De ce e bine sa ai un tipar de baza si la copii

Scriu si eu despre ce pot cu materialele pe care le am la computer, fara poze facute in timpul lucrului. Revin la subiectul avantajului unui tipar de baza.

Si la copii puteti folosi un tipar de mai multe ori, daca il modificati. Eu vreau sa copiez niste rochite de la Zara, folosindu-ma de tiparul de la Butterick pe care l-am folosit pentru (ultima) rochita bleu pentru Jojo. 

Pe spatele plicului se dau informatii despre model si material. 
Pentru marimea XL (intre 80 si 86 la Burda) mi se spune ca am nevoie de 1,10 m de material cu latimea de 1,15 m si de 0,75 m daca este lat de 1,5 m. Atat pentru modelul cu maneca scurta, cat si pentru modelul de sarafan sau rochita de vara fara maneci.
Apoi este desenat modelul, ca sa vezi detaliile.

Cu acest model / tipar pot sa fac de exmplu urmatoarele rochite de la Zara, la care voi modifica anumite detalii sau voi adauga eu alte elemente.

1. La rochita / sarafanul de mai jos va trebui sa las spatele dintr-o bucata si sa mut inchiderea cu nasturi in fata, dar numai pana la aprox de 5 cm sub platca (yoke). Stiu cum trebuie finisata, pentru ca am mai facut o astfel de rochita. Acest model va fi primul pe care il voi face, daca gasesc velur (baby cord) cu un model care sa imi placa. Si trebuie sa gasesc doua modele de baby cord frumoase, pentru ca nu vreau sa fac doua sarafane identice.

Vezi cum se modifica tiparul aici, intr-o alta postare.

 

2. Rochita crem cere un tipar de platca modificat. Se poate modifica in doua feluri: (a) pot sa tai tiparul (slash & spread) ca sa adaug cutele sau (b) pot sa fac intai cutele si apoi sa croiesc fata peste materialul gata pregatit. Eu optez pentru ultima metoda, ca sa fiu sigura ca nu se largesgte gatul, atunci cand cos cerculetele (pleats) dupa prima metoda.

 

3. Inca un model foarte usor de facut. In loc sa incretesc fusta ii voi face doua cute duble in fata si in spate. Apoi voi folosi coaserea bentitei din talie ca sa acopar finisarea din talie: in loc sa cos in mod normal pe dos, voi coase fustita de corsaj pe fata, voi calca si voi aplica banda, ca sa ascunda finisarea. Avantajul este ca pe spate va arata cum se vede normal pe fata. 
E o tehnica pe care trebuie sa o aplici mereu cand ti se ofera o astfel de ocazie.

4. Rochita de mai jos e putin mai complicat de facut, dar se poate face, daca muti cateva linii de taiere pe tipar. Insa nu te deranjeaza sa ai platca din fata taiata pe toata lungimea taliei, poti folosi tiparul fetei asa cum il ai si il pui peste materialul cu cerculetele cusute, ca la rochita crem (2). 
Incretesti fustita numai pe portiunea care se ataseaza de platca, unde sunt cerculetele.
Evident ca nemodificand fata, nu poti avea o platca la spate atat de sus. Si la spate trebuie sa muti semnele intre care incretesti, ca sa iti iasa ca in model.

5. Aici trebuie lungita plataca si in fata si in spate si trebuie facut buzunarasul ascuns din stanga rochitei. Manecile trebuie lungite.

6. Manecile se modifica (sunt mai mult cap sleeves decat meca surta traditionala), iar fusta are cute (pleats) in loc de incretituri. 
Cutele nu sunt insa duble, ca mai sus la rochita (3), ci in aceeasi directie.

  

Concluzia: gasiti un tipar de baza pentru astfel de rochite si experimentati. 
Nu numai pentru femei, dar si pentru copii tiparul de baza merita banii dati pe el.

Cred ca Burda are un tipar asemanator pe care il puteti downloada. 
E o rochita cu maneci lungi in marimea 68-92, care trebuie putin modificata, daca vrei platca mai lunga, dar care are si maneci lungi.

Avantajul la downloads este ca primesti imediat tiparul si ca il poti pastra in computer. Lipitul foilor nu este complicat, pentru ca Burda are semnele de plasare pe pagina foarte clare. 
Tiparul pe hartie A4 de computer este mai simplu de copiat pe material, pentru ca este mai stabil decat cel de foita.

V-am convins de avantajul modificarii unui tipar de baza pentru copii?

