Ultima pagina

TRANSLATOR

luni, 26 noiembrie 2012

Doua poze mai deosebite si un blog foarte interesant

Am primit de curand niste poze de la botezul nepotelelor mele. Nu cred ca pe nora mea, care nu se pricepe la cusut, au interesat-o prea mult rochitele pentru Dodo si Jojo, cum erau facute si brodate. Adica vreau sa spun ca interesul ei nu a mers mai departe de constatarea ca le stau bine fetelor.
In schimb preotul si bunicul fetitelor au fost fotografiati pe cand manifestau un interes pe care nora mea nu l-a aratat si cand se uitau cum au fost executate broderiile.


Si sa mai zicem ca pe barbati nu-i intereseaza lucrul de mana!?! Pe unii chiar mai mult decat pe nora mea.

In alta ordine de idei. Am dat de un blog foarte interesant!

http://afilimonb.wordpress.com

Este al Anei din Iasi. Si ea tot de pe Lucru de Mana. Am dat pur si simplu din intamplare de ea si de blogul ei, pentru ca a scris pe Lucru de Mana ca a folosit metoda mea (tehnologia, zice ea!) de confectionare a chilotior sau a slipului, cum vreti sa-i ziceti si m-a interesat sa vad daca si ei i-a reusit.

Blogul este nou, din martie anul acesta. Am reusit deja sa citesc azi in tren toate postarile si m-am abonat cand am ajuns acasa sa fiu anuntata cand mai scrie Ana ceva nou. As avea apoi sa-i pun ccateva intrebari despre facutul tiparelor dupa metoda ruseasca (rusoaicele sunt bune la lucru de mana, chiar si in quiltuit fac furori) sau despre softul de facut tipare pe care il foloseste. Nu stiu de ce nu vrea sa scrie pe blog ce soft foloseste. Nu ai voie sa faci reclama la televizor, hodoronc-tronc intr-o emisiune, dar ai voie sa iti spui parerea ca utilizator.

Sa va spun acum ce mi se pare deosebit in acest blog. Scrie despre cautarile ei sa se perfectioneze, sa afle cat mai mult si apoi talentul ei autentic pentru croitorie. Multe din hainele pe care le arata, sunt facute de ea, de la tipar - dupa o carte ruseasca!!! - pana la cusut si finisat.
Ana e o fata tanara de 26 de ani, plina de idei si foarte, foarte creativa. Are deocamdata un singur tutorial pe blog, daca imi aduc aminte bine, pentru ca e la inceput de tot si nu a avut timp sa scrie mai mult. Dar este foarte interesant pentru fete tinere.

Imi place apoi cum scrie si cum explica ce face, ce gaseste si ce nu gaseste la Iasi si cum incearca sa compenseze lipsa materialului care i-ar usura mult munca. E ca si cum ai fi alaturi de ea si urmaresti ce face.

As vrea sa pun o poza cu ce facut ea - niste pantaloni, care ar fi trebuit sa ia premiul I, nu III la concurs, dupa mine. Intai sa-mi dea voie.

De fapt mai stiu pe cineva care ma uimeste de fiecare data cu minunatiile de pe blogul ei: Anca. Ar fi trebuit sa scriu mai demult si despre ea! Dar o voi face, cand vor creste mai mult Dodo si Jojo. Pentru ca, ganditi-va, unde ma voi duce sa ma inspir pentru jucarii pentru ele,confectionate impreuna??? Pe blogul Ancai, De toate, evident!!!!!!
Si pe Anca o rog sa-mi dea voie sa pun o poza cu ce mi-a placut mie mai mult pe blogul ei.

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Raspunsuri la intrebari si revista Ottobre cu tipare pentru copii

Am primit cateva intrebari si cateva comentarii interesante pe blog, despre care voi scrie la sfarsitul postarii de azi.

Trebuie sa va spun ca in ultimul timp am avut foarte putin timp liber pentru computer si ca sa citesc ultimele postari de pe blogurile pe care le urmaresc. Fiind sfarsit de an, toata lumea da zor sa indeplineasca planul, mai ales tribunalele. Ceea ce inseamna lucrari peste lucrari si plecatul la 7 dimineata de acasa si revenitul abia dupa 7 seara. Nu mai sunt buna de nimic dupa ora 20.00.
Partea buna este ca de pe 21 decembrie voi fi libera pana pe 2 ianuarie. Sper sa fiu in stare sa recuperez din ce am pierdut luna asta si sa stau la masina de cusut cat vreau.

Lucrez acum la un sarafan marimea 74 din revista Ottobre, ultimul numar (6/2012), care are o constructie interesanta. Pana am inteles explicatiile, a trebuit sa desfac de multe ori si chiar sa tai tivul de la poale, pentru ca gresisem si nu aveam alta solutie sa repar greseala. Asa ca am scurtat fustita cu 5/8 inches (aproximativ 1,5 cm) cu cat am taiat, ca sa pot coase tivul din nou.

Cred ca despre tehnica de modificare a tiparului (pentru persoanele care nu au aceasta revista si nu o pot procura) si despre tehnica de confectionare merita sa scrie vreo doua postari.


