitoria de calitate. Poza este de pe blogul Verei. Cred ca imi da voie. Sau daca nu, va duceti la Burda pe site si vedeti despre ce e vorba.

Acum pentru Vera. Nu trebuie sa ne dai explicatii despre cat de scolita esti sau nu. Cine are ochi de vazut, vede cum lucrezi. Dupa cat mi-am dat seama din ce am vazut facut de tine, eu te-as recomanda fara ezitare oricarei persoane care cauta o croitoreasa buna in Bucuresti si in imprejurimi.
Dupa cum stii poate, daca ai citit ce am scris pana acum, sunt convinsa ca frizerul si croitoreasa sunt doua persoane exrem de importante in viata unei femei.

Scoala e importanta, dar talentul unei persoane este cel putin tot atat de important. Iar daca e vorba de o combinatie a celor doua elemente...
Dini de la Danglez, despre care am scris deja, mi-a spus ca nu are nici un fel de scoala speciala. Singura a invatat sa faca tipare si sa confectioneze lenjerie. Acum vinde tipare in toata lumea (in Germania la ElingeriA) si are recenzii excelente peste tot. Este absolut geniala, am vazut ce face si cum arata manualul ei de facut tipar de sutien scris pentru PatternMaker7, un program cu care lucrez si eu (am luat cursuri cum sa-l folosesc si tot nu stiu atat cat stie Dini, care singura-singurica a deschis toate usile de care avea nevoie).

La fel si Beverly Johnson, care scrie in cartea ei ca este mai mult sau mai putin autodidacta, fiindca atunci cand a vrut sa sa stie cum se face un sutien, s-a lovit de zidul tacerii celor de specialitate.
Si acum cine este!!!

Cu siguranta ca ma vei avea de clienta, daca vin in Romania, dar imi voi aduce eu materialul si furniturile de aici. Si scrie-mi pe adresa privata, ca am niste chestii care te-ar putea interesa si inspira.

Asa ca Vera... dormi linistita si mai arata-ne ce faci CA TEHNICA sau pentru persoane care iti dau voie sa arati pozele. Eu iti voi da voie!
Abia astept sa vad ce tehnici ne mai arati.  Dat fiind ca ai ascultat de baraiala mea si ai pus si rubrica 'follow by email' pe blog, m-am putut abona si acum primesc un email de avertizare de indata ce ai postat ceva nou.... Pe cand o noua postare?

Aveti un sutien pe masura, care vi se potriveste perfect?

M-am hotarat sa ma documentez mai bine despre cum se alege un sutien, care sa tie se potriveasca perfect si cum sa iti faci singura sutienul. Pe masura ce ma luminez, o sa scriu aici ce am invatat.

Incep cu metoda de masurare si evaluare a sutienului care ti se ofera in magazin la probat.
Foarte multe dintre noi nu poarta sutienul care li se potriveste si asta din diferite motive.
Fie ca nu au fost masurate ca lumea cand au cumparat prima data un sutien, fie ca se duc la cumparat cu un sutien care nu le vine si vanzatoarea le masoara peste el. Sau poate pentru ca au in cap o masura pe care au purtat-o candva si au ramas la ea. Sau dau de o vanzatoare nepriceputa, care le asigura ca sutienul pe care vrea sa-l vanda este perfect ... si nu este.

Masura sutienului se schimba de-a lungul vietii si asta nu numai pentru ca te ingrasi sau slabesti.

Un bust mic are nevoie de alte feluri de sustinere, decat cel mai mare. Sutiene push-up sunt potrivite numai pana la cupa C, masurile mai mari nu trebuie sa-l poarte, oricat de frumos ar fi modelul.

Controlul daca sutienul ti se potriveste:

Regulile pe care le gasiti in romaneste aici sau la site pe eva sunt in linii mari urmatoarele:

*Sanii nu trebuie sa iasa din cupe (marimea cupei este prea mica). Cupa unui sutien bun contine tot sanul, care nu 'da pe dinafara', ca in a doua poza.