Tiparele Burda si Butterick - diferente

Intr-o carte de Patti Palmer am citit ca tiparele americane sunt ceva mai largi peste piept decat tiparele de la Burda. Dadeau si diferentele in centimetri. 
In America se vorbeste despre 'European cut', adica despre tipare croite mai pe corp decat tiparele americane. N-ai zice ca este asa, daca te uiti la modelele din Vogue. 
Pentru americani este mai important ca haina sa fie comoda, pentru scoala europeana despre care vorbesc conteaza mai mult daca haina sta bine pe corp.

 [Burda. Ar fi trebuit probabil sa incretesc danteluta si jos.]

V-am mai spus deja ca ma intrebam daca si tiparele de copii sunt la fel.

O paranteza despre doua greseli pe care le-am facut la aceste rochite. 
Prima greseala. La gat am facut banda de bieu (bias) prea lata - 2 inches (5 cm) - la rochita bleu cu tiparul de la Butterick. Data viitoare voi taia si pentru acest tiparul un bieu de numai 4 cm (cum zice Burda).

A doua greseala a fost ca am intins (stretch) bieul inainte de a-l pune, cum am citit la Lynda Maynard. Probabil ca metoda ei este buna numai pentru bieuri foarte stramte, de matase, puse pe jerseu / knits. 
Aici am lucrat cu bumbac si nu trebuia. Trebuia sa pun bieul asa cum l-am taiat, ca sa nu se stranga dupa ce cos. Nu cercul din interior al gatului este cu pricina, ci marginea exterioara care se coase si care este prea mica si se strange.
Asa inveti din greselile proprii si voi din greselile mele.

Uitati-va unde am gresit: am intins / stretch bieul inainte de a-l aplica! 

Bieul din spate este cel taiat, cel de deasupra, mai stramt, este cel intins, pe care l-am folosit.

Dar acum sa lasam gatul asa cum este (cam prost facut) si sa evaluam cum pica modelul. 

Cele doua tipare sunt pentru aceeasi marime, fetite cu circumferinta pieptului de 53 cm. Marimea 80 europeana si XL americana, daca nu ma insel. Ma cam incurc in sistemul lor de marimi, asa ca ma orientez numai dupa circumferinta pieptului.

Concluzia este ca Burda este intr-adevar mai stramta peste piept decat Butterick, ceea ce inseamna ca Burda da mai putin adaus de lejeritate de design (design ease). 
Ambele rochite sunt insa OK, nu sunt stramte. Ba Butterick este chiar cam prea mare.

Buterick are insa explicatii mai clare, din care inveti mai bine decat din explicatiile de la Burda. In plus imi place mai mult modelul de la Butterick si cum iese finisat. Sa-mi caut in computer pozele din timpul coaserii si sa incerc sa fac tutorial pentru Cleo, explicand cum se poate adapta un corsaj de la un alt tipar pentru diferite marimi, adaugandu-i fustita si buzunarele. 
Modelul este superb si iese perfect.

P.S. Pentru Claudia Puisor si comentariul ei la poze. Jojo ("Drama Queen") este intr-adevar o mica diva

Retete mai deosebite, publicate in Olanda

Nu imi mai gasesc nimic in casa, fiindca toate usile sunt bocate de materialele pentru renovarea baii.
Stiu ca am promis sa arat cum se deseneaza tiparul de baza pentru chiloti si cum se modifica, dar nu ajung acum la cartile respective, pentru ca usa este blocata.

Asa ca am sa va delectez cu povesti despre nepotelelor mele, Dodo si Jojo si cu doua retete mai deosebite, pe care le-am gasit in Olanda. Stiu sigur ca nu sunt olandeze, dar nu stiu de unde provin.

Intai retetele, pe care le-am regasit in emailuri vechi, pe care vreau sa le sterg. Claudia Fluturas, tu le stii!

Sorbet de Glühwein (8 portii de 230 kcal):
600 ml vin rosu (aroma plina, suplu), 2 portocale bine spalate de chimicale, 1/2 lamaie (la fel), 1 baton de scortisoara (nu stiu cat ar veni in praf: 1/2 lingurita????), 1 lingura zahar tos, 1 lingura miere, 1 cuisor (sau cuisoara?!?), 1 foaie de dafin, 200 gr zahar gelifiant, frisca pt garnisit (125, ml / daca iti place - mie nu), 1 tavita de dat la freezer / congelator sau o masina de facut inghetata.

1. Vinul se toarna intr-o craticioara si se pune pe foc sa se incalzeasca. Se taie o portocala si 1/2 lamaie in felii si se pun in craticioara cu vin. Se adauga si scortisoara, zaharul tos, mierea si foaia de dafin. Se lasa pe foc f. slab ca sa se combine aromele (nu trebuie sa fiarba).

2. Se strecoara fiertura si se repune in craticoara. Se toarna zaharul gelifiant si se amesteca pana se dizolva. Cand s-a dizolvat se toarna in tavita de congelator si se las sa se raceasca. Se baga la freezer. Trebuie lasat timp de 5 ore.