[Panglica nu este finisata. Bieul trebuie cusut ca sa obtin o panglica gen 'spaghetti'.
Captuseala / lining nu se potriveste, pentru ca am folosit ce bumbac am avut la indemana]

Modelul arata asa (poza si schema din interiorul revistei Ottobre):


[in revista e aranjata mult mai frumos pentru poza]


Aici puteti vedea toate modelele din acest numar; sarafanul meu este modelul 7.

Tiparul e facut pentru poplin de bumbac, care a fost folosit la coaserea prototipului.
Eu am folosit 'baby cord' (adica material raiat din bumbac foarte fin).
Sarafanul pe care l-am facut este numai o prima incercare, mai ales ca instructiunile din tipar nu sunt foarte, foarte clare. Se coase totul de pe dos si nu se finiseaza cusaturile, care sunt perfect inchise.
Intentionez sa-l mai fac de cateva ori in materiale si cu dimensiuni diferite (tiparul este pana la 92, marimea unei fetite de 2 ani).

Fermoarul
Cel mai greu mi-a fost la pusul fermoarului, desi stiu sa pun un fermoar invisibil (invisible zipper), un fermoar centrat (centered zipper) sau un fermoar ascuns in indoitura (lapped zipper).
Am vrut sa urmez instructiunile pas cu pas din revista - ceea ce va asigur va nu voi mai face.

Cusutul tivului fustitei 'balon'
Asta a fost o mare incercare, pana am inteles - cu foarte mare greutate!!! - ce imi cereau sa fac in instructiuni. Tivul se coase in cea mai mare parte intr-un mod complicat, intorcand o parte din fustita pe fata, atat cat poti .... O sa vedeti, data viitoare, altfel de greu de explicat fara poze.


Apoi se scoate partea ramasa necusuta din tiv printr-o deschizatura lasate la o margine, se termina de cust tivul, se intoarce pe dos si trebuie inchisa ultima deschizatura ramasa, pe margine (ceea cand am facut pozele inca nu facusem).


Captuseala este mai scurta si mai stramta la tiv decat fustita, ca sa obtii o fustita 'balon'- iar nu stiu cum se numeste acest gen de fusta in romaneste.


Arata foarte bine pe dos, fiindca totul e perfect finisat la masina. Singurul lucru pe care mai am de facut, dupa cum am mai spus, este sa cos lateral si sa prind pe dos captuseala de fermoar.

Sunt convinsa ca merita sa va fac tutorial, mai ales ca dupa atata munca am gasit o metoda de coasere a tivului mai usor si mai eficace decat ce am gasit eu explicat in instructiuni.
Sarafanul il voi mai face incao o data - pas cu pas - cu alte materiale. Trebuie in primul rand sa caut o captuseala asortata, cum au facut cei de la Ottombre, nu sa trantesc ce-am avut in casa.
Desi aveam captuseala de haine din viscoza (bemberg) intr-o culoare asortata, nu mi se pare potrivita pentru o haina de copii atat de mici. Iar captuseala de nylon nici macar nu merita sa fie mentionata...


[dosul sarafanului, cu fermoarul inca nefinisat de mana]

Concluzia mea despre acest tipar.
Este un sarafan care se poate pune cu un t-shirt asortat, atat vara cat si iarna. Daca as folosi un  material mai de sarbatoare (nicki velours, catifea sau ceva cu carouri), poate fi o haina draguta pentru sarbatorile de Craciun.
Va sfatuiesc sa o faceti si voi, daca veti avea rabdare sa urmati indicatiile pe care le voi da pe blog (instructiunile din Ottobre, mai detaliate decat in revista).

Am terminat cele doua t-shirturi pentru Dodo si Jojo, despre cre am mai scris.
Nu sunt foarte multumita de felul in care a trebuit sa inchid la gat. Nu-mi place. Daca tiparul este bun, adica maneca este bine croita, voi face acelasi tipar dar fara nici n fel de slit sau de incheietura la spate sau pe umar cu capse (snaps). Depindeinsa cat de mare este capul nepotelelor mele.


Am croit deja un alt tipar de t-shirt din Ottobre, marimea 74, de culoare vernil, ca sa se asorteze cu sarafanul portocaliu.

Si acum ultima parte a postarii, cea cu RASPUNSURI la mesajele voastre:

ROSITA, ai dreptate, eu vorbeam de un alt site,  desi situl de care vorbesti tu - sewingpatterns.com - imi era cunoscut. Nu am incercat pana acum decat dowload te tipare de la Burda, pentru ca nu le folosesc decat la nevoie. Altfel prefer tiparele de gata sau revistele, de unde poti copia tiparul  la marimea lui normala. Scuza-ma, te rog.

Pentru doamnele care semneaza SCAUNE DE BIROU, MOBILA DE COMANDA si TAPET
Imi pare bine ca va place blogul si ca va este de folos. M-a amuzat ca ati scris sub aceeasi postare. Combinatia semnaturilor voastre (scuane si mobila) m-a inveselit.