* Cupa sutienului nu trebuie sa fie prea larga (se onduleaza putin sau face cute sau falduri mici deasupra sanului sau ai loc gol sub san = sanul incepe cam la 1 cm deasupra sarmei de intarire. Eu puteam sa pun un deget intre sarma si unde incepea sanul - asta cand ma lasam ghidata de o vanzatoare nepriceputa.
Cupa sutienului trebuie sa stea fixa peste san, sa nu fie nici prea mare si nici prea mica. Daca ai probleme cu o cupa prea larga, care face falduri, trebuie sa alegi o cupa mai mica (sa treci de la C la B de exemplu).

In poza de mai sus de pe situl Bits of Lace Fine Lingerie Blog, banda e buna (vezi ca sanii sunt separati frumos si partea din fata a benzii ramane lipita de torace - vezi mai jos). Cupa e prea mare.

* Banda de la spate trebuie sa ramana orizontala, nu trebuie sa se ridice (daca se ridica, ai ales un sutien cu banda prea mare - atunci cobori de la 90 la 85, de exemplu).

* Partea din fata trebuie sa stea lipita de stern. Daca nu sta, inseamna ca ai un sutien cu banda prea mica.

NB. Poza este de pe situl catwalkqueen  (http://www.catwalkqueen.tv/2012/06/ouch_signs_your.html) din postarea Ouch! 5 signs your bikini doesn't fit! (and how to pick one that does). Acolo iti explica cum sa evaluezi un costum de baie din doua piese si sa iti dai seama daca este bun pentru cea care il poarta. Nu strica sa aruncati o privire pe acest site.

Acum din experienta mea. Dupa mari eforturi de a gasi un magazin cu o vanzatoare care are ceva habar de ce vinde, am cumparat in Haga doua sutiene. Intr-un magazin mic. Proprietara parea bine documentata si vindea sutiene numai de calitate buna. Pana la urma am plecat de la ea cu doua sutiene Felina: unul cu masura 90D si altul alb cu masura 85D, pentru ca nu mai avea 90D in culoare deschisa, pentru haine de vara. Doamna mi-a zis ca merge si 85D, iar  eu am fost de aceeasi parere. Atunci!
De cand am inceput insa sa ma documentez despre lenjerie, mi-am dat seama de diferenta dintre cele doua sutiene: in cel alb arat cam ca in figura de mai sus. Cupa e buna, dar banda este prea mica.
Dini de la Danglez mi-a confirmat justetea concluziei: un sutien 85D imi este prea mic.

Un sutien care ti se potriveste, separa sanii, dar ramane lipit de stern, ca mai jos.

 Indiferent de marimea cupei, este mult mai frumos si chiar mai sexy asa, decat cu sanii ingramaditi ca in poza cu costumul de baie bikini rosu cu buline.

* Sutienul trebuie sa iti inalte bustul in asa fel incat sfarcul sanului sa apara la jumatatea antebratului (intre umar si cot) = controlati bretelele, dar problema asta se rezolva repede.

Felul in care trebuie sa va masurati il gasiti pe mai multe situri. Pe scurt Kudika zice ca trebuie sa faci asa (adaugarile mele sunt in galben si nu se gasesc pe situl romanesc):

Pasul 1. Ia un centimetru si masoara diametrul toracelui, chiar sub sani. Trebuie sa masori FIX, nu strans, dar FIX!!! Si se masoara numai dupa ce ai EXPIRAT aerul din piept, nu cand inspiri. Atentie la asta, ca e foarte important. Banda este elastica si daca  iei o masura prea mare... De asta am scris insa mai sus.

Pasul 2. Masoara-ti pieptul, in partea cea mai proeminenta a bustului. Tot fix, dar nu strans.