3. Din ora in ora se scoate si se amesteca cu o furculita, ca sa se omogenizeze sorbetul.
Se serveste cu frisca batuta (nu trebuie sa fie f tare sau sa se transforme in unt). Se imparte compozitia inghetata in 8 pahare de inghetata si se servesc cu frisca si felii de portocala (din a doua portocala) si cu o foaie de dafin.

Sos de rosii la cuptor (sau baza pentru supa de rosii)
750 de rosii, 6 catei usturoi, 2 cepe, 2 crengute de rozmarin, numai frunzele/acele, 3 linguri ulei de masline, 1 jumatate lingurita romaneasca de zahar sau 2 lingurite minuscule (de ceai), sare, piper.
Foaie pergament de copt, ca sa nu se lipeasca de tava si un mixer ca sa se amestece sosul omogen. Daca doriti sos omogenizat.

1. Incalziti cuptorul la 180 grade.
2. Rosiile se taie in jumatate si se pun cu partea taiata in sus pe o tava cu margini care are foie de copt pe fund.

3. Printre rosii se presara usturoiul taiat in felii groase (sau mai mult, dupa gust), ceapa taiata in sferturi sau in 8 si frunzele de rozamarin. Se toarna uleiul, stropind toata masa de rosii si se presara zaharul, sare dupa gust si piper.

4. Se lasa la cuptor 45 minute, cu tava la mijlocul cuptorului.

5. Dupa ce s-au copt se muta intr-un vas si se omogenizeaza (cu mixer sau sita). Evt. se controleaza de sare si piper.

Reteta e de sos de rosii pt paste fainoase, dar se poate folosi si ca baza pt supa de rosii. O prietena din USA a incercat-o la supa si mi-a zis ca iese grozav de buna, pentru ca rosiile nu se fierb in apa, ci se coc in sucul lor.

Fiindca nu am poza cu supa de rosii va arat altfel de mancare si ce porcarie poti sa faci cu ea, dupa ce te-ai tarat prin nisip si praf.

O verisoara imi povesteste de nepotii ei din Bucuresti, tot gemeni, care sunt cu 6 luni mai mici. Mama lor obliga personele care ii ingrijeau pe perioada de iarna, cu gripa, sa poarte masca sa nu se imbolnaveasca copiii. Care pana acum au fost spitalizati de cel putin doua ori si familia ei se mai mira si de ce. 
Nora mea nu are slava Domnului astfel de idei idioate, ci ii lasa sa se autoimunizeze. Cred ca au avut pana acum toate gripele care se puteau lua de la copiii de la cresa unde stau o parte din zi, cand parintii sunt la serviciu.

Chiar daca nu e mancare, e ceva de ros: husa dvd The Game of Thrones, pe care il imprumutasem parintilor ei. Prinsa la comiterea crimei se uita foarte mirata: 'am facut cumva ceva rau?!?'. Dar e privirea ei de vinovata.
Tatal ei mi-a prezis ca o sa-mi demoleze casa, ceea ce a si inceput sa faca. 

Si iarasi ceva nou. Ma bate gandul sa mai fac inca o data acest quilt, dar cu alte culori. Modelul original a fost pentru o mama de bebelus care iubeste culoarea violet. 
Pentru un coleg care va avea un copil la iarna am sa pun culori 'pudrate', pe baza de albastru.

Modelul pare mai complicat decat este. O sa va arat cand il voi face cat este de simplu de taiat si cusut.

P.S. Daca va uitati foarte bine in coltul din stanga jos, veti vedea ca am facut o greseala: patratul din colt trebuia sa fie alb, ca si cel din coltul opus. Greseala a fost neintentionata, nu ca femeile Amish care faceau cate o greseala deliberat in quilturile lor, fiindca spuneau ca numai Dumnezeu este perfect, un quilt uman nu trebuie sa aibe pretentii de perfectiune.

Lenjeria intima (tutorial) - aplicarea dantelei

Acum un subiect serios: cum se pune dantela pe lenjeria intima. 
Nu vorbesc de dantela la sutien, peste cupe, ci de cea de la combinezoane sau de la chiloti, indiferent daca o lasi peste material sau tai materialul din spate, ca sa ramana dantela libera.

Despre punctul cu care se aplica dantela nu exista controverse.

Dantela se coase cu un zigzag foarte mic, chiar pe margine (aici la mine, pe marginea cu zimtisori).

Zigzagul poate fi zigzag mai rar sau mai dens (aproape de punctul drug / satin stitch) in functie de cat de subtire sau cat de solida este dantela. 
Un zigzag mai dens se foloseste cand trebuie sa cosi peste o taietura, ca sa nu se vada firele. Cand imbini cele doua capete taiate ale dantelei.
Pentru ceea ce fac eu insa, nu am nevoie de un zigzag foarte dens.

1. Setarile mele pentru lenjerie
(Am vandut Aurora si am o Bernina noua, care arata altfel).
- lungimea pasului 1.5, latimea zigzagului 1.9. 
- tensiunea la fire e aici la 4, dar am redus-o la la 3.5 si am bagat-o cu 3,5 in memorie.
- presiunea piciorusului redusa (de la standardul de 50) la 30.

Avantajul unei masini programabile este ca ii poti baga in memorie setarile standard, pe care le folosesti regulat. Eu am aici toate punctele de care am nevoie la cusutul lenjeriei (drept, zigzag pentru dantela, zigzag la cusut si zigzagul triplu).
Inca cateva puncte de care trebuie sa tii seama.

2. Cum se fixeaza dantela inainte de a o coase cu zigzag

La inceput prindeam dantela cu scoci (tape), asa cum citisem in cartea despre cusutul lenjeriei de la Singer (Sewing lingerie. Singer Sewing Reference Library aveti aici link la Amazon, unde va puteti uita pe cateva pagini. Cartea nu se mai editeaza, dar daca o gasiti la pret redus / second hand, nu ezitati sa o cumparati. Merita toti banii).

[Chiar prima incercare de cusut dantela pe un petic de lycra]

Si totusi nu mi-a placut aceasta metoda. Insa nu strica sa o stiti, ba chiar o puteti folosi, dar numai cu conditia sa scoteti scociul inainte de a coase peste el.  Cum se face? Simplu, dar iti mai ia niste timp.

Cand ajungeti la scoci, ridicati piciorusul cu acul lasat in material ...

... si scoateti scociul cu o penseta (cea mai buna este o penseta mare, care se vinde ca accesoriu la masina de surfilat / serger)

Daca nu faceti asa si faceti cum te sfatuieste cartea de la Singer, veti avea mult de muncit sa scoateti scociul perforat si ramas intre zigzaguri. 
Sa nu ziceti ca nu v-am avertizat!

Ati mai putea incerca lipiciul, dar cum materialele astea nu se calca... nu merge. 
Puteti sa mai coaseti si peste foita foarte subtire, fiindca zigzagul este elastic, asa ca nu se vor fi probleme cu ata care s-ar putea rupe. 

Eu folosesc acum numai acele de gamalie (pins). 


Secretul este ca am o masa de lucru plata. Adica masina mea are o extensie / masa de plexiglas care se sprijina de bratul liber. De fapt nu cred ca e greu de facut, daca ai un magazin care prelucreaza plexiglasul si te duci cu dimensiunile masinii. Va fi mult mai ieftina decat ce ati comanda de la reprezentantul oficial al masinii.
NB. Daca va intereseaza sa-mi spuneti sa va pun niste poze, ca sa se lamureasca cel ce va va taia plexiglasul.

Pentru ca tot chilotul ramane complet plat pe masa, nu am nevoie decat de cateva ace de gamalie, pentru ca verific non stop daca s-au facut cute sau nu sau daca s-a deplasat dantela. Dar trebuie sa netezesc in permanenta chilotul, cand pivotez, ca sa fie perfect plat.

3. Cusutul pe marginea dantelei

Ca sa prindeti dantela bine, trebuie sa coaseti zigzagul exact pe marginea dantelei. Pentru asta trebuie sa pivotati foarte des. 
Ridici picorusul cu acul in material si pivotezi ca sa cosi mereu pe linia dantelei.
Merge foarte incet!  

In stanga am cusut deja. Se vede ca numai daca urmezi exact conturul dantelei iese frumos si ramane dantela plata.

Uneori, daca dantela e mai lata si nu ai de gand sa tai materialul in spatele ei, trebuie sa mai cosi un zigzag ca sa o fixezi mai bine. Cosi pe marginea unui  motiv din ea, ca sa nu se vada. Asa am facut la acest chilot cu dantela neagra. Pe fata nu vezi cusatura din exterior...  

 [Marturisesc ca e putin stamba dantela, dar cand voi pune elasticul la picior nu se va mai vedea].

... pe spate da. Vedeti cu ocazia asta si pe ce linie din dantela am cusut.

Am cusut special cu negru, ca sa puteti vedea. Chilotul este pentru nepoata Mihaela din Ploiesti, care nu se va supara pentru aceasta manevra.

In general ata din suveica are aceeasi culoare cu materialul, deci ar fi trebuit sa fie ecru ca sa fie asa cum trebuie.

