Ultima pagina

TRANSLATOR

joi, 19 aprilie 2012

Cursuri de quiltuit (amintiri)

De fapt vreau sa scriu ceva si pentru cine face quilt, dar nu prea stiu ce e interesant. Am sa va povestesc deci despre un curs de facut peisaje cu Ineke Berlyn, care face astfel de quilturi
Dar sa incep cu inceputul, adica cu vremuri cu mult inainte de acest curs.
Prima data am vazut un quilt la o doamna care lucra cu mine. Era un quilt cu capsuni, adica cu rosu si verde si cu un material cu capsuni, pentru ca ea avea pasiunea capsunilor, dar nu de mancat ci in tot ce era decorabil (cesti de ceai decorate cu capsuni, farfurii cu capsuni, chiar si la semnatura desena o capsunica).
M-am indragostit direct de ce facuse. Mi-a placut si materialul, dar si tehnica. 
De la ea am inteles ca in orasul meu exista unul din putinele magazine speciale, care vand materiale pentru facut quilturi (Cordi, Oranjestraat 19 - ca am vazut ca mai citeste cineva din Groningen - credeam ca sunt eu, dar eu am mac si folosesc safari). Prin ea am ajuns sa intru si eu in acel magazin, desi pana acum comand si am comandat mereu foarte mult in America.
La parter este magazinul, la primul etaj se gaseste localul unde se dau lectii. De la a,b,c-ul pana la lectii de specialitate, ca de exemplu lectiile de facut boutis provensal.


[prima incercare in clasa, cand am invatat cum se insaileaza 
si cum se umplu contururile si liniile]
Localul are mai multe mese, pe care fiecare isi pune masina de cusut, daca e nevoie sa cosi la masina. La boutis nu a fost nevoie. Si nici la invatatul quiltuitului (matlasatului) cu mana, dar la alte tehnici, da. Asa ca ma duc cu masina intr-un carucior special cu roti, fiindca stau foarte aproape de magazin, de partea cealalta a parcului. Datorita faptului ca trebuie sa duci o masina si sa transporti pe scari din magazin in clasa, de jos pana la etaj, e bine sa ai o masina mai usoara. Asa ca masina mea de cursuri este Aurora 440 QE de la Bernina, care se vede mai jos. E foarte buna si rezistenta, cat am zdranganit-o pe drumuri...

Daca o profesoara nu are prea multi cursisti ai mai mult loc la masa, asa ca m-am intins bine cu toate boarfele.
Localul arata foarte bine, in stilul olandez mai... 'country' (cum ar fi acest dulap). 
Magazinul si localul de cursuri sunt intr-o casa olandeza mai veche, care e mai mult lunga decat lata. Cred ca sala are cel putin 8 metri in lungime. Poate chiar mai mult.
Are si o bucatarioara mica in care ne putem face ceai sau cafea si unde avem apa ca sa umezim bumbacul la calcat, daca e nevoie. 
Peste tot sunt agatate quilturi facute de profesoare sau de eleve. Mai sunt agatate si expuse obiecte care se fac la diferite cursuri ...

... cum ar fi aceasta geanta a profesoarei...
... tehnici speciale..
... cartoline / carti postale din textile (scrie pe hartiute ce profesoara le-a facut)...

.. si ti se arata ce poti invata la cursul respectiv.
Pe hol si in clasa sunt doua mese de calcat (daca e nevoie sa calcam, e insa cam inghesuiala).

Proprietara Annie iubeste mult ursuletii, asa ca sunt o gramada expusi, ba chiar se si dau destul de des cursuri de facut ursuleti (pe mine nu ma tenteaza... sau poate nu inca.... mai stii?!?)...
Cursul la care am facut pozele a fost un curs de facut peisaje dat de Ineke Berlyn, care face 'arta textila'. Ea a scris cartea asta, care a fost baza cursului.
E cartea care se vede pe masa.
Peisajele sunt descompuse in suprafete dreptunghiulare sau in paralelipipede, care se cos apoi una de alta (unul de altul). Ca de exemplu acest peisaj facut de Ineke (olandeza, casatorita cu un englez, traieste in Anglia).
Pe noi ne-a invatat sa facem asa ceva, mai simplu. Dupa cum se vede peisajul e format din trei parti (cea din mijloc e mai lata), care au fost cusute din fasii. Uneori separat, cum ar fi primele doua din stanga pana la fasia ciclamen, uneori nu. Trebuie sa inveti sa gandesti cum se cos. 
Imi place sa ma duc la cursuri. Atmosfera este antrenanta. Ideea neaosa de claca, acum inteleg cum era. 
Va pun niste poze cu doamnele cursite, lucrand de zor.
Fiecare isi vede foarte concentrata de quiltul ei, dar cu toate astea e veselie si o atmosfera placuta.
Cred ca un hobby comun face doua persoane sa se simpatizeze mai mult decat in alte ocazii. Cucoana de mai jos a fost cea mai buna dintre noi toate. Dar si foarte fanatica, sa termine prima!
Pana si ceaiul (din poza de mai jos) ramane nebaut de atata vrednicie.
Nu mai stiu unde e peisajul meu de la curs acum. Cred ca l-am dat cuiva, dar nu imi mai amintesc cui. De fapt eu aproape tot ce fac, dau, ca sa pot incepe altceva.

A fost o lectie foarte interesanta, exact pe linia intereselor mele. Pentru ca mie nu-mi plac materialele cu floricele, pe care ma straduiesc sa le evit cat pot in quilturile pe care le fac. Intre altele si pentru ca sunt greu de combinat, daca vrei sa faci ceva mai putin banal. Moda de acum cu materiale vopsite 'batik' (degradeu) este foarte pe gustul meu. Si imi plac foarte mult quilturile Amish, in culori uni.

La sfarsit pun cateva poze cu profesoara mea preferata, Dineke, care venise si ea la cursul cu Ineke Berlyn. Ne arata un nou quilt la care lucra si cum il quiltuise. Ei ii plac aplicatiile cu vliesofix (florile).


Cred totusi ca eu la boutis voi reveni in viitorul relativ apropiat. Am gasit niste carti interesante ale unui arhitect francez care iubeste boutis-ul si a facut niste designuri mai moderne. Ideea gradinii japoneze pe textile? Va spune ceva asta?!?...

Un comentariu:

  1. Ce dragut ca exista asa ceva acolo...si atat de bine pus la punct...Mie m-ia placut super mult peisajul tau cu casute...Mi se pare o arta asta sincer iti zic...am mai vazut la doamnele de pe forumul in care activez si acum vad si aici la tine...mi se pare o adevarata arta si te felicit din suflet ca sti sa lucrezi asa ceva.Pupici

    RăspundețiȘtergere