Tivurile egale - cum te ajuta in croitorie si quiltuit

Si de data asta voiam sa scriu despre altceva - surprise, surprise. Dar m-am gandit ca e mai bine sa pregatesc terenul si sa prezint un subiect mai general: cum sa iti usurezi munca folosindu-te de tivuri  de latime egala (constanta)

Asa, ca introducere. Eu am invatat sa cos in Ploiesti / Romania la scoala elementara de la liceul 2 (Mihai Viteazul) pe vremurile fericite - din acest punct de vedere! - cand lucrul de mana mai era in programul de invatamant. In clasa a ... cata?? am facut la ora de lucru de mana o camasa de noapte si o fusta. Cu ocazia asta am invatat ca trebuie sa dam 'semnul cu late'. Nu stiu daca i se mai spune la fel si acum in Romania, dar e vorba de transferul liniilor de cusut ale tiparului pe material in felul urmator:

Dupa ce te chinuiai in felul acesta si obtineai linia exacta de cusut, nu mai aveai nevoie sa-ti bati capul cu tivurile. Le taiai cum da Dumnezeu. Singura conditie era sa fie suficient de late, ca sa nu ai un tiv care se va destrama. Pe urma te straduiai sa potrivesti liniile semnelor cu late si punctele de inceput si sfarsit ale liniei de cusut. Iesea bine, nimic de spus, dar munca si bataia de cap erau mari.

Cand am venit in Olanda am vazut ca olandezele cu care vorbeam despre cusut foloseau alta metoda, invatata din tiparele americane (Simplicity era foarte la moda prin anii 70-80). Ele taiau tiparul, care avea tivurile adaugate si de o anumita latime constanta si stiau la ce distanta de marginea lui trebuie sa coasa- acei vestiti 5/8 inches americani (latimea standard a majoritatii tivurilor), adica aproximativ 1.6 cm. Eu nu pricepeam insa atunci de fel cum pot sa fie atat de neglijente si sa coasa 'din burta', asa cum faceau ele folosindu-se numai de marginea taiata. Asa gandeam pe vremea aceea.

Primul tipar Vogue pe care l-am cumparat in Olanda m-a umplut de nervi. Dar ce nervi!!! Nu avea nici o linie de cusut marcata, ti se spunea numai ca trebuie sa cosi la aprox. 1,5 cm de margine. Ei bine, am desenat cu propriile mele manute linia de cusut la 1,5 cm si am taiat tiparul pe acea linie. Apoi am dat semnele cu late cum invatasem eu in Romania si am cusut tot cum stiam.
Ca sa nu ma intind prea mult la vorba, am inteles in cele din urma, dar mult mai tarziu si anume dupa ce devenisem relativ experta in quiltuit, avantajul tivurilor constant egale. Te ajuta foarte, foarte mult la pozitionarea pieselor pe care le ai de cusut. Mai ales la pusul manecii sau a pieselor care au cusatura pe linei curba.

Dat fiind ca distanta dintre linia cusaturii si linia taieturii sunt egale, in mod constant, pozitionand marginile una peste alta stii ca si liniile de cusatura vor fi identice in punctul care este la 90 de grade de margine. Incercati si veti binecuvanta aceasta postare! -:)))!!

In plus sunt si mare adepta a metodei de cusut 'haute couture' despre care strang cu foarte mult entuziasm informatii cand si de unde le pot gasi. Intre altele din DVD-ul de la Threads Magazine al lui Claire Shaeffer despre tehnicile folosite in 'haute couture' sau in dvd-urile in care se diseaca metodele folosite de Giorgio Armani la confectionarea hainelor. 

Ideea este ca daca tot bag mult timp in facutul hainelor, macar sa fac ceva care se deosebeste de hainele la kilogram din China sau - scuzati-ma va rog - de la atelierele de confectii din Romania, care indeplinesc ordinile date de cei ce dau comanda (sa fie facute repede si ieftin!). Sper ca majoritatea cititoarelor acestor blog - ale caror pareri din pacate nu le aud pentru ca nu reactioneaza in nici un fel la postari, nu comenteaza si nu pun intrebari - sunt de acord cu mine in aceasta privinta.

Metoda americancelor nu o agreez insa suta la suta. Nu imi place sa cos 'din burta', fara sa stiu ca pot controla linia pe care cos si ca nu deviez de la ea. Sa vedeti cu cata  precizie se insaileaza la casele de moda! Pana la urma m-am gandit cum sa fac sa impac si capra si varza. Am facut pentru mine o metoda intermediara, care ma ajuta sa profit de avantajele ambelor metode (romaneasca si americana) si pe care v-o prezint mai jos.

In cazul tiparelor cum ar fi cele de la Burda, care nu au decat linia de cusatura si nu includ tivurile, eu desenez tiparul pe material (cu creion acuarela pe materialele care se pot spala, cum ar fi matasea de mai sus, pe care am folosit-o la o jacheta si am dat-o inainte la apa). Asa cum faceti probabil si voi. Apoi desenez linia de tiv. Trucul cu latimea centimetrului de 5/8 inches l-am invatat de pe un dvd american. Centimetrul cu pricina, pe care il folosesc si il vedeti mai jos, are pe o parte inches (sistemul imperial) si pe cealalta e marcat in sistemul metric. 