VERA, daca ai sti cat de mult regret ca nu esti prin apropiere.... Cred ca as fi pierdut mai putin timp cu cusutul, desfacututl, cusutul, taiatul si iar cusutul tivului...

ANETTE T, care a intrebat daca se poate face un tipar pentru caini cu PatternMaker 7.
Daca vrei sa obtii un tipar bagand dimensiunile cainelui in program - NU! PatternMaker are programe macro facute pentru calculele folosite la tiparele pentru corpul uman.
Daca stii cum sa faci un tipar, poti folosi varianta Professional (cred!) ca sa desenezi tiparul pe computer. Dar in acest scop poti folosi si Correl Draw sau un alt program grafic, nu trebuie sa dai atatia bani pe un software ca PatternMaker. Nu-ti ramame dacat sa incerci sa faci tu un tipar, folosind metoda de drapaj (draping) si incercand sa desenezi pe o bucata de panza, pusa pe caine, tiparul. Folosind un stilou cu fetru (permanent marker). Sau sa cauti tipare (gratis?) pe internet.
Eu nu te pot ajuta, fiiindca nu am caine si nici nu voi avea vreodata. Nu numai pentru ca nu ma omor dupa caini, dar mai ales penru ca nu sunt dispusa sa ingrijesc un caine cum se cuvine. Si daca stii ca nu ai chef de asta este criminal sa ai un caine. Sau un alt animal.

Va multumesc tuturor care mi-au laudat nepotelele sau ce am cusut eu. Jojo e prima care are un dintisor.

Daca am uitat pe cineva, reveniti, va rog. V-0am spus ca sunt zapacita de atata treaba. Nici nu am timp sa ma duc sa vad ultima parte din Twilight (Breaking Down 2), care se pare ca este singura parte mai acceptabila din toate. Vorba fiului meu 'dar asta nu era de loc greu, dat fiind cat de proaste au fost celelalte".
Daca deseara va uitati la Merlin pe BBC 1 imi veti tine companie de la distanta.

duminică, 11 noiembrie 2012

Rochitele de botez (Christening gowns) - informatii despre confectionare

Nora mea mi-a dat dupa botez rochitele sa le spal si calc. De fapt eu am i-am cerut asta, pentru ca atunci nu avusesem timp sa fac ca sa poze si sa explic anumite detalii de la confectionare.


Am folosit un tipar Burda,  pe care l-am downloadat de pe situl Burda Germania (Taufkleid, Christening gown nr 9804-V). Ar fi trebuit sa comand un tipar in America, unde au modele mai somptuoase, dar din criza de timp am renuntat si am recurs la Burda.


A trebuit sa modific tiparul, intre altele ca sa imi iasa fusta mai bogata si platca (yoke) mai scurta:
* Am taiat platca sa fie la 4 cm sub brat.
* Am renuntat la guler.
* Am modificat maneca pe care am facut-o ceva mai bufanta (dar nu destul!): am largit maneca, am renuntat la manseta si am scurtat-o dupa probat, asa cum a dorit nora mea. Maneca are acum 5,5 cm sub brat.
* Am largit si scurtat fusta, care are acum 72 cm (fara sa socotesc dantela).

Fusta are jupon, care e mai scurt. Era exact deasupra gleznelor fetitelor. Arata foarte frumos, vazut pe sub fusta. Sub danteluta juponului se vedeau piciorusele lor in ciorapi albi.
Fusta, masurata acum, dupa spalat, are 72 cm + dantela de 3 cm = 75 cm. 
Juponul are acum 40 cm + dantela de 3 cm.


[Juponul, vazut pe dosul rochitei]

Jos am pus dantela de 3 cm latime (dupa finisare). As fi vrut o dantela mai lata, de aproximativ 10-12 cm. Tot de bumbac brodat. Dar nu am gasit si nu am indraznit sa o brodez eu la masinal, fiindca nu sunt foarte buna la asta. Mai am foarte mult de invatat.


Aceeasi dantela am pus-o si la maneca. Acolo a fost bine, latimea de 3 cm este perfecta.


Ar fi fost bine daca as fi gasit dantela asortata in doua latimi. Dar merge si asa.

Rochita am decorat-o astfel:

1. FUSTA
* Dantela de la tiv.
* 4 cm fara nimic,
* 7 tighele mici (nervuri??? / pintuck) cusute cu ac dublu Schmetz 1,6mm/80. Distanta dintre ele este acum de 0,75 cm. Cred ca initial a fost 1 cm.
* 14 cm pentru broderia cu monograme; intre monograma si ultima nervura / ultimul tighel (pintuck) sunt 2,5 cm, atat sus cat si jos.


NB. Daca nu aveti ac dublu si piciorus special, trebuie sa desenati liniile pe care veti coase, sa indoiti materialul pe acea linie si sa calcati, ca sa puteti coase cu acul foarte aproape de indoitura. E mai complicat si cere mai multa rabdare si atentie, dar se poate face.
Mai simplu e sa cosi cu piciorus special, cum am folosit eu la Bernina (special pentru acul dublu 1,6/80). Nu a trebuit sa masor si sa desenez fiecare linie, pentru ca ma ghida piciorusul). Cred ca si alte masini de cust au astfel de picioruse.