Pasul 3. Afla marimea cupei, facand diferenta dintre cele doua masuratori de mai sus (scade primul rezultat din cel de-al doilea).

Diferenta da marimea cupei (europene / pentru ca in America si Anglia se foloseste alt sistem de determinarea marimii sutienului):
0-1.5 cm AA
1.5-2.5 cm A
2.5-6.5 cm B
6.5-9 cm C
9-11.5 cm D
11.5-15 cm DD (E)
15-18 cm DD (F)
18-20.5 cm G

Acum mai am o observatie de facut.
* La lenjerie se masoara si se calculeaza cupa dupa masura toracelui si cea a bustului. Asta pentru ca sutienul se sprijina pe torace. Cel putin un sutien bun. Nu de bretele!

* La croitorie insa iti atarna haina sau bluza de umar si se sprijina pe bust. Pentru croitorie marimea toracelui sub san nu e importanta. Masura umarului, a pieptului deasupra sanului si a bustului - da.
Doar in cazul in care ai face ceva extrem de fix pe corp s-ar schimba lucrurile.

Am vazut in diferite carti ca in croitorie se desemneaza cupa asa cum am scris mai inainte ca face Sarah Veblen (diferenta dintre bust si cea a pieptului, deasupra bustului).

In general ar trebui sa obtii aceeasi marime de cupa. Dar daca nu e exact aceeasi, nu va faceti griji.
La croitorie nu e un lucru chiar atat de important, daca ai D sau DD (E). Oricum, perimetrul bustului se corecteaza, dar nu folosind marimea exacta a cupei, la milimetru.

(va urma)

Un sold mai sus, unul mai jos... raspunsuri la intrebari

Din cand in cand ma uit pe Feedjit Live la ce cuvinte de cautare sunt folosite, care dau ca rezultat blogul meu. Una din cautari era "un sold mai sus unul mai jos", formulata de cineva din Resita.

Un sold mai sus, unul mai jos. Ce faci in acest caz? 
Faci doua tipare de fusta (Cum se face tiparul de fusta clasica) ca si cum ar fi doua persoane diferite. Una cu masurile soldului din stanga (e vorba de inaltimea celor doua perimetre de sold) si a doua cu dimensiunile soldului din dreapta.
Unesti cele doua tipare din fata si cele doua tipare din spate pe linia mediana (mijlocul spatelui si mijlocul fetei) si obtii un tipar asimetric de fata si de spate. E de la sine inteles ca acest tipar nu se poate taia pe material dublu, ci intins. Pentru ca partea din stanga si cea din drepta nu sunt identice.

Un umar mai sus, un umar mai jos. Aici se mai schimba treaba. Ai putea sa probezi in asa fel incat sa obtii doua parti diferite (principiul de la fusta). Dar ce interes ai sa accentuezi faptul ca ai umerii inegali?  In cazul in care ai un umar mai sus si unul mai jos, folosesti tiparul pentru umarul mai ridicat si la celalalt umar pui un umeras (shoulder pad). Eventual cateva straturi de vatelina ca sa iti dea diferenta de inaltime de care ai nevoie.

Cum se face un pantalon dintr-o fusta? Pai nu se poate face, decat daca e vorba e o fusta foarte lunga, din care poti scoate material ca sa completezi partea care iti lipseste si de care ai nevoie la pantaloni. Din pantaloni se poate face o fusta, dar dintr-o fusta (scurta) nu se pot face pantaloni. Citeste in postarea Fusta pantalon e foarte simplu de facut din tiparul de fusta clasica de ce:  iti lipseste partea hasurata cu galben in poza de mai jos. 
Daca insa mai ai material, se schimba povestea. Adaugi acea parte la  fusta si pe urma vezi cunm trebuie sa stramtezi cracul pantalonului jos.

Atat pentru astazi. Daca voi mai gasi ceva interesant, voi raspunde pe blog.
Cred ca am deja doua subiecte pe lista de viitoare :  1. cum se intretine masina de cusut si 2. despre sutiene (ce trebuie sa stii ca sa alegi un sutien perfect pe masura ta).

