Rochitele de botez la botez

Azi dimineata mi-au plecat musafirii spre Romania si in pauzele de lucru (curatenie) voi scrie despre rochitele pe care le-am facut. Trebuie sa ma agit, pentru ca nu imi plac despartirile. Sunt mereu cu gandul la calatoare.

Rochitele au iesit asa:

[Dodo, cea mai mare cu 2 minute]

[Jojo, tot la fel de cheala si blonda ca si Dodo]

Inca nu am poze mai bune, pentru ca nu am primit DVD-ul cu toate pozele facute. Pozele astea le-am luat de pe Facebook, de nora mea. Cele de jos sunt facute de fotograful bisericii, in timpul slujbei. Am inteles ca la romani nu e voie, dar aici ortodocsii s-au modernizat.

Desi nu le-au tras bine rochita cand le-au asezat pe canapea si s-a ridicat mult, gasesc ca maneca trebuia mai larga jos si trebuia sa-i pun un elastic si o fundita. In felul asta ar fi fost mai putin vizibil partea bufanta din capul manecii. Dar cum nu am putut sa le probez inainte de a le coase, nu mi-am dat seama de asta.

Marimea este o idee mai mare decat ar fi trebuit pentru ele, pentru ca rochitele au fost 'comandate' sa devina "haine de familie". In Olanda se obisnuieste sa se puna rochita de botez care a fost a tatalui sau mamei, a bunicii si uneori chiar a strabunicii. De aceea ei au rochite de botez 'heirloom' (mostenire). Si am vrut si noi - evident! - rochite de moda veche.

Le-au lasat deocamdata la mine, dupa sindrofia de familie de duminica, pentru ca trebuiesc spalate, calcate si puse intr-un sac de plastic in dulapul parintilor.
Revin mai tarziu cu tutorialul despre finisarea gatului fara guler la bluze din material foarte subtire, cum ar fi matasea. Si am sa le fotografiez cand vor fi iar spalate si calcate.

[Tatal tine copilul mai bine decat mama!!!]

Am inceput sa le duc dorul oaspetilor din Romania, care au plecat azi. Desi nepoata mea, Mihaela, care a fost nasa, e nepoata de gradul doi si am si una de gradul 1, imi este cea apropiata nepoata pentru ca este calda, saritoare si vesela. Si mai ales atenta. Si-a adus aminte ca ii spusesem mai demult ca imi doream gutui si mi-a adus patru gutui frumoase, ecologice. Altii nici multumesc nu stiu sa zica, ce sa mai vorbim sa fie in stare sa-si aminteasca ca eu tanjesc dupa gutui si cimbru care miroase frumos din Romania.