2. JUPONUL
Am pus numai danteluta la tiv. Tot cusatura frantuzeasca am folosit si aici, sa nu fie nimic surfilat (serged). Ar fi trebuit sa fac si la umeri acelasi lucru, dar ... am uitat!


2. PLATCA am brodat-o inainte se o croiesc.
* Am marcat mijlocul si cat imi trebuie pentru broderie de o parte si de alta a liniei de mijlocul fetei (CF).
* Apoi am cusut 10 tighele / nervuri (pintuck) pe ambele parti la 0,5 cm (tot cu ac dublu / twin needle Schmetz de 1,6/80). Acum sunt la 0,5 cm, dar presupun ca au fost la 0,75 cm cand am cusut, cand era materialul intins.




3. MANECA:
La maneca am brodat numai niste flori si am pus dantela jos.



De fapt dantela am pus-o dupa ce am terminat maneca, pentru ca nu am vrut sa se vada tivul jos, dupa ce as fi cusut maneca. Am pus-o 'rotund'.

Modelele de broderie folosite

Pentru monograme am cumparat un set de la firma Embroidery Arts, specializata in monograme (Romanesque 2).

Am calculat cate monograme imi intra de-a lungul tivului. Am ales sa pun initialele numelui copilului si initialele parintilor, ca sa completez numarul.  Am mai dublat, ca nu imi iesea numarul, asa ca am pus numele de familei (W) de doua ori, inainte si dupa initialele numelui fetitei (aici: JNM / Josephine Nynke Marie).


Pe piept am pus initiala numelui de botez: G si M (Gabriela si Mihaela).

La maneca am folosit un model de la Martha Pullen.

Dificultati.

Am facut o gresela, pe care am putut s-o repar, dar a fost o complicatie neasteptata la cusut.
Dupa ce am croit fustita mult mai larga decat era tiparul original, am croit juponul fara sa-l mai modific, adica fara sa-l largesc. Am uitat, pentru ca trecuse deja ceva timp de la croitul fustei. Tot cautam modele de brodat si dantele si am uitat de modificari.

Daca as fi avut juponul identic cu fusta ca largime, as fi putut sa le incretesc impreuna, ca si cum ar fi fost un singur material. Ar fi fost mai usor la atasarea fustitei.
Eu insa a trebuit sa incretesc separat fustita si apoi sa inretesc si juponul, sa le suprapun si sa le aduc pe fiecare separat la dimensiunea care imi trebuia, ca sa le pot atasa de corsaj.
Dupa aceea le-am cusut iar, ca si cand ar fi fost o singura piesa.


Merge si asa. Ba chiar imi place mai mult cum a iesit. Dar daca doriti sa nu va complicati viata, croiti-le egale ca largime si incretiti-le impreuna de mana sau la masina in acelasi timp.

Gatul a iesit foarte bine. Despre asta am mai scris aici. Va arat acum cum arata pe rochita finisata, pe fata...


... si pe dos


Capsele (sew-on snaps) pe care le-am pus sunt foarte urate si grosolane.
Sunt cumparate cu 3-4 ore inainte de botez si sunt cusute in graba. Am luat ce am gasit, pentru ca eu intentionam de fapt sa pun nasturei mici, albi. Pe care ii aveam.
Ar fi fost mai frumos asa, dar nora mea a vrut sa poata imbraca copii repede. La catolici, unde nu se scufunda copilul in apa la botez, e mai bine cu nasturi. La botezul ortodox, trebuie insa imbracat copilul in alb DUPA botez si repede de tot. Nu erau mai mult de 16-17 grade in biserica, asa ca nu aveam timp mult sa le imbracam. Nepoata mea (nasa) a stat cu haina pe ea in decursul botezului, atat era de frig (pentru romani, ca eu m-am invatat asa).

Imi place metoda de la Burda de a pune juponul, in asa fel incat sa nu se vada cum e cusut de platca.


[Pe dos]


[Atat pe dos, cat si pe fata - partea indoita -  nu se vede nici un tiv si nici o surfilare]

Am sa mai fac o rochita de bumbac de vara cu acelasi model si cu jupon si am sa va arat atunci cum se coase. Promit.

Acum am incheiat acest capitol despre rochitele de botez. Sper sa va foloseasca acesta postare, daca veti dori sa faceti o rochita asemanatoare.

P.S. Teodora (Voinea), ti-am raspuns la comentar, dar nu cred ca ai vazut ce am scris. Repet aici. Daca ai nevoie de tipar pentru o astfel de rochita, scrie-mi prin Lucru de Mana. Cred ca ti-as mai putea da si alte tipare pentru bebelusi, pe care le am eu.
Sa-ti traiasca nepotica, care se va naste in februarie. Daca va mai fi si Varsator, ca mine...

luni, 5 noiembrie 2012

Intai despre masina de brodat Brother si apoi despre nepotelele blonde si chele

Tot masina de brodat Brother este cea mai buna!