Astazi am fost la cineva care vinde materiale (pachete) de facut sutiene si da si lectii particulare. 
Pentru 125 euro am aranjat doua zile de lectii private de la 10 la 16, inclusiv materialul si tiparul personalizat pentru facut un sutien si un chilot pe masurile mele. 
Nu e de loc scump, considerat la nivelul de trai de aici si la cat costa un sutien si chilot de calitate cu dantele (numai pentru un sutien Chantelle platesti 60 de euro, pe cand un pachet complet - sutien si un chilot - costa in jur de 20-25 de euro). 

Am aranjat cu Dini de la Danglez, profesoara mea, sa imi faca acest tipar - care este al ei si se vinde in diferite tari (marimile din poza de mai jos sunt foarte mari, dar ea il va retipari pentru mine).

Incep cursul peste doua saptamani. Dupa aceea sper sa pot urma un workshop / curs pentru facut un body.
De fapt nu ma incanta atat economisirile (cate sutiene si chiloti cu dantela iti poti face la urma urmelor?!? Tot pentru prietene si familie voi face, dupa ce termin pentru mine si devin dependenta, caci am auzit de la multa lume ca asa voi deveni!!!), ci invatarea unei tehnici noi. M-am cam saturat de quiltuit.

Tot despre alegerea tiparului

Am inceput sa recitesc cartea scrisa de Sarah Veblen despre probat (The Complete Photo Guide to Perfect Fitting / va puteti uita putin prin carte pe Amazon, daca va duceti la acest link). Si am gasit acolo un pasaj care cred ca va interesa pe incepatoare, fiindca iti explica foarte bine de ce trebuie tii seama cand alegi marimea tiparului pe care vrei sa-l folosesti.

Am mai scris despre cartea asta, dar am sters postarea din greseala, cand am vrut sa schimb ceva (cu ocazia asta am invatat si ca nu pot modifica blogul de pe iPad, trebuie sa ma duc neaparat pe computer, singura parte pozitiva a prostiei facute).

Ce scrie Sarah Veblen si ce crede ea ca trebuie sa stiti, inainte de a alege marimea tiparului.

Intai trebuie sa te masori corect, ca sa stii in ce categorie intri.

Pentru fuste si pantaloni folositi SAU marimea soldului (mare / full hip measurement), SAU marimea abdomenului la partea de unde incepe soldul sa se rotunjeasca (high hip measurement). Daca nu intelegeti, duceti-va la postarea despre tiparul fustei clasice.
Mai exista si varianta masuratorii peste o linie peste burta (Fusta dreapta si burticile cititoarelor).
Alegeti masura in functie de acest perimetru.

Pentru tiparele de bluze si jachete (blouses and tops / jackets): aici apar niste complicatii, pentru ca tiparele comerciale se fac in general pentru persoane cu cupa B la sutien. Sunt insa si marci de tipare care iti dau un tipar de spate si trei sau patru tipare de fata (cupa A, B, C si D).

Acum vine partea interesanta (traduc liber):
Multe femei cu bustul mai mare decat cupa B prefera sa selecteze tiparul dupa masura pieptului deasupra sanilor (high bust), pentru ca folosind marimea perimetrului bustului lor (full bust) at trebui sa aleaga o masura de tipar care nu corespunde dimensiunilor structurii lor osoase (scheletului). 
Atunci alegi un tipar cu masura mai mica decat bustul peste partea cea mai protuberanta (deci un tipar ales dupa marimea pieptului / high bust sau chest, cum i se mai zice) si trebuie sa modifici tiparul ca sa se potriveasca peste sani, facand full bust adjustment (metoda Palmer&Pletsch).

In cazul in care alegi tiparul dupa masura reala a perimetrului pieptului, va trebui sa ajustezi lungimea umarului si rascroiala bratului, ca sa le miscorezi, pentru ca sunt prea largi.

