Rotterdam si o noua ocupatie: tricotatul

Vinerea trecuta am fos la Rotterdam pentru cursul de lenjerie la Merckwaerdigh. Ziua a fost foarte obositoare, pentru ca trebuie sa calatoresc mai mult de trei ore la dus si trei ore la intors pentru un curs de 3 ore si 30 de minute.
Dar fanatismul cu care faci tot ce iti sta in putinta ca sa iti poti exersa hobby-ul mi-a dat putere... pana seara la 20.30 cand am intrat pe usa, zgribulita de frig si dupa ce am mers un timp pe culoar in  tren. N-am mai fost in stare de nimic, iar sambata eram buna de reanimat...-:))!!!
Duminica mi-am revazut nepotelele, care cresc ca in basme.

Am probat sarafanul din babycord. E prea mare, dar mai bine mai mare decat prea mic. Desi am facut o marime care sa corespunda cu marimea europeana de care aveam nevoie, tot e prea mare. Deduc din asta ca tiparele americane sunt mai largi decat varianta europeana. E bine de stiut.

Am inceput sa invat  cu Margreet (Merckwaerdigh) cum se face un sutien, pas cu pas. Am ales acest model, pe care l-am croit si am inceput sa cos.

Deocamdata trebuie sa il fac din resturi, ca sa vad cum imi va veni si ce trebuie sa schimb in tipar, cum ar fi de exemplu lungimea bretelelor sau pozitia lor.
Nu am nimic deosebit de comunicat despre acest curs pana acum. Dar voi avea, peste doua saptamani, cand ma duc pentru lectia a doua si voi proba sutienul.

Daca voi avea timp - probabil ca nu - m-as incumeta sa vad cum iese chilotul din mijloc, cel cu dantela in talie. As putea sa-l fac si singura, fara lectie cu Margreet.

Va pun o poza cu cartierul din Rotterdam unde am fost, in centru si pe malul Meuzei (Maas, cum i se zice in olandeza). Rotterdamul a fost bombardat cumplit la inceputul razboiului si asta se vede in arhitectura, pentru ca au mai multe cladiri moderne in centrul orasului decat alte orase mari, in care se pastreaza si cultiva stilul tipic omlandez din secolul al XVII-lea. In Rotterdam vezi cate o cladire veche, ca aceasta de mai jos (Jugendstil), inconjurata de blocuri.

Orasul Rortterdam are din acest punct de vedere ceva in comun cu Ploiestiul meu natal, care si el a fost bombardat rau, din cauza rafinariilor din apropiere. Intai de americani si pe urma de nemti. Ceea ce insa numi-l face mai simpatic - vorbesc de Rotterdam.

Din pacate nu am poze cu orasul Rotterdam modern, trepidant. De fapt eu nu sunt foarte entuziasmata de orasele mari, pe care e foarte frumos sa le vizitezi, dar mai putin sa stai in ele.

Un alt lucru de comunicat pe blog este ca m-am apucat iar de tricotat. Prima mea pasiune din tinerete.
Cand am venit in Olanda, tricotatul a fost lucrul care m-a fascinat cel mai mult.
Nu mai vazusem pana atunci nicaieri atatea reviste si explicatii cum sa lucrezi si mai ales, cum sa finisezi perfect. Chiar si acum folosesc la incheiatul elasticului de gat tehnica de incheiat cu acul, ca sa semene cu finisarea industriala. Nu cu andrelele sau cu croseta, cu acul bont de tapiserie.

Eram o adepta si admiratoare neconditionata a lanii Pingouin si a revistelor lor. Mai ales de cand modelele din Pingouin erau facute dupa designul lui Alain Derda.

Probabil ca nu va spune nimic numele lui. Designul de mai sus este foarte simplu si datat (anii 80). Sunt altele mult mai frumoase. Vreau sa spun de fapt pur si simplu superbe si mereu actuale.

Din revistele italienesti imi placea sa citesc cum se finiseaza perfect. Dar in afara de modelele mai mult sau mai putin dupa Giorgio Armani, imi placeau mai putin revistele italienesti. Despre cele germane - acelasi lucru.

Am si acum un teanc de modele din Pingouin si din revista - tot frantuzeasca - Bouton d'Or. Mai tine minte cineva revista Anny Blatt cu modelele din Bouton d'Or???
Ceea ce le caracteriza era combinatia de materiale diferite, care se foloseau in acelasi model: angora cu panglica gen matase (ruban), cu chenille sau cu fir auriu sau argintiu. Tipic pentru moda din anii 80.
Intr-o perioada cand lumea umbla ca vai de ei (clochard / beggar), pentru ca asta era moda si presiunea sociala, revista Anny Blatt venea cu modele luxuoase si cu lanuri scumpe. In Olanda nu prea se purtau.
Imi aduc aminte ca prin acei ani m-am dus la facultate in Groningen cu o rochie, nu cu jeans si t-shirt. M-au intrebat colegii daca ma duc cumva la bal dupa cursuri. Era o rochie nu foarte obisnuita, dar nici de bal.... Ce public invata prin anii 80 limba rusa, poloneza, ceha sau sarba! Limbi considerate exotice, pana la caderea zidului si deschiderea granitelor cu Europa de est.

Uitasem cat de relaxant este sa tricotezi.
Am inceput cu un pulovar pentru Dodo (evident ca pentru una din nepotele...), dar cred ca voi reveni la tricotatul si pentru mine. Mai ales ca am niste modele de Alain Derda...

Acum sunt foarte fericta ca am gasit in Olanda un magazin de unde sa cumpar lana Pingouin. Sunt insa foarte curioasa de calitatea de acum, pentru ca pe vremuri era fara discutie una din cele mai bune marci.
Am ales acest tip de lana, pentru un pulover care sa mearga si la jeans si la pielea si parul de blonda a lui Dodo.

E de fapt o lana foarte ieftina, care costa la magazinul de unde vreau sa o comand 1 euro 45, adica este chiar mai ieftina decat in Franta. Ma intreb insa de ce. In plus nu trebuie sa platesc cheltuieli de trimitere  prin Olanda daca comand peste 40 de euro. Daca cititi, sunteti din Olanda si va intereseaza tricotatul, merita sa va uitati ce au. Data viitoare voi lua Phildar. Tot la lana frantuzeasca raman.
Nu ma deranjeaza ca e din acril. Cat sunt mici si le trebuiesc hainute care trebuie spalate foarte bine, nu am de gand sa iau lana 100%. Mai ales ca nici nu stiu daca sunt cumva alergice la lana.

Vad insa ca eticheta arata mai prost si mai ieftin decat prin 1980. Lana Pingorex Baby exista si pe atunci, dar eu nu o foloseam. Eram in plina faza de 'numai si numai materiale naurale', ca toata lumea din jurul meu.

Acum ma gandesc ca ar trebui sa scriu cate ceva si despre convertirea mea de la adepta fanatica a materialelor musai naturale pana la convingerea actuala ca ceva sintetic nu strica, ba este chiar si de dorit.  Singurul material la care nu fac compromisuri este inul. In combinatie cu bumbac mai iau, dar cu sintetic - nu.  Si ar mai fi si lana... dar moliile...

Va previn deci ca voi scrie in viitor si despre tricotat.
La crosetat sunt nula si nici nu-mi place. Am incercat, dar am impresia ca merg ca melcul.