NB.  Nu este insa nevoie sa aveti o panglica metrica care are latimea de exat 5/8 inches. Puteti obtine acelasi efect daca folositi ca tiv masura centimetrului care se vinde in Romania, cu singura conditia sa folositi consecvent aceeeasi latime a centimetrului peste tot. 

Vreau sa spun in cazul tivurilor 'standard', pentru ca la anumit tivuri, cum ar fi la tivul lateral al bluzei sau al pantalonului se folosesc tivuri de latimea de 2,54 cm =  1 inch, ca sa ai rezerve in caz de nevoie (largirea daca te ingrasi). Si aici folositi tivuri constante - asta e ideea de baza!!!

De ce largimea 5/8 inches nu joaca un rol imprtant? Pentru ca in metoda mea se marcheaza si linia pe care coaseti si coseti efectiv pe ea. Latimea tivului este numai un sprijin auxiliar, ca un artificiu de calcul.

Deci, cum ziceam, dupa ce ati desenat linia tiparului ca la Burda desenati in plus linia tivului asa cum vedeti mai jos. Si taiati pe linia ultima.

Aici vedeti ca ambele linii sunt marcate. De fapt nu am nevoie de ambele linii decat pe partea pe care cos.

Si inca cateva poze despre cum cat de lat e tivul (in mod constant). Pe materialele care aluneca tai pe hartie si marchez linia de cusut pe dos cu hartia de marcat de la Burda. Pe materialele mai solide, cum ar fi inul de mai jos, tai tiparele si apoi marchez linia de cusut si pe cealalta parte, tot cu panglica metrica.
Cum se vede mai jos.

Cand puneti partile care trebuiesc cusute impreuna una peste alta nu trebuie decat sa va asigurati ca marginile tivului corespund. Dar si ca semnele de pe tipar (sagetile, asa zisele 'notches') corespund si ele. Astea se marchaza ca o mica taietura (ca o ciupitura cu foarfeca in tiv),

Acelasi sistem se aplica si la quiltuit. Tivurile sunt egale (1/4 inches), ceea ce te ajuta la pozitionare.
Despre asta am mai scris in tutorialele pentru quiltul pentru Hedwig.

Cand am invatat eu cam in 1990 sa fac quilt cu o profesoara olandeza - o cretina  care se dadea in Olanda mare cunoscatoare a tehnicilor de quiltuit, pentru ca chiorul este imparat in tara orbilor europeni nequiltuitori - ea ne invata sa potrivim tivurile dupa linia de cusut. Adica folosea o metoda echivalentul sistemului romanesc cu semnele cu late. Te chinuiai in disperare sa potrivesti o linei cu alta, fara sa te ajute liniile parelale ale tivului.
Uitati-va ce complicat era sa pozitionezi blocurile, care aveau toate linia de cust marcata cu creionul. Iti  trebuia un bold pentru fiecare punct de intersectie, in timp ce metoda americana de coaserea blocurilor (tutorialul quiltului pentru Hedwig) este cu adevarat floare la ureche. Tampita asta habar nu avea despre coaserea blocurilor de quilt la masina. Acum veti zice ca nu e frumos sa vorbesc despre ea asa, dar lua niste bani frumosi pentru lectiile pe care le dadea si habar nu avea despre ce se facea in America.

Ca sa fac o paranteza. Dupa mine America este la ora actuala Mecca quiltuitului si al croitoriei. Nu sunt catusi de putin filo americana in general, dar in aceasta privinta ... Imi aduc aminte de vizita mea in 1999 la NewYork Ce soc am avut vazand interiorul librariei Barnes and Noble si colectiile lor despre quiltuit si alte tehnici de lucru de mana.

Ca sa inchei. Partea nostima este ca eu nu doresc tipare fara liniile de cusut si ca sunt foarte multumita de Burda, o revista pe placul inimii mele, dar ca am cunostinte in America care reproseaza tiparelor europene din Burda sau Ottobre ca nu dau si linia de tiv/taiat. Eu personal elimin intotdeauna liniile astea (de taiat) din orice tipar, dar le adaug in material, pentru ca vreau neaparat sa am si linia cusaturii si cea a tivului. In timp ce Lillian din America adauga linia tivului si nu se mai tine decat de linia asta cand foloseste Burda sau Ottombre. Cum zice badea Gheorghe din Carpati: mare e gradina lui Dumnezeu, fratilor!!!

Pe urma metodele de alteratii pe care le-am vazut se fac numai pornind de la linia de cusut, pe care trebuie s-o marchezi obligatoriu, daca nu o ai pe tipar. Deci...?!?...

P.S. Cand am ceva de cusut si nu sunt sigura daca trebuie sa largesc haina, las un tiv de 2,5 cm. Dar si in acest caz tivul e egal de ambele parti / pe ambele piese care trebuiesc cusute impreuna! Tivul de 5/8 inces (1,5 cm) se foloseste numai cand esti sigura ca tiparul iti vine bine.

Postarea urmatoare este despre ce aveam in cap (o tehnica care se aplica in ce cum la moda)!