Ambele metode sunt corecte, alegeti ce credeti ca va e mai simplu sa modificati.

[Marta Alto facand "full bust adjustment" la un seminar]

Persoanele care au sani mici (cupa A) sunt in aceasi situatie ca si cele cu cupa mai mare decat B, dar modificarile trebuie facute exact pe dos:
- daca alegi tiparul dupa perimetrul real al sanului va trebui sa lungesti lungimea umarului si lungimea tiparului (torso).
- daca alegi perimetrul pieptului sus, peste sani (high chest) ca masura, atunci trebuie sa stramtezi perimetrul pieptului (vrea sa zica ca trebuie sa faci o alteratie opusa celei de full bust adjustment : folosesti aceleasi linii de taiere, dar in loc sa largesti / separi, suprapui partile tiparului).

Sarah Veblen da apoi metoda de calculare a cupei = perimetrul real al bustului minus perimetrul pieptului peste san (full bust minus high bust / chest)

Daca obtii o diferenta de
- 2,5 cm sau mai putin = cupa A
- 3,2-5,1 cm  = cupa B
- 5,5 - 7,6 = cupa C
- 8,3 - 10,2 = cupa D
- 10,8 - 12,7 = cupa DD (la americani)

Inca o carte foarte utila "Fit for Real People", tot de Marta Alto si Pati Palmer, in care va puteti uita putin pe Amazon, ca sa aveti o idee despre ce e vorba.

Morala? Orice ai alege, daca ai un bust mai mare sau mai mic decat standardul B, de modificari tot nu scapi.

PS. Si totusi metoda Palmer&Pletsch de full bust alteration este dupa mine mult mai simpla decat modificarea rascroielii bratului, care cere mai multa experienta la probat.

Blogul superb al Verei (veracroitorie)

Trebuie neaparat, dar neaparat, sa va trimit pe blogul Verei, pe care, din motive stranii, se pare ca nu l-a descoperit multa lume. Spun asta fiindca am vazut acum ca nu suntem decat trei persoane interesate: Geany, Mirela si eu, pe cand acest blog ar merita o gramada mare de cititoare, pe care le intereseaza croitoria de calitate.

Ulitma ei postare este despre cum faci o rochie din voal drapata peste bust. ... Asa este ca sunteti curoioase? Sa vedeti atunci o poza, pe care imi permit sa o copiez aici si sa va trimit sa cititi restul pe blogul Verei. Cred ca nu se supara. Daca da, las trimiterea la blog, dar fara poza.

Deci: daca va intereseaza tehnica pe care Vera o pune cu mare generozitate la dispozitia cititoarelor, duceti-va pe blogul VERACROITORIE  (http://veracroitorie.blogspot.nl). O gasiti dealtfel si pe lista mea de bloguri preferate.

Draparea in croitorie nu este un lucru usor. Deci cu atat mai mult, jos palaria.

Ca omagiu pentru munca Verei am sa pun si eu o poza cu doua creatii ale legendarei creatoare de moda Madeleine Vionnet, regina drapajului si a croitului pe bieu. 

Doua rochii de seara din 1930.

Cum se croieste gulerul stei (stand collar)

Vreti sa croiti un guler ca al bluzei pentru copil de la Melly Sews?

Am sa va arat care este dupa mine cea mai simpla metoda de croit, mult mai buna decat metoda clasica de desenat al unui guler stei.

Toate metodele de desenare al acestui tipar incep insa cu masurarea perimetrului gatului pe tiparul de bluza sau de haina la care vrei sa faci un astfel de guler.

S-ar putea sa fie nevoie sa coborati putin linia gatului in jos, daca este prea sus. Am vorbit despre asta in postarea Tipare de gulere: guler Claudine (col Claudine / Peter Pan collar). Cititi acolo despre pregatirea tiparului (daca este nevoie).

Se masoara cu centimetrul pe muchie, pe linia cusaturii, pentru ca acea linie va deveni lungimea gulerului. Masurati pe linia gatului de la linia umarului pana la mijlocul fetei (MF / CFront). In poza de mai jos este a doua linie verticala din dreapta (prima linie este cea pe care se indoaie)

Lungimea gatului in fata este dimensiunea (a). Dimensiunea (b) este lungimea gatului in spate, de la linia de custura a umarului pana la mijlocul Spatelui (MD / CBack).
Adunati (a + b) si dublati. Obtineti masura X = 2(a + b).

De ce dublati, desi ati putea sa croiti numai o jumatate de tipar? 
1. Pentru ca un tipar de guler intreg este mai precis decat 1/2 de tipar, care se pune pe indoitura materialului. Nu stii niciodata cat de exact il pui. Uneori insa nu ai incotrio si trebuie sa pui 1/2 guler pe materialul indoit. Atunci faci cum poti, ca sa nu se pirada sau adauga material pe indoitura tiparului.
2. Un tipar intreg de guler e de preferat mai ales daca faci gulerul pe un material cu dungi. Poti verifica cu tiparul intreg daca dungile ies bine. La gulerul croit pe material indoit nu poti mereu sa controlezi in mod absolut si cum vin dungile pe partea indoita hjos.

Inaltimea dreptunghiului trebuie sa fie de 3-4 cm. Eu am facut cu 5 cm si mi-a iesit gulerul prea inalt (lat). Va arat mai jos.

Daca doriti sa faceti gulerul cu coltul rotunjit, rotunjiti numai un singur colt. Apoi il copiati si in partea cealalta. Daca le desenezi separat, s-ar putea sa nu iasa absolut identice.
Modelul de la Melly Sews nu are coltul rotunjit.

Acum trebuie se impartim lungimea gulerului in 6 parti si sa desenam linii verticale prin acele puncte. Una din linii era deja desenata, MS (mijlocul spatelui) / CBack.

Taiati pe cele 4 [PATRU!!] linii, care sunt desenate de o parte si de alta a liniei de MS / CB. Pe linia MS / CB nu se taie!!!
Taiati de sus si pana la 1-2 mm de linia de jos a tiparului. Marta Alto numeste acea portiune care nu se taie  'balama' (hinge). Nu se desfac partile de tot, ca sa nu iti zboare in toate partile si sa iti fie greu sa le pui exact la loc.
Repet, pentru ca e foarte important: pe linia MS / CB nu se taie, pentru ca gulerul ramane acolo asa cum e desenat.
Liniile pe care se taie, le-am marcat cum cu verde.

Partile taiate se suprapun 0,5 cm (ceva mai putin sau mai mult, depinde de cat de strans in jurul gatului doriti gulerul).

Ne mai ramane doar sa corectam liniile curbe, atat jos cat si sus. Pentru ca ele nu sunt deocamdata de loc linii curbe, ci sunt formate din linii drepte, ca marginile unui poligon cu foarte multe laturi.
Apoi se aduaga sensul firului (grain line) pe tipar: paralel cu linia de la mijlocul spatelui, perpendicular pe ea, sau la 45 de grade, pentru un model pe bieu.
Depinde de ce fel de material aveti si cum doriti sa apara pe guler. Daca nu e vorba de un material special, tineti linia firului paralela cu mijlocul spatelui.

Prin ce difera acest fel de facut tipar, pe care l-am invatat din cartea lui Winifred Aldrich  (Metric Pattern Cutting for Women's Wear) de cel facut cu metoda clasica.

La metoda clasica de facut stei sau guler cu stei, obtii curbura de jos de la gat ridicand linia de baza a gulerului cu cativa centimetri la mijlocul fetei (MF / CF).  Vezi in poza de mai jos.
Se foloseste aceeasi lungime a gatului pe tipar, dar se ia numai o jumatate, pentru ca se face numai o jumatate de tipar.

Cu cat maresti mai mult distanta cu care ridici linia de baza in mijlocul fetei (MF / CF), cu atat iti iese gulerul mai curbat si linia "orizontala" de sus mai mica, adica gulerul va sta mai aproape de gat.
La acest fel de facut tipar controlezi largimea de sus a gulerului prin distanta cu care ridici linia de baza. Cum se modifica linia de sus si cat va deveni gatul de larg sus, nu poti stii precis ce obtii. Vezi numai la probat.

La metoda lui Aldrich controlezi largimea gatului de sus prin suprapunerea partilor taiate. E mai usor de calculat si modificat gulerul din prima incercare de facut tiparul. 
* Pui centimetrul in jurul gatului si masori cam cat ai vrea sa fie de larg gulerul sus (mai larg sau mai strans pe gat).
* Scazi din lungimea totala a gatului pe tipar aceasta distanta si obtii diferenta dintre linia de jos a gulerului si cea de sus. Diferenta trebuie scoasa prin suprapunerea partilor dupa taierea tiparului pe cele 4 linii verticale despre care am scris mai sus. Imparti diferenta in 4 si stii cu cat trebuie sa suprapui.
In general nu trebuie sa ai un guler care sa te stranga de gat, deci tot in jur de 0,5 cm vei obtine.

Un alt avantaj este ca ai deja liniile desenate pe care modifici tiparul la probat. Eu de exemplu am un gat mult mai subtire decat cel de dimensiuni normale (de la natura, iar de cand sunt la dieta am revenit din fericire la formele mai mult sau mai putin initiale). Niciodata nu-mi iese bine un tipar de guler stei, pentru ca imi sta prea departe de gat. Nu numai ca se distruge modelul, dar imi accentueaza subtirimea gatului, ceea ce - la modelul acesta - nu doresc. Cu aceasta metoda am reusit insa sa am un tipar care sa imi vina mai bine.

Pentru o haina mai simandicoasa, faceti intai un guler din vlieselina (ceva mai tare) si probati-l. Vedeti ce mai e de schimbat (stramtat sau largit) ca sa iasa asa cum doriti.

Se pot face astfel de gulere stei (imaginea este din cartea lui Helen Joseph-Armstrong, in care explica cum se fac / tot cam aceeasi tehnica foloseste).

La un guler drept ca al acestui pardesiu, care se vinde in Romania, lasati dreptunghiul practic asa asa cum este. Suprapuneti poate doar 2 mm, ca sa aveti jos o linie mai rotunjita. Inaltimea gulerului este evident mai mare decat 4 cm.

La bluza de mai jos am folosit un tipar Burda cu guler (nu mai stiu ce fel de guler avea).
Am desenat gulerul cu metoda lui Aldrich, pe care v-am prezentat-o. Am gresit ca am facut inaltimea gulerului prea mare (5 cm in loc de 4 cm). E OK, dar as fi vrut gulerul ceva mai putin lat.
Bluza e din in cu bumbac.

Cu acest guler si folosind un rest de bumbac contrastant (ramas de la un quilt), cu care am dublat gulerul, mansetele si am imbracat nasturii, am obtinut o bluza foarte draguta, pe care o port foarte mult.

Pe mine vine ceva, ceva mai bine, pentru ca manechinul nici acum nu e reglat. Il folosesc numai drept cuier. Cu probatul spatelui am si acum probleme, fiindca nu am pe nimeni care sa ma ajute sau cu care sa ne ajutam reciproc.

Si inca un lucru. Dupa ce coaseti gulerul, dar nu l-ati finisat, verificati mereu daca latimea gulerului este egala in ambele parti la mijlocul fetei. Abia dupa aceea il puteti finisa.

Alte tipare de gulere gasiti aci:

Tipare de gulere: guler Claudine (col Claudine / Peter Pan collar)