Dupa ce am terminat rochitele, am inceput sa cos doua t-shirturi din revista Ottombre, marimea 74.
Am gasit un material de bumbac intr-o culoare acceptabila pentru pielea si parul lor - cat au! -  de blonda nordica, pe care il voi folosi sa testez tiparul. Ma astept sa iasa bine, pentru ca toate recenziile, pe care le-am citit despre tiparele din revista Ottombre pentru copii si femei, sunt excelente. Deocamdata sunt in plina faza de asamblare a t-shirtului.
Cum il fac nu voi scrie. Am pus deja un tutorial detaliat pe blog despre confectionarea unui tricou. Il cos la fel, chiar daca este pentru un copil. Diferenta este numai in dimensiuni si in faptul ca ai de cusut maneci minuscule si un gat la fel de mic.

M-am gandit sa impodobesc totusi t-shirtul cu o broderie la masina. Si cum masina mea Bernina avea acest model ('Little Princess' / 'Micuta Printesa') in memorie si pentru ca imi era lene sa scot Brotherul din cutie, m-am incumetat sa brodez pe Bernina.


[Culoarea reala, restul de poze sunt prea inchise pentriu ca fac poze mizerabile]

Deocamdata nu  am pus decat bentita (bieul / binding) de la gat, pe care trebuie sa o finisez. Si am mai  cusut si manecile la un singur t-shirt, dar nu si sub brat.


Modelul in revista era cu slit la spate, finisat cu bieu (asta am facut, dupa cum se vede!).
Partile din bieu (binding) care se vad nefinisate la spate, trebuiesc cusute in asa fel, incat sa pot pune un nasture sau copca. Slitul trebuie sa aibe marginile una langa alta, nu petrecute.



Acum imi pare rau ca am urmat instructiunile din revista si nu am modificat tiparul ca sa inchei t-shirtul la gat pe umar.  Oricum, trebuie sa las o deschizatura si nu pot sa cos gatul ca la t-shirtul de dama, fara slit. Un copil de varsta lor (6 luni) are capul proportional mai mare decat un adult.

Daca modelul este bun, la urmatorul t-shirt am sa modific tiparul si atunci am sa pun un tutorial pe blog. Intai trebuie insa sa ma documentez bine, sa vad cum se face modificarea asta.

Acelasi model l-am brodat in culori diferite. Cred ca cel cu roz si portocaliu este mai frumos decat cel cu violet, roz si galben, pentru ca e mai cald si mai vesel.

Broderia a iesit bine. Am pus un intaritor (stabilizer) special pentru tricotaje si materialul a ramas suplu, dar in acelasi timp e dublat si intarit si nu se va rupe ata de la broderie sau materialul, daca se va intinde putin tricotul cand il poarta.


Concluzia dupa acest exercitiu de brodat pe Bernina este ca masina Brother ii da clase de departe.
Poate ca masina asta noua pe care o am (am schimbat Aurora pe Bernina 780 si ceva bani in plus) are mai multe chestii noi in software si poti centra modelul mai bine, dar imbunatatirile astea nu compenseaza nici pe departe confortul si usurinta cu care lucrezi cu un Brother.

Am sa va dau un exemplu.
* Cand se rupe ata la Brother sau se termina ata din suveica, schimb suveica sau repun ata de brodat care s-a rupt si apas pe un buton care imi da brodatul cu 1 pas sau 10 pasi in urma. Pot chiar sa dau inapoi cat vreau ca sa ajung intr-un anumit loc. Foarte simplu.
* La Bernina apas pe un anumit buton (de fapt pe ecran), care face sa apara desenul foarte marit si mi se ofera posibilitatea sa apas pe ecran unde vreau sa merg (touch screen), Dar, oameni buni, de unde stiu eu unde vreau sa merg si care a fost drumul pe care a mers masina, cand a trecut de la o culoare la alta?!? Adica unde a ajuns pe 'harta' modelului si cum va merge, ca doar nu urmeaza o linie dreapta. La brodat se sare uneori de la o portiune la alta. Logica nu este a liniei desenului, ci a drumului logic pe care il strabate masina in functie de desitatea modelului si de locul cel mai avantajos ca sa continuie.

Or fi avand ei o metoda, pe care eu din nefericire nu o stiu... Dar oricum ar fi, ceva mai simplu decat datul inapoi cu 10 pasi (sau cati vrei) nu e posibil. Masina de brodat Brother gandeste pentru mine, dat pentru masina de brodat Bernina trebuie sa imi obosesc eu creierii.
In general nu ma deranjeaza sa gandesc -:)))!!!, vreau sa gandesc, pentru ca sunt ceea ce se numeste 'control freak', dar nu in orice ocazie...

Dupa cum stau lucrurile, nu cred ca voi mai folosi Bernina decat in cazul in care ma tenteaza un anumit model preprogramat. Altfel, raman la Brother. Asa carcotasa cum sunt - si sunt!!!! - nu i-am gasit pana acum nici un defect, care sa ma fac sa-mi para rau ca am cumparat acest Brother.

Cand am luat Bernina 780, am dat Aurora si as fi putut da si Brotherul, pentru ca una din vanzatoarele din magazin il ochise direct, dupa cum am aflat mai tarziu. Dar pe un pret derizoriu pentru mine, asa ca nu am acceptat. Pe cand ma codeam si socoteam daca sa il dau sau nu, mi-a zis proprietarul ca are pe cineva si mi-a spus si pe cine.
Acum insa, dupa experienta cu Bernina, ma felicit ca nu am dat Brotherul. Dupa mine este cea mai buna si simpla masina de brodat. Este insa adevarat ca nu am brodat niciodata pe Pfaff, Husqvarna sau Janome si nu ma pot pronunta despre calitatile sau defectele lor.
Sunt ferm convinsa ca cele care au o masina de brodat Brother se pot felicita si pot fi mandre de achizitia lor foarte inteligenta.

Dar atentie. In ceea ce priveste cusutul normal sunt si raman partizanul Berninei. In primul rand pentru piciorusele de calitate pe care le poti cumpara si care iti usureaza mult cusutul. Cu multi bani, e adevaratg, dar calitatea este ireprosabila.

Dodo si Jojo

Vera, Izi si Narcisa, va multumesc pentru urarile de bine si fericire pentru nepotelele mele, Dodo si Jojo.

Foarte straniu cat pot fi de diferite doua fetite gemene, nascute la 2 minute una dupa alta (cezariana, evident, pentru ca erau destul de dolofane).
Jojo are in mod evident sange romanesc in ea, in orice caz mai mult decat surioara ei, care e linistita, introverta si mai inceata cu reactiile. Jojo e un vartej vesel latino-balcanic. Cred ca imi va demola casa de indata ce va incepe sa mearga sau sa se tarasca. Dodo e foarte olandeza. Se uita, observa si reactioneaza mult mai lent, dar este la fel de draguta si vesela. Ma astept de pe acum la mai putine pagube in casa de la ea!

Vi le mai arat inca o data intr-o poza din care se vede imediat cine este mai romanca si cine nu...


[Jojo e evident cea cu limba scoasa... noroc ca nu stie cine a fost Einstein si habar nu are de poza cu limba scoasa, ca i-ai fi reprosat lipsa de originalitate]

Si intr-o poza cu rochitele de botez (picura pozele, dar incet).



[Curioasa cu ochii mari tot Jojo este... ]

Cel mai mandra sunt de faptul ca sunt amandoua foarte vesele, rad tot timpul si plang foarte putin. 
In afara de botez, cand nu le-a placut apa si dezbracatul si imbracatul intr-o biserica rece, unde erau numai 15-16 grade.

vineri, 2 noiembrie 2012

Croitorie pentru incepatoare. Finisarea gatului pe materiale subtiri - tutorial

Aveam de gand sa va spun cum am croit si lucrat rochitele de botez. Dat fiind ca am intrat in criza de timp si nu am mai avut timp de facut poze, am sa pun numai un tutorial despre finisarea gatului pe materiale (foarte) subtiri, fara guler.


Daca puneti un guler Peter Pan / Claudine, bagati gulerul finisat intre bieul de la gat si fata sau spate, avand grija sa puneti colturile gulerului exact pe mijlocul spatelui sau al fetei. Pentru ca atunci cand se inchide rochita sau bluza, gulerul sa nu se suprapuna la mijlocul fetei / spatelui.


Eu am facut corsajul rochitelor incheiat in spate cu capse de metal, pentru ca dupa botez trebuiau imbracate repede fetitele si daca as fi pus nasturi era ceva mai complicat.
La o bluza simandicoasa voi face fara discutie butoniere de mana. Nici o masina de cusut nu face butoniere mai frumoase decat cele facute de mana.


Din poza de mai sus se vede ca sunt croitoreasa amatoare, pentru ca marchez toate liniile cu creion acuarela. Vera, care este de profesie si artista (da-da, TU esti artista, draga doamna) coase cu siguranta fara marcaje. Marcajele cu creion acuarela ies complet la masina de spalat. Am sa va arat dupa ce usuc si calc rochitele.

Gulerul se pune imediat dupa ce ai cusut umerii, dar inainte de a incheia partile laterale, pentru ca in acest stadiu se poate coase plat pe masa, ceea ce este mult mai usor. 
Daca ati pus vreodata gulerul ultimul, stiti despre ce vorbesc.

Dupa ce am cusut umerii, am cusut cu pas drept pe linia definitiva a gatului (stay stitch) ca sa imi intareasca si fixeze linia gatului, sa nu se intinda cand cos si sa am o cusatuira ajutatoare la punerea gulerului.
La materialele elastice si la cele subtiri se coase mereu in acest fel (stay stitch). Si la hainele mai simandicoase, la care lucrezi mai cu grija.

Gatul l-am finisat apoi cu o banda de bieu, taiata la 45 de grade de firul materialului, pentru ca bieul taiat la 45 grade se muleaza pe liniile curbe. 
NB. Dupa cum poate stiti din ce am scris despre finisarea quiltului, exista si un fel de 'bieu' (binding) pe fir drept. Asta in lumea quilteuzelor, pentru ca bieul adevarat este numai cel taiat la 45 de grade de firul drept.
La finisarea gatului nu se poate lucra cu 'bieul' care se pune la quilt ('binding', taiat pe fir drept). Sa nu incercati, pentru ca veti strica si bluza si materialul. 

1. Am taiat o fasie de bieu ceva mai lunga decat lungimea gatului, masurata pe tipar:

Latimea benzii de bieu = 2x tivul + 2x latimea definitiva, dupa finisare.
Lungimea benzii de bieu =  lungimea gatului, trecand de mijlocul spatelui sau al fetei + 4 cm de rezerva

Bieul folosit de mine avea latimea de 6 cm (2x1 cm tivul + 2x2 cm latimea dorita de mine). Nu trebuie sa fie prea lat.

2. Apoi am calcat bieul dublu. Eu nu l-am intins, pentru ca nu l-am pus pe material elastic si nu voiam sa-mi faca deschizatura gatului mai mica decat imi cerea tiparul, atunci cand s-ar fi relaxat de la calcat.

3. Se pune bieul PE FATA de-a lungul gatului cu indoitura spre exterior si marginile taiate pe linia de taiere a gatului. Cand intorci bieul pe spate, marginea indoita devine partea care se vede si deja finisata.

* Cand il puneti aveti grija sa se potriveasca marginile (va amintiti? tivurile egale si avantajul lor in croitorie!!!)


* Pentru ca nu  vreau sa mi se stranga gatul dupa ce am cusut, am avut grija sa fie neted si neintins de-a lungul marginei finisate, nu de-a lungul taieturii gatului. 

NB. La materialele elastice se face invers, parte dinspre gat se pune fixa si cea din exterior se intinde putin, pentru ca ai interesul ca gatul sa fie ceva mai stramt decat ar fi in tipar.
La materialele tesute nu trebuie sa se intinda bieul, ci sa stea perfect nu numai pe langa gat ci mai ales in partea opusa a bieului.


Marginea care pare prea ondulata se strange la calcat.

Am sa pun mai multe din pozele facute, ca sa fie mai clar, desi unele din ele sunt dubluri, dar pentru incepatoare vor fi de folos.

In poza de mai jos am pus bieul sa imi ajunga la jumatatea partii care formeaza dublura de la mijlocul spatelui sau al fetei. Bieul trebuie sa intre sub ea, ca sa il finisezi cand cosi dublura. Nu trebuie sa-l tai prea scurt la capete, pentru ca s-ar putea sa fie prea scurt, cand intorci bieul pe dos.

Trebuie sa arate cam asa, prins in ace de gamalie.


4. Se taie bieul cat trebuie sa fie de lung la mijlocul spatelui (la mine) sau al fetei (daca faceti bluza incheiata in fata). Eu il insailez intotdeauna, pentru ca nu cos atat de bine incat sa fiu in stare sa tin bieul fixat unde trebuie sa stea, cand cos. Decat sa risc sa mi se strambe, insailez.


Important: partea cu care se finiseaza deschizatura la spate se intoarce pe dos, adica se pune exact opus felului in care va arata dupa ce am terminat cusatura. 
In mod normal ea este indoita spre spate. Acum insa este indoita spre fata si bieul - vazut de pe fata corsajului - este deasupra ei. Cand cosi prinzi bieul de ea, iar cand intorci bieul pe dos, va reveni in pozitia in care trebuie sa fie.


5. Pe urma calc (cu abur, pentru ca aici am batist de bumbac), ca sa dispara ondularile de la gat.


In poza de mai sus se vede dosul rochitei cu bieul jos si se mai vede linia de intaritura a gatului, care este acum linia pe care trebuie sa cos bieul. Cusatura va fi perfect rotunda si gatul va iesi exact ca pe tipar.

Iata si cum am intors  intaritura deschizaturii de la spate PE FATA si cam pana unde am lasat bieul de lung (cam intre o treime de la margine si mijlocul dublurii unde vor fi pusi nasturii sau cusute butonierele).



[Eu nu am dublat cu material sintetic / Vilene sau Vlieseline/  unde se cos nasturii sau butonierele, 
pentru ca am vrut sa ramana rochita supla. Exista si vlieselina mai subtire si mai supla, stiu. 
Am mai pus inca un strat de batist, dubland partea de tipar pe care o dadea Burda pentru dublura. 
Pentru ca sa vedeti stratul in plus am pus foarfeca si carligul intre straturi. 
Nu am am doua straturi, ci 3]

Bieul este partea cea mai de jos din sandvisul corsajului si intariturii.





Uitati-va cat de bine se manipuleaza bieul la calcat. In croitoria mai inalta se calca bieul cu aburi pe linia de gat a tiparului. Eu am facut mai simplu, desi la o bluza sau o rochita mai simandicoasa, as calca si eu bieul in forma, inainte de a-l pune.

* In poza de mai sus bieul este insailat si fotografiat asa cum apare pe dosul corsajului.
* In poza de mai jos - care este facuta cand confectionam a doua rochita - se vede bieul in acelasi stadiu de cusut, dar pe fata. E mai clar cum se suprapun piesele si pana unde am pus bieul ca lungime.


NB. Nu uitati sa insailati cand coaseti tivuri curbe! Croitoria mai buna se face insailand in astfel de situatii, pentru ca o greseala in ghidarea materialelor sub piciorusul masinii va duce la deplasarea pieselor si deci la un rezultat mai putin frumos.

6. Acum se coase bieul exact pe linia gatului.


* Coaseti  de fapt exact SUB linia de intarire (stay stitch). Ca sa nu se vada pe fata doua cusaturii in acelasi loc.
* Pivotati cu grija, cand coaseti. 
E mai bine sa te opresti, cand vezi ca directia de coasere incepe sa fie tangenta la cerc, sa sucesti putin materialul si sa continui sa cosi urmand linia curba.
Daca nu aveti o masina care se opreste automat cu acul jos:
- lasati acul in jos, in material,
- ridicati piciorusul,
- pivotati materialul, ca sa puteti coase exact rotund, pe linia marcata.



Sfatul meu pentru incepatoare:
Daca aveti o linie curba mai larga, puteti sa ghidati materialul mai usor si nu trebuie sa pivotati atat. Daca cercul pe care coaseti are o raza mai mica, nu va sfatuiesc sa coaseti linia curba numai ghidand materialul, pentru ca nu va iesi frumos. Masina are tendinta sa coasa drept si veti parasi linia cercului. 

7. Dupa ce ati cusut dintr-un capat la altul al gatului, trebuie sa crestati tivul ca sa se poate intinde cand intoarceti bieul spre dos si sa nu traga. Apoi intoarceti atat bieul cat si intaritura spatelui (a fetei) pe dos si insailati. Calcati iar.

Poza de mai jos e facuta dupa ce am taiat si incepusem sa insailez.


Metoda asta de crestare este cea pe care o recomanda Burda. Nu am fost insa foarte multumita de ce mi-a iesit, pentru ca materialul este destul de transparent si se cam vad zimtisorii de la taietura.

La a doua rochita am taiat nu cum zice Burda, ci cum te invata sa faci in cartile despre couture, atunci cand cosi pe materiale subtiri. Nu mai tai mici triunghiuri din tiv, ca mai sus, ci tai oblic tivul, dupa ce am facut 'grading': am taiat tivul care nu este direct langa materialul rochitei ceva mai mic decat celalalt tiv, ca sa mai subtiez grosimea tivului.  Cred ca in romana se zice am 'rihtuit', dupa cum am inteles de pe blogul Verei. Dar s-ar putea sa ma insel.
Dupa ce am crestat primul tiv cu mici taieturi oblice, cam pana la 3-4 fire de cusatura, l-am crestat si pe al doilea, dart in sens opus. Cand se desfac sau se suprapun tivurile, in functie de forma liniei curbe, nu mai ai goluri vizibile, ca atunci cand tai mici triunghiuri de material. La un material transparent conteaza mult asta.

















Corsajul va arata asa, vazut din spate. Bieul este deja finisat:
* partea rotunda din exterior (care de obicei se finiseza cu zigzag sau cu masina de surfilat) este  indoitura bieului, ceea ce da o finisare si mai frumoasa si mai putin voluminoasa decat cea cusuta cu zigzag sau cu masina de surfilat / serger, pentru ca nu mai ai atele de la zigzag sau serger.
* capetele bieului sunt ascunse sub intaritura de la mijlocul spatelui (al fetei).


Calc iarasi, ca sa fixez pozitia bieului de-a lungul gatului.

IMPORTANT:
La intorsul bieului mai trebuie sa ai grija sa nu intorci exact pe linia de cusatura, unde se imbina bieul cu corsajul. Acea linie de demarcare nu trebuie sa de vada pe fata corsajului, ci numai pe dos, asa cum vedeti in poza de mai jos. Pe fata nu trebuie sa se vada nici o urma de la cusatura bieului.



Si inca o data cum arata. Pe dos...


... si pe fata.









Acum sunt gata cu finisarea gatului.

Mai am sa le cos DE PE DOS exact pe marginea bieului. Dar intai trebuie sa pun fustita, pentru ca acolo iar trebuie sa cos intaritura spatelui ca la punerea gatului. Abia dupa aceea am putut sa trag tighel pe marginea intariturii si am cusut bieul rotund exact pana la acea linie.


Am sa mai fac tiparul acesta de rochite si pentru Craciun si sper sa pun tutorial de la inceput pana la sfarsit, pentru ca atasarea fustei e interesanta ca tehnica de cusut.

In postarea urmatoare am sa pun poze cu rochitele, ca sa vedeti detaliile (manecile, juponul cu danteluta, cusut impreuna cu fusta si finisarea incheieturiii la spate).
Trebuie sa ma pun pe lucru pentru Dodo si Jojo, pentru ca acum vor purta mai mult timp o haina. Nu am facut nimic, care sa fie purtat numai in decurs de 2 luni. Rezultatele le voi arata pe blog.