Nu am scris de mai multa vreme pentru ca s-a intamplat ceva trist, care m-a impresionat puternic. In afara de chestiile de rigoare, nu prea am fost de aceea in stare sa fiu activa pe internet.
Sunt membra a grupului olandez Bernina830, echivalentul local al grupului international Bernina 8series.
Fondatoarea grupului olandez a murit lunea trecuta, adica alaltaieri, de cancer. Eutanasie, adica moarte voita, cu ajutorul unui medic.
De catva timp stiam ca are cancer si ca starea ei se inrautateste cu fiecare zi care trecea. Am fost toate martorele diferitelor etape ale bolii: de la speranta, la dureri fizice atroce, pana la siguranta ca nu exista nimic altceva decat un viitor negru, dureri ingrozitoare, morfina si nici o speranta de insanatosire.
Plus tensiunile emotionale de rigoare in familie. Pentru ca nu era usor nici pentru Ansje (doamna de care vorbesc) nici pentru sotul, copii si nepotii ei, care traiau cu moartea alaturi de ei, ca sa zic asa.
Acum o saptamana (sau poate ceva mai mult), ne-a scris ca a luat hotararea sa ceara doctorului sa o ajute cu eutanasia.
Stiu ca in Romania acest cuvant este tabu. L-am folosit odata si am avut de-a face cu reactia usor isterica a unor cadre medicale (nota bene!!! deci persoane luminate, ai zice), practicant ortoodoxe.
Nu se pune problema daca sunt pentru sau contra acestei practici, asa cum nu sunt nici pentru si nici contra avortului (abortus). Eu personal nu am avut parte niciodata de asa ceva si nici nu cred ca as fi facut-o vreodata. Deci ai zice ca nu sunt pentru. Dar asta nu inseamna ca nu realizez ca exista persoane care sunt intr-o situatie fara iesire. De aceea nu doresc sa judec pe nimeni, pentru ca nu ma pot pune in situatia unei persoane - practic - disperate si fara o alta solutie.
Exact acelasi lucru in cazul lui Ansje. Tocmai pentru ca am trait de aproape pe grup fazele bolii si am vazut cat de curajoasa, optimista si hotarata sa supravietuieasca era, am inteles ca a luat hotararea sa faca eutanasie dupa o mare lupta cu ceea ce era in ea viatal si puternic si tinand si seama de responsabilitate fata de familia ei. De fapt au luat hotararea cu totii, impreuna.
Asa ca as zice, inca o data, sa nu judecam prea usor o astel de persoana. Nu stiu ce hotarare as lua eu, nu stiu cat curaj as avea, dar amintirile reactiiilor cunostinteleor mele din Romania, care se bateau cu caramida in piept cat sunt ele de crestine si de principial anti, nu sunt prea placute. Un crestin adevarat are intelegere pentru situatia disperata si fara iesire a unei persoane.
De fapt vreau numai sa spun ca m-a marcat mult acesta experienta. Nu numai pe mine, dar si pe toate membrele grupului: sa stim ca a luat hotararea sa termine cu chinurile si sa isi protejeze familia, sa intelegem de ce si apoi sa asteptam momentul, in care vom primi vestea ca ne-a parasit.
Ca sa inchei. Inca o data, nu stiu ce as fi facut eu in locul ei, dar noi, toate membrele grupului, avem un mare respect pentru Ansje si felul in care si-a purtat crucea bolii in spinare.
Scriu aceste randuri dupa ce deja m-am linistit. Cred ca nu va deranjeaza ca am scris si despre asta. Revin imediat la subiecte mai usoare. Insa trebuia sa o pomenesc pe Ansje si aici.
Sa-i fie tarana usoara.
Sunt membra a grupului olandez Bernina830, echivalentul local al grupului international Bernina 8series.
Fondatoarea grupului olandez a murit lunea trecuta, adica alaltaieri, de cancer. Eutanasie, adica moarte voita, cu ajutorul unui medic.
