Am inteles de pe blogul Verei ca 'cineva' s-a suparat pentru faptul ca a postat informatii despre modul de confectionare al rochiei albe de voal, drapate. Poate ca suparatul sau suparata are dreptate, desi exclus nu e sa nu aibe.
As avea de aceea ceva de zis despre 'copiere' si usurinta cu care se arunca aceasta piatra in cei care 'copiaza', dar de fapt nu o fac. Asta pentru ca intre copierea si comercializarea unei idei originale ale unui creator de moda, interzisa de legea drepturilor de autor, si dreptul de crea pornind de la ceva care exista deja, exista o linie de granita care nu e mereu alba sau neagra, ci de multe ori cenusie.
In primul rand cate idei 'originale', care au pornit de la un zero absolut, exista? Foarte putine si in nici un caz designul pe care Vera a trebuit sa-l confectioneze pentru designerul sau designera cu care lucreaza. Acest design este o copie (destul de nerusinata, daca aplicam standardurile si pretentiile de exclusivitate ale persoanei suparate) a rochiei pe care o poarta Elizabeth Taylor in filmul Cat on a Hot Tin Roof din... 1958. Asa ca e foarte simplu de stabilit cine NU a fost primul designer.
Comparati va rog:
Pana si umarul este identic, daca ati vazut pozele din postarea Verei!!!
(Cred ca daca as mai scotoci pe internet si as mai cauta rochii inspirate de acest film, as mai gasi o gramada de modele, pentru ca este o rochie asa zisa 'de cult').
Adevaratul merit in crearea rochiei cu pricina din blogul Verei, nu este al designerului, ci al croitoresei, adica al Verei, care a dovedit ca iti poate face la comanda o rochie retro ca cea din filmul cu Elizabeth Taylor.
In al doilea rand Vera a publicat ceva despre TEHNICA de CONFECTIONARE (a rochiei alba cu un umar gol). Cred ca acea tehnica ii apartine, pentru ca o croitoreasa traduce un desen in modelul definitiv. Designerul ii cere sa realizeze ceva, nu ii da si tehnica, mura in gura. Atunci n-ar mai avea nevoie de croitoreasa, ar face el sau ea totul.
Acum se pune insa problema cine are drept de autor al TEHNICII.
Nu stiu ce relatie de munca are Vera cu X. Daca este salariata lui sau a ei (full time) si timpul de productie ii apartine lui in totalitate, atunci si tehnica ii apartine patronului. In cazul asta as sterge pozele cu rochia alba de pe blog.
Dar daca nu, atunci as face o noua rochie cu aceeasi tehnica. De exemplu rochia din film, care mie personal imi place mai mult. Gasesc ca modelul CU ADEVARAT ORIGINAL e fara discutie mult mai subtil sofisticat si mult mai sexy, pentru ca scoate mai mult in evidenta sanii, gatul si fata unei femei.
Acum despre 'copierea modelelor' si ce ai sau nu ai voie. Fiecare dintre noi poate copia ceva din reviste sau din alte medii de prezentare a colectiilor, cu conditia sa nu comercializeze modelul in care nu a schimbat practic nimic sau sa vanda ce a facut sub numele creatorului original. Dar ai voie sa interpretezi un model, care a fost deja publicat. Asa cum si designerul X are voie sa adapteze rochia lui Elizabeth Taylor, asa cum a facut.
Sunt abonata la revista croitoreselor care folosesc sitemul Danckaerts, "Coupe en Mode". In fiecare numar se discuta tehnici de croire si de desenare a tiparelor, luand cate un model de la o mare casa de moda ca subiect de discutie. De fapt asta este si subiectul anual de examen ca sa obtii diploma de croitoreasa de profesie: ti se pune in fata o poza a unui creator si tu trebuie sa arati cum se face tiparul modelului din poza.
Uneori se dau interpretatiile mai multor croitorese, care explica cum ar construi ele acelasi model.
Cred ca e interesant sa va scanez cate ceva dintr-un articol despre o rochie din colectia Max Mara, ca sa intelegeti despre ce e vorba.
Rochia si prima varianta:
Si a doua varianta de confectionare a modelului.
Dar de aici si pana la copiere ... (care nici nu e posibila, fiindca nu stii ce tehnica de croit a fost folosita in original)...
Designerului suparat i-as recomanda sa lase supararea si sa se simta fericit(a) ca a gasit pe cineva de calibrul Verei sa-i produca designurile (mai mult sau mai putin originale).
Am vazut ce face Vera si cum finiseaza. Foloseste de exemplu la finisare tivurile Hongkong, ceea ce spune mult despre precizia si grija ei de a face o rochie sau o alta haina.