4. Cel mai important lucru: presiunea piciorusului.

Dt fiind ca materialul este elastic, o presiune prea mare a piciorusului iti va deplasa straturile in timpul cusutului si vei obtine ceea ce se numeste 'efectul plugului de zapada" (snow plough). Adica stratul de deasupra va fi impins de piciorus prea mult, pe cand cel de jos este controlat de zimtisorii transportorului.

Ar trebui sa aveti o masina care poate regla presiunea piciorusului.
Am vazut pe un video ca masinile vechi (vintage) aveau aceasta posibilitate: un surub undeva, desupra piciorusului sau mai bine zis pe masina, pe linia verticala de la piciorus in sus. Multe masini noi, moderne au si ele aceasta functie. 

De fiecare data cand veti coase lenjerie, uitati-va deci nu numai la tensiunea firelor (cel din suveica / bobbin si cel care vine de la mosor / spool), ci si la presiunea picorusului. Este ceva foarte important, nu numai aici, ci la orice fel de cusut la masina, pentru ca presiunea presiunea trebuie modificata in functie de material (cat de gros sau cat de stabil e: tesut sau tricotat).

Desi am si transport dublu la Bernina cu care cos, ca la Pfaff, nu il folosesc, pentru ca se foloseste numai cu picioruse care au o deschizatura pentru 9 mm si eu nu vreau decat maximum 5,5 mm, cum era la Aurora. Si cum aveti cele mai multe dintre voi din Romania. 
Placa de la masina cu deschiderea de 9 mm imi 'inghite' materialul in gaura de 9 mm. Fara ajutorul transportului dublu, care imi misca ambele straturi de material in acelasi timp, trebuie sa micsorez eu manual presiunea piciorusului, ca sa permit materialului si dantelei sa treaca usor sub piciorus.

Intrebari?... 

Aceasta este Partea V din seria despre cusutul lenjeriei intime (chilotii).
Partea I: Ce trebuie sa stii in general despre cusutul lenjeriei
Partea II: Lenjerie intima (cum se croieste un slip)
Partea III: Lenjeria intima (cum se coase slipul)
Partea IV: Lenjeria intima (tutorial) - probatul - fitting lingerie 

Vacanta romaneasca

De luni sunt in vacanta. Adica de luni supreveghez muncitorii care imi refac baia. Din cauza activitatilor lor nu am prea mult timp de computer si de scris. Poate timp as avea, dar trebuie sa il inchid cand lucreaza ei in aceasta camera, pe unde trebuie aduse tevile care vor fi racordate la sistemul de canalizare interioara. Si deci practic nu am acces la computer in decursul zilei.
Dar perioada asta grea are si parti pozitive, pentru ca muncitorii pe care ii am lucreaza foarte curat. Inainte de a pleca strang toata mizeria cu matura si farasul si mie nu-mi ramane decat sa dau putin cu aspiratorul.

[Asa lasa seara locul unde au muncit pana a doua zi]

O prietena din Rotterdam imi plangea rau de mila ca voi avea praf si murdarie multa in toata casa. Ma sfatuise chiar sa pun masking tape (acea fasie pe care o folosesc zugravii) la usi, ca sa nu intre praful. Adica sa blindez usile. As fi facut, dar imi era frica sa nu imi jupoaie vopseaua de pe usi, daca lasam benzile acelea prea mult timp. Slava Domnului ca nu am nevoie sa blindez usile. Probabil ca ea nu mai stie cum lucreaza meseriasii olandezi din nord, vreau sa spun generatia traditionala, mai inaintata in varsta.

Ceea ce m-a 'socat' pozitiv prima data in Olanda, la scurt timp dupa ce am venit, a fost ca meseriasul care imi reparase sau controlase ceva a refuzat sa-i dau bacsis. Pur si simplu nu a vrut sa primeasca niste bani in plus, pe care ii oferisem pentru ca asa stiam eu din Romania cum se face. S-a si atacat: 'Doamna, eu sunt platit pentru ce fac'. Era un om in varsta, o categorie de meseriasi cu demnitate profesionala care acum probabil a disparut. Acum le mai dau 'de o bere' si primesc.

Intelegeti acum de ce sunt atat de entuziasmata de obiceiurile olandeze de moda veche si de meseriasii de scoala veche.

Apropo. Nici la doctori nu trebuie sa dai nici un ban in plus. Te duci, te-a controlat, ii strangi mana si pleci. Cand ma gandesc cum sunt obiceiurile in alte parti...

Acum despre altceva. Ma gandesc sa mai scriu cate ceva despre lenjerie, pentru ca am neglijat puternic  acest subiect in ultimul timp. Tocmai m-am reapucat de cusut lenjerie si am niste poze facute, pe care trebuie sa le comentez. 

Insa mai am un subiect de comentat.  Ce credeti ca am vazut saptamana trecuta intr-un ziar olandez?!?