Plus tensiunile emotionale de rigoare in familie. Pentru ca nu era usor nici pentru Ansje (doamna de care vorbesc) nici pentru sotul, copii si nepotii ei, care traiau cu moartea alaturi de ei, ca sa zic asa.
Acum o saptamana (sau poate ceva mai mult), ne-a scris ca a luat hotararea sa ceara doctorului sa o ajute cu eutanasia.
Stiu ca in Romania acest cuvant este tabu. L-am folosit odata si am avut de-a face cu reactia usor isterica a unor cadre medicale (nota bene!!! deci persoane luminate, ai zice), practicant ortoodoxe.
Nu se pune problema daca sunt pentru sau contra acestei practici, asa cum nu sunt nici pentru si nici contra avortului (abortus). Eu personal nu am avut parte niciodata de asa ceva si nici nu cred ca as fi facut-o vreodata. Deci ai zice ca nu sunt pentru. Dar asta nu inseamna ca nu realizez ca exista persoane care sunt intr-o situatie fara iesire. De aceea nu doresc sa judec pe nimeni, pentru ca nu ma pot pune in situatia unei persoane - practic - disperate si fara o alta solutie.
Exact acelasi lucru in cazul lui Ansje. Tocmai pentru ca am trait de aproape pe grup fazele bolii si am vazut cat de curajoasa, optimista si hotarata sa supravietuieasca era, am inteles ca a luat hotararea sa faca eutanasie dupa o mare lupta cu ceea ce era in ea viatal si puternic si tinand si seama de responsabilitate fata de familia ei. De fapt au luat hotararea cu totii, impreuna.
Asa ca as zice, inca o data, sa nu judecam prea usor o astel de persoana. Nu stiu ce hotarare as lua eu, nu stiu cat curaj as avea, dar amintirile reactiiilor cunostinteleor mele din Romania, care se bateau cu caramida in piept cat sunt ele de crestine si de principial anti, nu sunt prea placute. Un crestin adevarat are intelegere pentru situatia disperata si fara iesire a unei persoane.
De fapt vreau numai sa spun ca m-a marcat mult acesta experienta. Nu numai pe mine, dar si pe toate membrele grupului: sa stim ca a luat hotararea sa termine cu chinurile si sa isi protejeze familia, sa intelegem de ce si apoi sa asteptam momentul, in care vom primi vestea ca ne-a parasit.
Ca sa inchei. Inca o data, nu stiu ce as fi facut eu in locul ei, dar noi, toate membrele grupului, avem un mare respect pentru Ansje si felul in care si-a purtat crucea bolii in spinare.
Scriu aceste randuri dupa ce deja m-am linistit. Cred ca nu va deranjeaza ca am scris si despre asta. Revin imediat la subiecte mai usoare. Insa trebuia sa o pomenesc pe Ansje si aici.
Sa-i fie tarana usoara.
Sa ii fie tarana usoara.
RăspundețiȘtergereE f. greu momentul...pt toti. Dar e alegerea ei, sa o respectam.
in Italia incep unii sa si lase prin testament dorinta de a sfarsi cu eutanasie , in caz de nevoie
Ștergere--clamoros a fost cazul de acum cativa ani a Eluana Englaro -eluanei- care dupa 16 ani de alimentatie artificiala a fost deconectata , saraca la 2o ani dupa un accident rutier a ramas in coma vegetativa
RăspundețiȘtergeretatal ei a reusit sa faca acest lucru in ciuda criticilor oficiale ale Bisericii si Statului Balbait
--am ingrijit ultimii 2 ani de Alzheimer ai soacrei mele , inteleg perfect
pupici , sporuri
sa suradem vietii linistite pe care o avem pentru moment roxana siracusa
Sa se odihneasca in pace.
RăspundețiȘtergereDaca incepi o actiune noua de croitorie, tricotaj si quiltuit sa ne anunti, pentru ca as vrea sa ma inscriu si eu in cercul vostru.