Asa arata finisarea cu 'metoda Hongkong' (Hongkong binding seam finish), care se foloseste in croitoria de calitate. Poza este de pe blogul Verei. Cred ca imi da voie. Sau daca nu, va duceti la Burda pe site si vedeti despre ce e vorba.
Acum pentru Vera. Nu trebuie sa ne dai explicatii despre cat de scolita esti sau nu. Cine are ochi de vazut, vede cum lucrezi. Dupa cat mi-am dat seama din ce am vazut facut de tine, eu te-as recomanda fara ezitare oricarei persoane care cauta o croitoreasa buna in Bucuresti si in imprejurimi.
Dupa cum stii poate, daca ai citit ce am scris pana acum, sunt convinsa ca frizerul si croitoreasa sunt doua persoane exrem de importante in viata unei femei.
Scoala e importanta, dar talentul unei persoane este cel putin tot atat de important. Iar daca e vorba de o combinatie a celor doua elemente...
Dini de la Danglez, despre care am scris deja, mi-a spus ca nu are nici un fel de scoala speciala. Singura a invatat sa faca tipare si sa confectioneze lenjerie. Acum vinde tipare in toata lumea (in Germania la ElingeriA) si are recenzii excelente peste tot. Este absolut geniala, am vazut ce face si cum arata manualul ei de facut tipar de sutien scris pentru PatternMaker7, un program cu care lucrez si eu (am luat cursuri cum sa-l folosesc si tot nu stiu atat cat stie Dini, care singura-singurica a deschis toate usile de care avea nevoie).
La fel si Beverly Johnson, care scrie in cartea ei ca este mai mult sau mai putin autodidacta, fiindca atunci cand a vrut sa sa stie cum se face un sutien, s-a lovit de zidul tacerii celor de specialitate.
Si acum cine este!!!
Cu siguranta ca ma vei avea de clienta, daca vin in Romania, dar imi voi aduce eu materialul si furniturile de aici. Si scrie-mi pe adresa privata, ca am niste chestii care te-ar putea interesa si inspira.
Asa ca Vera... dormi linistita si mai arata-ne ce faci CA TEHNICA sau pentru persoane care iti dau voie sa arati pozele. Eu iti voi da voie!
Abia astept sa vad ce tehnici ne mai arati. Dat fiind ca ai ascultat de baraiala mea si ai pus si rubrica 'follow by email' pe blog, m-am putut abona si acum primesc un email de avertizare de indata ce ai postat ceva nou.... Pe cand o noua postare?
As avea de aceea ceva de zis despre 'copiere' si usurinta cu care se arunca aceasta piatra in cei care 'copiaza', dar de fapt nu o fac. Asta pentru ca intre copierea si comercializarea unei idei originale ale unui creator de moda, interzisa de legea drepturilor de autor, si dreptul de crea pornind de la ceva care exista deja, exista o linie de granita care nu e mereu alba sau neagra, ci de multe ori cenusie.
In primul rand cate idei 'originale', care au pornit de la un zero absolut, exista? Foarte putine si in nici un caz designul pe care Vera a trebuit sa-l confectioneze pentru designerul sau designera cu care lucreaza. Acest design este o copie (destul de nerusinata, daca aplicam standardurile si pretentiile de exclusivitate ale persoanei suparate) a rochiei pe care o poarta Elizabeth Taylor in filmul Cat on a Hot Tin Roof din... 1958. Asa ca e foarte simplu de stabilit cine NU a fost primul designer.
Comparati va rog:
Pana si umarul este identic, daca ati vazut pozele din postarea Verei!!!
(Cred ca daca as mai scotoci pe internet si as mai cauta rochii inspirate de acest film, as mai gasi o gramada de modele, pentru ca este o rochie asa zisa 'de cult').
Adevaratul merit in crearea rochiei cu pricina din blogul Verei, nu este al designerului, ci al croitoresei, adica al Verei, care a dovedit ca iti poate face la comanda o rochie retro ca cea din filmul cu Elizabeth Taylor.
In al doilea rand Vera a publicat ceva despre TEHNICA de CONFECTIONARE (a rochiei alba cu un umar gol). Cred ca acea tehnica ii apartine, pentru ca o croitoreasa traduce un desen in modelul definitiv. Designerul ii cere sa realizeze ceva, nu ii da si tehnica, mura in gura. Atunci n-ar mai avea nevoie de croitoreasa, ar face el sau ea totul.
Acum se pune insa problema cine are drept de autor al TEHNICII.
Nu stiu ce relatie de munca are Vera cu X. Daca este salariata lui sau a ei (full time) si timpul de productie ii apartine lui in totalitate, atunci si tehnica ii apartine patronului. In cazul asta as sterge pozele cu rochia alba de pe blog.
