Uneltele mele de croitorie (4)

A trecut multa vreme de cand nu am mai 'iesit' pe internet si decand am vizitat alte bloguri. Ma simt pe blogul meu ca in vizita in casa vecinului. Nici nu mai stiu ce am mai scris pana acum.

Am sa reiau acum seria despre uneltele mele preferate de croitorie, dar acum voi prezenta doua unelte practice pe care le gasim in magazinul de fierarie (piese pentru mecanici?!?) sau de papetarie.
Ma inclin in fata acelor femei destepte care au inventat metodele de mai jos.Ne-au usurat enorm viata a ne usura viata. Viata celor care fac croitorie.

1. WASHER 
Nu stiu cum se numeste scula asta in romaneste. In olandeza tot 'washer' se numeste. Cautand pe internet am gasit urmatoarele traduceri: 'salba, rondela, inel de siguranta'. Pe urma nici nu stiu prea bine la ce se folosesc, desi am o idee...

Dar stiu insa la ce le putem folosi noi: ca greutati, cu care tii tiparul pe material sa nu se miste din loc.

Am citit despre aceste scule (washer) si le-am vazut folosite de diferite somitati in croitorie, dar a trecut cam mult timp pana m-am hotarat sa intreb la un magazin de fierarie daca le au si ei.
Nici nu stiti cat mi-am batut capul sa-i explic vanzatorului ce vreau, pana mi-a trecut prin cap sa ii zic: "In englezeste se numeste washer". I s-a luminat fata: "Ah, pai spuneti asa, doamna, ca si la noi tot washer se numesc si avem de diferite marimi".

Am luat cel mai mare model pe care il avea, ca sa fie mai greu. Daca ar fi avut si mai mari si mai grele, pe acelea le-as fi luat.
Cred ca m-au costat vreo 0,50 Euro de bucata (ba poate chiar 0,25 Euro, dar am uitat). Oricum, mai mult de 5 euro nu am dat. Am luat 10 si am sa mai iau inca 10.

Sunt foarte practice, mai ales in doua situatii speciale:
1. cand incerci sa vezi cum se aranjeaza tiparul pe material, pentru ca e mai simplu cu aceste greutati decat sa tot pui si scoti acele de gamalie (pins) cand misti tiparele;
2. cand tai pe material mai solid, cum ar fi acest bumbac din poza (dar nu le-as folosi la taiat matase sau alte materiale asemanatoare!).

Am pus tiparele pe material cu cate 2-3 washer-e, dar dupa ce am hotarat ca plasarea este buna, am mutat cate 1 washer de pe alte tipare pe cel pe care taiam  in acel moment.
Dupa cum am mai spus, am nevoie de cel putin 4 la un tipar mai mic si de cam 6-8 la un tipar mare, daca vreau sa imi tina tiparul bine.

2. DOSARELE DE CARTON (Manilla Folder)

Si despre asta am citit de multe ori. Prima data am vazut la Louise Cutting si la Linda Lee. Ele vorbeau de fasii de ... Manilla ... si nu mai stiu ce .... cu care se marca tivul mai simplu.

Ce o fi "Manilla file folder' ma tot intrebam. Cu 'file folder' ma descurcam, dar cuvantul 'Manilla' ma deruta puternic. "Manilla folder" suna a ceva ce nu se gaseste pe toate drumurile, ci cu siguranta numai in America / Mekka noastra, a celor ce quiltuim si croim.

Ideea mi se parea insa grozava si planuiam ce sa fac, ca s-o aplic si eu. Ajunsesem la concluzia ca trebuie sa cumpar in America 'paterno' plastic, care e foaie de plastic mai rezistenta. Din paterno se taie formele pentru aplicatii, pentru ca poti sa calci cu fierul fierbinte pe el, fara sa se topeasca.
La noi in magazinul de quiltuit nu exista asa ceva.
Ma pregateam sufleteste sa fac comanda in America, cand... am inteles ca e vorba de cartonul copertilor de dosar.

Adica de un astfel de carton, cum ar fi cel de mai jos:

Din foaia rosie, care nu iese la apa si nu pateaza materialul!!!, am taiat doua fasii / sabloane / care reprezinta tivul pe care voiam sa-l fac la rochita lui Jojo: 1 inch tivul si 1/4 partea care se indoieste.

Deci formula ar fi asta:
A= 1 sablon de latimea tivului (oricat ai vrea sa fie de lat) = L [1 inch]
B = 1 sablon de latimea tivului PLUS cat vrei sa indoi = L + x [1 inch + 1/4 inch]

NB. B este deci mai lat decat A.

Intai calci folosind sablonul B (tiv + indoitura): 
* indoi tivul peste fasia B in asa fel incat sa ajunga marginea tivului exact peste marginea sablonului
* calci

 Apoi pui sablonul A cu latura lunga in cuta pe care ai calcat-o si indoi partea care va fi tivul mic:

Se calca si se coase tivul. Eu am folosit lipici, am calcat si am cusut la masina.

ADAUGARE (luni): Cartoanele TAB pe care le-am folosit eu sunt colorate inchis, dar nu iese vopseaua. Nici cand calc peste ele cu fier cu abur. Nu stiu cum sunt cele pe care le gasiti, asa ca as recomanda sa luati albe sau crem.

Aceasta metoda se poate aplica si la facutul tivurilor lungi pentru lenjeria de pat sau pentru o perdea care se poate calca. Incercati intai pe un colt de material, va rog.
Cum se face explic mai detaliat in postarea din aprilie Pentru Puisor: cum se coase un tiv drept lung pentru lenjeria de pat. Folosind sabloanele de carton nu trebuie sa mai desenati.

Sper ca v-au interesat aceste metode practice si foarte ieftine care imi simplifica mult munca.

Am terminat o rochita bleu pentru Jojo, cea pe care o vedeti mai sus. Mai bine zis dosul rochitei

De fapt am mai facut una si pentru Dodo, roz, Nu a iesit la fel de bine ca asta bleu, pentru ca am urmat orbeste metoda de la Butterick, si nu metodele mele, stranse de peste tot, care sunt mai bune.

Am facut deja tutorial cu finisarea. Mai am de facut doar poza finala, dupa spalat si pe urma ii dau drumul/

Proiectul urmator este o rochita de la Burda, pentru aceeasi marime ca cea de la Butterick. Vreau sa vad daca tiparele Burda sunt intr-adevar mai putin largi peste piept decat cele din America.

DODO si JOJO
Nepotelele mele cresc si seamana din ce in ce mai putin una cu alta. Jojo are nu numai temperamenul, dar si pielea de roman. Rezista mai bine la soare si la caldura, nu are piele de nordica ca Dodo.
In plus este mult mai neastamparata. Imi da toata casa peste cap cand vin in vizita. Tatal ei zice ca este politia care controleaza daca dulapurile din bucataria mea sunt curate.

Sora ei este mai cuminte si nu se dezlipeste de mama ei.