O caricatura intitulata 'Munca de vacanta romaneasca' (Roemeens vakantiewerk)...

Uitati-va si voi ce rusine. Inspiratia pentru aceasta caricatura a fost prinderea unor benzi de hoti din Romanai, care operau pe scara mare in timpul unor festivale de muzica pop (sau ce alt tip de muzica o fi fost, ca nu ma intereseaza asa ceva).

Poftim, cine ne reprezinta pe noi pe aici...

Ma consolez aducandu-mi aminte de ce mi-a povestit un avocat despre intrarea Italiei si a altor tari in Piata Comuna: 'Doamna, doua categorii de imigranti au dominat acea perioada: (a) intelectualii si meseriasii care veneau sa primeasca un salariu mai bun pentru ce stiua sa faca bine si (b) hotii, veniti impreuna cu prostituate si alti derbedei de acest fel. Restul nu prea venea'.

Sper si eu sa fie ceva de scurta durata.

Oricum, fac acum haz cu colegii, glumind ca poate ma vor inspira si pe mine pe periaoda vacantei sa fac 'Roemeens vakantiewerk'. 

Stiti cum se face, faci glume ca sa o iau altora inainte si sa nu le aud glumele lor. Rad prima, dar ... cam fals.

Tutorial despre "insailatul" cu lipici (glue basting) pentru Cleo din Bruxelles

Am descoperit o metoda foarte simpla de a pune dantela la o rochita de fetita, folosing lipiciul lavabil pentru copii. Am mai scris deja ca sunt din ce in ce mai mult adepta folosirii lipiciului in croitorie. De fapt titlul cel mai potrivit al postarii ar fi fost in englezeste: "I love glue basting!"

Ideea de a folosi lipiciul in croitorie am vazut-o la Sharon Schamber. Cum, nu stiti cine e Sharon Schamber!?! ... Pai cautati, merita sa stiti si sa-i vedeti filmultele pe YouTube, fiindca este geniala.
Ea foloseste mult lipiciul in quiltuit si povestea ca a introdus aceasta metoda in quiltuit din meseria ei anterioara, facutul rochiilor de mireasa.
Daca ea a adus-o din croitorie in quiltuit, o pot relua si eu in croitorie si anume oriunde e nevoie sa fixezi doua materiale foarte bine, ca sa nu se deplaseze la cusut. Pe mai multe somitati le-am auzit recomandand lipiciul: de la plasarea fermoarului pana le potrivirea dungilor pe material, inainte sa cosi.
Asta este povestea pentru cine nu o stia.
Acum metoda si tutorialul

Aveam de facut aceste doua rochite din Burda. De fapt una scurta, ca bluza si alta lunga. Pentru gemene, fiindca stiu ca norei mele ii place sa le imbrace oarecum la fel, dar si totusi altfel.

Subratul este finisat cu danteluta si Burda explica cum trebuie sa o faci, dart nu suficient de repede si usor. Sa obtii acelasi rezultat ca dupa multe insailturi (basting) cu mana, dar ... fara munca de a insaila cu mana.

Materiale de care ai nevoie: vezi in poza de mai jos.

Masuratoarea pentru tivuri ('seam gauge') e facultativa, dar iti usureaza munca.

ATENTIE!!! 
Bieul (bias) trebuie taiat cu latimea de exact 4 cm si apoi trebuie calcat dublu, chiar zice Burda in explicatii. Daca pui un bieu mai lat, vei avea probleme asa cum am avut si eu la gatul rochitei, pentru ca am folosit un rest de bieu (bias) de o rochita facuta cu tipar de la Butterick, care cerea un bieu mai lat. Din aceasta cauza gatul nu sta plat, cum ar trebui. Nu se vede foarte bine asta daca nu stii, dar pe mine ma deranjeaza ca am gresit.

Eu am avut danteluta de bumbac si am taiat de doua ori cam 1,5 lungimea partii unde se pune.

1. Intai incretiti (gather) danteluta. Se poate increti cu mana, dar se poate si la masina, dand doua randuri paralele la aproximativ  0,5 cm distanta una de alta.
Eu incretesc aproape mereu cu mana. Uneori si cu masina, dar nu imi place.
L-am auzit pe Kenneth D. King (cautati-l si pe el, ca merita) spunand ca el nu recomanda incretitul cu masina, pentru ca incretitul cu mana da un rezultat mai bun si este mai suplu.

Aici insa am cam trisat: am incretit cu un singur rand si nu e corect. Dar danteluta era atat de ingusta.. Motivul principal a fost de fapt ca mi-a fost lene sa mai insail inca o data.

2. Marcati linia de cusatura (seam line) si linia de taiat la 1/4 inch (0,7 cm) deasupra. Taiati, daca tivul initial a fost mai lat.

Eu tai intai tiparul cu tiv de 5/8" (1,58 cm, ca sa fiu exacta), chiar si atunci cand stiu ca mai tarziu trebuie sa il fac mai mic. Am mai mult suport cand cos anumite tivuri si nu mi se destrama materialul.
Asa ca aici a trebuit sa marchez doua linii, nu una, daca as fi taiat cu tivul de 1/4 ".

Cu ocazia asta va arat si aceasta unealta minunata de marcat distante egale: cea de sus este varianta europeana in centimetri (metric system) a celei de jos in inches (imperial system).

Eu in croitorie si quiltuit folosesc cel mai mult 'inches' (sistemul imperial = al reginei Victoria, ca de imperiul ei e vorba), pentru ca mi se pare mai practic la dat semne. De masurat masor in centimetri, pentru ca masori mai precis.

3. Acum taiati tivul definitiv.

4. Fixati danteluta cu ace de gamalie (pins) in punctele extreme, acolo unde incepe si acolo unde se termina.

ATENTIE. Dantela se pune cu dosul in sus (fata peste fata, right sides together), pentru ca se va ridica dupa ce termin.
Daca as fi vrut un guler cu danteluta in jos, as fi pus-o in acelasi fel, dar cu fata in sus si as fi folosit o alta ftehnica de inisare, cum ar fi fost un bieu neascuns (ca la quilt).

Trebuie sa trageti acum de ata in asa fel incat lungimea ei sa corespunda cu lungimea cusaturii peste care va veni dantela.

Daca sunteti multumite de cum arata, fixati ambele capete ale firului cu care incretiti de acul de gamalie de care este prins capatul dantelei.

Nu conteaza in aceast moment daca incretiturile sunt sau nu distribuite egal, conteaza numai sa stiti exact pe ce distanta trebuie sa le aranjati si cat de lung e firul pe care veti manipula incretiturile.

5. Acum repartizati uniform incretiturile pe firul intins intre cele doua ace de gamalie (pins) de la capetele dantelei. 

6. Dupa ce ati terminat, ridicati putin dantela, ca sa puteti da cu lipici peste materialul de care o coaseti. Vezi poza de mai jos.
Dati cu lipici insa numai pe tivul de 1/4 inch care se vede.

7. Plasati dantela peste material, avand grija ca marginea ei sa vina exact peste marginea rochitei. Nu peste cusatura, ci peste marginea taiata. 

Am uitat sa spun ca si dantela trebuie preparata dinainte ca sa aibe acelasi tiv ca si la rochita (1/4"). Sau alegeti o dantela care va permite acelasi tiv ca la rochita.

Trebuie sa aranjati dantela cu degetele, ca si cum ati modela-o.

Va trebuie un lipici bun, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa fie si scump. Acest lipici de la magazinul Vroom & Dreesman / V&D, marca casei) costa numai 1 Euro si este excelent. Mult mai bun decat Pritt sau alte lipiciuri cu pretentii si comparativ foarte scumpe.
Un lipici bun trebuie sa fixeze materialul (fabric), dar nu trebuie sa se usuce foarte repede, pentru ca sa ai timp sa mai modifici si sa repozitionezi, daca e nevoie. Sa-l simti inca cleios, pentru ca de fixat il poti fixa cu fierul de calcat (iron). 
Daca simt ca mi s-a uscat lipiciul, mai pun putin. De fapt de fiecare data pui foarte putin, 'stergi' numai lipiciul de material. Nu e nevoie de mai mult.

8. Cand dantela este bine pozitionata (marginile corespund si incretiturile sunt uniform repartizate) fixati lipiciul prin calcare (ironing). Fierul de calcat cald, cat suporta materialul.

Cand am calcaat s-a cam presat dantela.
* Daca e vorba de dantela de bumbac, ca aici, nu conteaza. Dupea ce speli rochita - intre altele ca sa scoti lipiciul din material - dantela isi va reveni.
* Daca e dantela cu sintetic, atentie la calcat. Calcati numai pe tiv. Sau asteptati sa se usuce lipiciul, ca sa nu fie nevoie sa calcati.

Daca va uitati bine la poza de mai sus vedeti ca cele doua materiale (bumbacul de la rochita si dantela) sunt foarte bine fixate si nu imi vor cauza probleme la cusut. De insailat cu mana nu mai e nevoie multumita lipiciului!

9. Acum trebuie pus bieul (bias). Eu cos cu piciorusul de 1/4 inch, pentru ca m-am obisnuit cu el si este excelent sa pastrezi distanta constanta de 1/4 inch de la taietura la cusatura (vezi in pozele de la punctele 2 si 3). Daca doriti sa folositi piciorulul masinei ca ghid, masurati distanta de la ac la marginea piciorusului, pentru ca acea distanta va va fi latimea tivului de la material si de la dantela.

Altfel va sfatuiesc sa marcati linia de cusut.
In orice caz nu trebuie sa coaseti la mai mult de 1 cm de la marginea taiata, daca e vorba de cusaturi curbe si mai ales de o haina de copil mic.

Cand coaseti nu aveti nevoie sa prindeti bieul decat cu un ac de gamalie. Unul singur, la inceput.

10. Se coase bieul punandu-l cu marginea exact pe marginea taieturii rochitei. 
Trebuie sa pivotati foarte des. De indata ce vedeti ca linia pe care coase masina devine tangenta la linia de cusatura si incepe sa se departeze de ea, pivotati. La curbura cea mai accentuata trebuie sa pivotezi aproape la fiecare 2-3 pasi (stitches).

In poza de mai jos se vede clar ca trebuie sa pivotez, pentru ca dirijarea masinii din cusut nu e suficienta. Ca sa pivotez: las acul in jos, ridic piciorusul si schimb directia.

11. Prima cusatura este de fapt un fel de insailare (basting) si poate e nevoie de inca o cusatura. Cusand pe curbura iti e greu sa mentii bieul de-a lungul ei fara insailare.

In principiu, daca uitandu-te pe dosul cusaturii vezi ca ai cusut pe linia marcata pe rochie, ai terminat cusutul si nu mai trebuie sa faci nimic.
Uneori insa vezi ca in anumite locuri linia pe care ai cusut se departeaza putin de cea pe care ai fi trebuit sa cosi. Nu conteaza un milimetru sau doi in sus sau in jos, ci conteaza sa verifici daca ai pastrat linia curburii corecta.

De aceea eu intorc partea unde este bieul in jos (am cusut cu bieul deasupra) si mai cos inca o data pe partea rochiei, la exact 1/4" de cusatura, ca sa imi iasa linia subratului frumos rotunjita.

In poza de mai jos se vede cum am corectat cusatura ca sa fie exact la 1/4 inch de taietura (cusatura de jos e cea corecta. La umar o luasem rau in sus.

12. Finisarea tivului de la rascroitura bratului.
Am facut exact cum zice Burda. Intai am taiat bieul la jumatatea tivului. Am taiat cu o foarfeca de aplicat, care imi permite sa tin foarfeca nu perpendicular pe taietura, ci de-a lungul materialului.
In acest fel cele doua fasii de la bieu sunt taiate usor inegal, ca sa se evite sa ai margini de material una desupra celeilalte si sa fie ca o muchie..

Acelasi efect il puteti obtine insa daca taiati cu o foarfeca normala, dar culcata pe materialul pe care il tai, nu perpendicula pe taietura.

In a doua etapa am taiat tivul de la danteluta si de la rochie, exact deasupra tivului taiat la bieu.

Apoi am crestat tivul, ca sa se poata indoi frumos (Burda iti cere neaparat sa faci asta).

13. Bieul se indoaie spre fata. Este de fapt aceeasi metoda pe care am descris-o in postarea Croitorie pentru incepatoare. Finisarea gatului pe materiale subtiri - tutorial, unde explic cum se finiseaza gatul cu bieu dublu.

Insailez, calc si apoi dau cu putin lipici ca sa imi tina bieul pe loc, sa nu se miste la cusut.

Mai am sa cos la masina pe marginea  bieului (topstitching) si am terminat de pus danteluta.

Asa arata pe fata rochita cu danteluta pusa, dar nefinisata.
Ce imi mai ramane de facut? Cusaturile laterale (side seams), tivul de la fustita cu danteluta, dar nu incretita si nasturii de la spate.

Danteluta am s-o finisez, indoind-o la capat (indoi un mic trunghi) si o fixez cu mana pe dos.

Si asa arata rochita pe dos.

OBSERVATIE:
Eu nu folosesc masina de surfilat (serger) decat cand am stricta nevoie de ea, cum ar fi la umar si la surfilarea tivului de la cusaturile laterale. Cand nu vreau o cusatura cu atata ata cata foloseste masina de surfilat, finisez cu zigzagul de la masina de cusut.

Ca exemplu va arat cum prind eu fustita de platca rochitei:
- Cos partile impreuna cu tighel drept (straight stitch)
- Mai dau o cusatura tot cu tighel drept la 0,5-0,7 cm (1/4 inch) in tiv. CORECTAT: numai peste ultima cusatura! Dau un zigzag peste ele si tai.
Asta este tot. De mai mult nu e nevoie.
Gasesc ca arata mai bine si este mai placuta la purtat decat daca as surfila cu un serger.

Dupa ce termin si spal rochitele le voi fotografia si le adaug aici.