Dar daca nu, atunci as face o noua rochie cu aceeasi tehnica. De exemplu rochia din film, care mie personal imi place mai mult. Gasesc ca modelul CU ADEVARAT ORIGINAL e fara discutie mult mai subtil sofisticat si mult mai sexy, pentru ca scoate mai mult in evidenta sanii, gatul si fata unei femei.
Acum despre 'copierea modelelor' si ce ai sau nu ai voie. Fiecare dintre noi poate copia ceva din reviste sau din alte medii de prezentare a colectiilor, cu conditia sa nu comercializeze modelul in care nu a schimbat practic nimic sau sa vanda ce a facut sub numele creatorului original. Dar ai voie sa interpretezi un model, care a fost deja publicat. Asa cum si designerul X are voie sa adapteze rochia lui Elizabeth Taylor, asa cum a facut.
Sunt abonata la revista croitoreselor care folosesc sitemul Danckaerts, "Coupe en Mode". In fiecare numar se discuta tehnici de croire si de desenare a tiparelor, luand cate un model de la o mare casa de moda ca subiect de discutie. De fapt asta este si subiectul anual de examen ca sa obtii diploma de croitoreasa de profesie: ti se pune in fata o poza a unui creator si tu trebuie sa arati cum se face tiparul modelului din poza.
Uneori se dau interpretatiile mai multor croitorese, care explica cum ar construi ele acelasi model.
Cred ca e interesant sa va scanez cate ceva dintr-un articol despre o rochie din colectia Max Mara, ca sa intelegeti despre ce e vorba.
Rochia si prima varianta:
Designerului suparat i-as recomanda sa lase supararea si sa se simta fericit(a) ca a gasit pe cineva de calibrul Verei sa-i produca designurile (mai mult sau mai putin originale).
Am vazut ce face Vera si cum finiseaza. Foloseste de exemplu la finisare tivurile Hongkong, ceea ce spune mult despre precizia si grija ei de a face o rochie sau o alta haina.
Asa arata finisarea cu 'metoda Hongkong' (Hongkong binding seam finish), care se foloseste in croitoria de calitate. Poza este de pe blogul Verei. Cred ca imi da voie. Sau daca nu, va duceti la Burda pe site si vedeti despre ce e vorba.
Acum pentru Vera. Nu trebuie sa ne dai explicatii despre cat de scolita esti sau nu. Cine are ochi de vazut, vede cum lucrezi. Dupa cat mi-am dat seama din ce am vazut facut de tine, eu te-as recomanda fara ezitare oricarei persoane care cauta o croitoreasa buna in Bucuresti si in imprejurimi.
Dupa cum stii poate, daca ai citit ce am scris pana acum, sunt convinsa ca frizerul si croitoreasa sunt doua persoane exrem de importante in viata unei femei.
Scoala e importanta, dar talentul unei persoane este cel putin tot atat de important. Iar daca e vorba de o combinatie a celor doua elemente...
Dini de la Danglez, despre care am scris deja, mi-a spus ca nu are nici un fel de scoala speciala. Singura a invatat sa faca tipare si sa confectioneze lenjerie. Acum vinde tipare in toata lumea (in Germania la ElingeriA) si are recenzii excelente peste tot. Este absolut geniala, am vazut ce face si cum arata manualul ei de facut tipar de sutien scris pentru PatternMaker7, un program cu care lucrez si eu (am luat cursuri cum sa-l folosesc si tot nu stiu atat cat stie Dini, care singura-singurica a deschis toate usile de care avea nevoie).
La fel si Beverly Johnson, care scrie in cartea ei ca este mai mult sau mai putin autodidacta, fiindca atunci cand a vrut sa sa stie cum se face un sutien, s-a lovit de zidul tacerii celor de specialitate.
Si acum cine este!!!
Cu siguranta ca ma vei avea de clienta, daca vin in Romania, dar imi voi aduce eu materialul si furniturile de aici. Si scrie-mi pe adresa privata, ca am niste chestii care te-ar putea interesa si inspira.
Asa ca Vera... dormi linistita si mai arata-ne ce faci CA TEHNICA sau pentru persoane care iti dau voie sa arati pozele. Eu iti voi da voie!
Abia astept sa vad ce tehnici ne mai arati. Dat fiind ca ai ascultat de baraiala mea si ai pus si rubrica 'follow by email' pe blog, m-am putut abona si acum primesc un email de avertizare de indata ce ai postat ceva nou.... Pe cand o noua postare?
Buna Carmen,chiar sunt multumita sa vad ca intelege cineva ceea ce fac eu defapt.Nu lucrez cu contract si lucrez la mine acasa si pentru ca mult timp lucrez la produsele ei voi avea foarte putin timp sa fac separat alte metode de lucru.Dar acum ca 'cineva' m-a suparat ,cred ca mai intens voi arata cum cos caci nu costa nimic ceea ce fac.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere