Ne pregatim de Craciun

Am zis ca voi avea mai mult timp dupa 21 decembrie. Ei bine, nu. Au venit cu rugaminti copii mei si un copil adoptiv (la figurat), care are si el o fetita de 2 ani, Lily.

Iar eu acum trebuie sa impodobesc bradul de Craciun. Asa ca voi scrie ceva despre pomul meu de Craciun.

In Olanda bradul se impodobeste direct dupa Sfantul Nicolae (5 decembrie) si ramane asa pana dupa Anul Nou.

In primul an de viata in Olanda am cautat brad pe 23 decembrie. Evident, nu mai era nimic!!! A trebuit sa iau un brad mic cu radacina in vas de pamant, ca sa nu raman de Craciun fara pom.

Acum am un brad de plastic. Toata lumea il gaseste OK (citeste: se putea si mai rau). Dar cei ce il vad  raman totusi socati la ideea ca nu am brad natural.
Nu am, pentru ca imi este greu sa il cumpar, sa il aduc acasa, sa il tai ca sa se potriveasca in suport, etc... I-am spus fiului meu 'Cand vei face tu toate astea pentru mine, voi cumpara un brad natural'.

O prietena, colega de scoala din Ploiesti, mi-a spus ca nu m-a crezut cand am declarat ca voi lua un brad de plastic, pentru ca nu isi imagina ca voi avea curajul (citeste: tupeul) sa iau pom din plastic, care este 'not done'... De cand m-am des-snobizat in Olanda, am si acest curaj (tupeu sau nerusinare sau lipsa de rafinament estetic, cum vreti sa o luati).

Covorasul de sub suport este unul din primele mele quilturi facute la masina cu free motion quilting. Materialul este de la Ikea, un cupon, ca sa nu-mi para rau daca trebuie sa il arunc. Si nu l-am aruncat.
Imi amintesc cat m-am chinuit sa il fac, iar acum l-as face intr-o ora!!!

In Romania aveam pom impodobit cu toate culorile. De cand am venit in Olanda nu mai pun decat alb si argintiu, cum am vazut la socrii si mi-a placut. Mai pun si ceva auriu.

Lumanarile sunt foarte, foarte urate. Sunt cumparate candva in graba, inainte sa se inchida magazinele in ajun de Craciun. Pe ale mele, mai frumoase, le dadusem copiilor. Astea urate sunt 'made in DDR' (RDG) si pentru astea le iubesc si nu le mai arunc. Erau si ele niste marfuri pribege din Europa de est, ca si mine. Le tin, asa urate foc cum sunt.

Cumpar in fecare an cate ceva, de unde pot. Nicaieri insa nu se exista podoabe de brad atat de frumoase ca in Germania. Germania este tara in care ar trebui sa petreci Craciunul.

In ultimul timp renuntat la ghirlandele de argintii (prea mult argint), chiar si la cele din margelute de argint si folosesc iar beteala.

Ultimele achizitii sunt globurie gri inchis cu argintiu, cu dungi orizontale.

Si am sa va dau o sugestie, daca aveti lumanari electrice (sunt frumoase cele de ceara, nu zic nu, dar periculoase daca sunt copii). Puneti fundite din panglica argintie de lamé la lumanari. Vor straluci foarte frumos cand le aprindeti si vor fi foarte de efect in pom.

Daca va uitati bine in poza de mai sus, mariti poza si cautati lumanarile, veti intelege despre ce e vorba.

Cum se fac fundele pentru lumanarile de pom de Craciun

1. Trebuie intai sa legati o funda de proba, ca sa masurati de cat lamé aveti nevoie.
2. Taiati din panglica argintie atatea bucati de lungimea respectiva, cate lumanari aveti. 
3. Legati funda in jurul lumanarii, dar nu strangeti foarte tare. Trebuie sa alunece usor pe lumanare, ca sa o puteti scoate, cand strangeti pomul. 
4. Le pastrati in cutie pentru anul care vine.

Daca folositi auriu in pom, luati lamé de culoare aurie.

Acum ma duc sa fac cumparaturi. Am terminat de tivit doua fete de masa (una pentru mine si una pentru parintii lui Lily) si am lucrat doua pulovere pentru copii. Pentru Lily trebuie sa termin pana miercuri, cand merg la ei de Craciun, un bolerou alb, ca sa-l poata pune peste o rochita alba ('rochita de printesa'), care nu are maneci.
Despre asta mai in detalii, cand ajung iar sa stau pe scaun la computer.

Daca nu mai scriu nimic pana maine seara, va urez de pe acum un Craciun fericit cu tot ce va doriti voua si familiei voastre!

Tutorial - jacheta tricotata Phildar pentru baby (1)

Acum sa va dau tiparul si explicatiile pentru jacheta pentru baby, despre care am scris in postarea trecuta (Tricotaje - trucuri utile). Mai pun inca o data poza, ca sa stim despre ce vorbim.

Tiparul si instructiunile sunt facute pentru urmatoarele marimi: prematur, nou nascut (nastere normala), 3 luni, 6 luni si 12/18 luni. 

Masurile corespund acestor dimensiuni si sunt in ordine crescanda (cea mai mica masura este pentu un bebelus foarte mic, prematur si cea mai mai mare este pentru un copil de 1 an - 1,5 ani). Copiati si tipariti instructiunile, dar marcati cu o culoare numai marimea care va intereseaza si numarul de ochiuri / randuri pentru aceasta marime.

Lana folosita este PHILDAR, PARTNER BABY care se tricotaza cu andrele 3. 

Esantionul dat in revista este de 10 centimetri patrati, care sunt:

* 31 ochiuri [stitches] si 40 randuri [rows], lucrate un rand pe fata, unul pe dos (stil ciorap, daca nu ma insel ca terminologie, 'stockinette stitch')

* 31 ochiuri si 56 randuri, lucrate numai pe fata (nu situ cum se zice in romaneste, in olandeza se numesc 'ribbels', iar in franceza 'point mousse' si in engleza 'garter stitch')

Acum fac o paranteza despre tricotarea unui esantion. 

Este foarte important sa dispui de un esantion, pe care sa verifici daca obtii acelasi numar de ochiuri si randuri pentru 10 cm patrati ca in instructiunile pe care le folosesti. Daca nu, trebuie sa adaptezi numarul de ochiuri si randuri la masurile din esantionul tau.

Pentru Pingouin Pingorex Baby nu a fost nevoie sa modific nimic. 

Altfel as fi facut-o, mai ales ca am un asa zis computer Brother pentru tricotat, o chestie pe care am cumparat-o in 1980 (cred!). O sa mai scriu despre asta, cand va trebui candva sa modific instructiunile, pentru ca nu imi iese esantionul cum trebuie.

Tiparul este lucrul cel mai important, singurele date de care esti cu adevarat sigura, indiferent de lana folosita.

Spatele...

.... si fata.

Eu am ales masura cea mai mare.

Va dau acum instructiunile traduse, cu numarul de ochiuri pe care trebuie sa le pui pentru fire de tricotat   cu grosimea asemanatoare firelor Phildar Partner Baby sau Pingouin Pingorex Baby. Numarul de ochiuri este tot in ordine crescanda, cel mai mare numar este pentru un an- un an si jumatate.

Spatele:

Se pun 66-68-72-78 -86 ochiuri cu andrele 3 si se lucreaza tot pe fata (point mousse // gartner stitch).

La 12 - 14 - 16 - 18 - 20,5 cm de la tiv, incepeti sa inmultiti pentru maneca:

(prematur): 1x 7 ochiuri si 3 X 6 ochiuri

(nou nascut) 6 x 5 ochiuri

(3 luni) 1 x 7 ochiuri si 6 x 6 ochiuri

(6 luni) 1 x 7 ochiuri si 7 x 6 ochiuri

(1 an - 1,5 ani) 1 x 7 ochiuri si 9 x 6 ochiuri.

Cum se inmulteste am aratat aici. Obtineti 116 - 128 - 158 - 176 - 208 ochiuri.

La 20 - 23 - 26 - 29 - 33 cm de la tiv formati gatul de la spate. Scadeti intai ochiurile de la mijloc (aflati unde e mijlocul si masurati de o parte si de alta jumatate din ochiurile date mai jos).

(prematur): 8 ochiuri (adica 2x4 de o parte si de alta a mijlocului spatelui / CB)

(nou nascut) 10 ochiuri (2 x 5)

(3 luni) 12 ochiuri (2 x 6)

(6 luni) 12 ochiuri (2 x 6)

(1 an - 1,5 ani) 14 ochiuri (2 x 7).

Apoi continuati separat si scadeti de o parte si de alta a gatului:

(prematur): 2  X 4 ochiuri

(nou nascut) 2 x 4 ochiuri

(3 luni) 1 x 5 ochiuri si 1 x 4 ochiuri

(6 luni) 2 x 5 ochiuri

(1 an - 1,5 ani) 2 x 6 ochiuri.

Dupa ce terminati de scazut pentru gat trebuie sa aveti o inaltime de ... cm [ vezi mai jos] si urmatorul numar de ochiuri:

(prematur): 21 cm si 46 ochiuri

(nou nascut) 24 cm si 51 ochiuri

(3 luni) 27 cm si 64 ochiuri

(6 luni) 30 cm si 72 ochiuri

(1 an - 1,5 ani) 34 cm si 85 ochiuri. 

Incheiati toate ochiurile ramase dintr-o data.

Fata (dreapta):

Se pun 51-52-54-57-61 ochiuri cu andrele 3 si se lucreaza tot pe fata (point mousse / gartner stitch).

La 12 - 14 - 16 - 18 - 20,5 cm de la tiv, incepeti sa inmultiti IN STANGA pentru maneca:

(prematur): 1x 7 ochiuri si 3 X 6 ochiuri

(nou nascut) 6 x 5 ochiuri

(3 luni) 1 x 7 ochiuri si 6 x 6 ochiuri

(6 luni) 1 x 7 ochiuri si 7 x 6 ochiuri

(1 an - 1,5 ani) 1 x 7 ochiuri si 9 x 6 ochiuri.

Cum se inmulteste am aratat aici. 

in acelasi timp cu inmultirile pentriu maneca incepeti sa scadeti pentru gat in partea opusa, IN DREAPTA:

Intai pentru toate marimile: 1 x 2 ochiuri.

Apoi continuati sa scadeti pentru fiecare marime altfel:

(prematur): repetat de 3 ori la fiecare al doilea rand [7 x 1 ochi si 1 x 2 ochiuri] si apoi 1 x 1 ochi

(nou nascut) repetat de 2 ori la fiecare al doilea rand [8 x 1 ochi si 1 x 2 ochiuri] si iar la fiecare al doilea rand 9 x 1 ochi
(3 luni) la fiecare al doilea rand 29 x 1 ochi si apoi 1 x 2
(6 luni) la fiecare al doilea rand 32 x 1

(1 an - 1,5 ani) la fiecare al doilea rand 34 x 1 ochi si apoi dupa 4 randuri 1 x 1 ochi.

Restul de ochiuri se scad la fel ca la terminarea umarului la spate si la aceeasi inaltime : 

(prematur): 21 cm si 46 ochiuri

(nou nascut) 24 cm si 51 ochiuri

(3 luni) 27 cm si 64 ochiuri

(6 luni) 30 cm si 72 ochiuri

(1 an - 1,5 ani) 34 cm si 85 ochiuri. 

Fata (stanga) se lucreza in acelasi fel, dar in oglinda.

(voi continua in postarea urmatoare despre buzunar si finisarea jacheti; astazi mi-am facut portia de blog)

Tricotaje - trucuri utile

Lucrez la o jacheta din lana Pingorex baby (cerise) care va fi purtata peste pantaloni din 'baby cord'(catifea raiata fin),  intr-o culoare asortata. Modelul este de la Phildar si este facut pentru lana Partner Baby. Dar este perfect si pentru Pingorex baby, pentru ca ambele fire se lucreaza cu andrele 3 (2 1/2 la elastic) si au aceeasi grosime.

De aceea  nu va trebui din fericire sa recalculez cate ochiuri trebuie sa pun si cate sa scad sau sa inmultesc, ca sa imi iasa modelul exact. Am sa va arat insa alta data cum se face cand vrei sa folosesti acelasi model, dar pentru o lana mai groasa sau mai subtire. Este un truc simplu, ceea ce faci ca sa afli cum se modifica numarul de ochiuri si randuri in raport de grosimea lanii. Daca uit, sa-mi aduceti aminte.

Inainte de a da mai multe explicatii despre model, vreau sa scriu in general, despre tehnica pe care o folosesc eu personal cand tricotez si despre alegerile mele dintre diferitele posibilitati si metode.

1. Nu incep niciodata cu capatul firului exterior din pelota, ci cu cel din interior (vezi in poza de mai jos).

De ce? Pentru ca firul iese mult mai uniform, fara sa fie nevoie sa tragi, rostogolind pelota, pe care o poti tine intr-un borcan sau o cutie ca sa sara pe jos si sa se murdareasca.
Pentru ca eu tricotez in tren, imi este mai usor sa o tin intr-un sac de plastic langa mine, decat sa risc sa imi cada pe jos.

Ca sa scoti capul din interior, trebuie sa bagi ambele degete aratatoare in capetele pelotei si sa cauti golul din mijloc. Scoti apoi firul care crezi ca este chiar in mijloc. In general iese mai mult decat un fir, iese un mic ghemotoc de fire, dar nu conteaza. Cauti capatul firului din acest ghemotoc si incepi sa tricotezi cu el. La un moment dat vei termina de tricotat gramajoara de fire, care a iesit in plus si vei ajunge sa iti iasa firul din pelota ca in poza de mai sus.

2. Folosesc metoda de tricotat pentru marginea 'perlata'.
Daca va uitati la poza jachetei verde, veti vedea ca tivul de la maneca si marginea jachetei trebuie sa fie finisate frumos, din tricotat (daca nu vrei sa le pui un bieu tricotat sau sa crosetezi un rand sau doua, de exemplu in 'punctul racului').
Chiar foarte frumos nu este finisat de persoana care a tricotat pentru Phildar (maneca din dreapta de la jacheta verde). Marginea perlata este insa cea mai buna metoda de finisare a marginii pe care am vazut-o eu.

Cum se lucreaza? Foarte, foarte simplu: 
- ultimul ochi din rand se lucreaza mereu pe fata, indiferent de cum ai lucrat pana la el, pe fata sau pe dos (ochiul va iesi lucrat pe dos cand intorci tricotajul sa incepi randul urmator). 
- primul ochi din randul urmator nu se lucreaza, se ia pe andrea cu firul in spatele lui si apoi continui sa lucreazi normal, cum trebuie in model.

Marginea perlata tine tricotajul drept si nu il labarteaza (asta pentru ca ultimul ochi din rand si primul din randul urmator nu se lucreaza decat din doua in doua randuri si se intinde exact cat trebuie sa ai marginea dreapta, fara sa se onduleze).

3. Pun ochiurile 'romaneste', cu firul de jos dublu. Dar numai la tiv si unde am nevoie de un accent mai deosebit.

Tivul imi iese cu o margine putin dantelata. Olandezele incep lucrul altfel si arata cum arata la mine in poza de mai jos, cand folosesc un singur fir si jumatate din modelul de sus cu firul dublu. Multe persoane interesate de tricotat din Olanda m-au rugat sa le invat si pe ele cum facem noi, romancele.

4. Folosesc un alt fir ca sa adaug mai mult de 2 ochiuri.

Inainte puneam ochiuri in plus, folosind acelasi fir cu care tricotam. Am vazut ca nu iese frumos si se labarteaza si se ruleaza tricotajul.

Asa ca am nascocit urmatoarea tehnica, de care sunt acum multumita si pe care o folosesc mereu.

Sa va explic acum cum fac.

Intai tai un fir care sa fie cel putin de 4-5 ori mai lung dacat lungimea de care am nevoie ca sa inmultesc. Mai bine ceva mai lung decat prea scurt. Il trec prin ultimul ochi de pe andrea, inainte de a incepe sa inmultesc ...

... si fac un nod, lasand unul din capete de aproximativ 4-5 cm.

Cu capatul lung pun cate ochiuri imi trebuie si de cate ori trebuie sa pun iar ochiuri.

Cand intorc, las firul lung pentru urmatoarea inmultire de ochiuri si cand ajung la firul scurt (care se vede in poza de mai sus in dreapta) il iau si tricotez cu el si cu firul din pelota cu care trebuie sa tricotez. Am deci un fir dublu pentru cateva ochiuri.

Eventual tricotez numai cateva ochiuri cu firul scurt si il las, ca sa il tricotez in continuare  in randul urmator.

Daca va uitati bine in poza de mai jos veti vedea ca trei ochiuri au fost lucrate cu fir dublu si sunt mai groase. Dat fiind ca ochiurile asta vor fi sub brat, nu ma deranjeaza mica ingrosare a tricotajului.

Iar in pozele de mai jos puteti sa vedeti unde am capatul firului scurt, pe care l-am tricotat impreuna cu firul principal, pentru ca sa il 'ingrop' si sa nu trebuiasca sa-l finisez mai tarziu cu acul.

Si tot asa inmultesc ochiuri si continui sa folosesc firul ajutator.

Pentru jacheta verde pe care o copiez, trebuie sa inmultesc 1 x 7 ochiuri si 9 x 6 ochiuri.

In postarea urmatoare va dau tiparul si continui sa scriu despre firele Pingorex baby si modificarile pe care cred ca le fac in model.

Rotterdam si o noua ocupatie: tricotatul

Vinerea trecuta am fos la Rotterdam pentru cursul de lenjerie la Merckwaerdigh. Ziua a fost foarte obositoare, pentru ca trebuie sa calatoresc mai mult de trei ore la dus si trei ore la intors pentru un curs de 3 ore si 30 de minute.
Dar fanatismul cu care faci tot ce iti sta in putinta ca sa iti poti exersa hobby-ul mi-a dat putere... pana seara la 20.30 cand am intrat pe usa, zgribulita de frig si dupa ce am mers un timp pe culoar in  tren. N-am mai fost in stare de nimic, iar sambata eram buna de reanimat...-:))!!!
Duminica mi-am revazut nepotelele, care cresc ca in basme.

Am probat sarafanul din babycord. E prea mare, dar mai bine mai mare decat prea mic. Desi am facut o marime care sa corespunda cu marimea europeana de care aveam nevoie, tot e prea mare. Deduc din asta ca tiparele americane sunt mai largi decat varianta europeana. E bine de stiut.

Am inceput sa invat  cu Margreet (Merckwaerdigh) cum se face un sutien, pas cu pas. Am ales acest model, pe care l-am croit si am inceput sa cos.

Deocamdata trebuie sa il fac din resturi, ca sa vad cum imi va veni si ce trebuie sa schimb in tipar, cum ar fi de exemplu lungimea bretelelor sau pozitia lor.
Nu am nimic deosebit de comunicat despre acest curs pana acum. Dar voi avea, peste doua saptamani, cand ma duc pentru lectia a doua si voi proba sutienul.

Daca voi avea timp - probabil ca nu - m-as incumeta sa vad cum iese chilotul din mijloc, cel cu dantela in talie. As putea sa-l fac si singura, fara lectie cu Margreet.

Va pun o poza cu cartierul din Rotterdam unde am fost, in centru si pe malul Meuzei (Maas, cum i se zice in olandeza). Rotterdamul a fost bombardat cumplit la inceputul razboiului si asta se vede in arhitectura, pentru ca au mai multe cladiri moderne in centrul orasului decat alte orase mari, in care se pastreaza si cultiva stilul tipic omlandez din secolul al XVII-lea. In Rotterdam vezi cate o cladire veche, ca aceasta de mai jos (Jugendstil), inconjurata de blocuri.

Orasul Rortterdam are din acest punct de vedere ceva in comun cu Ploiestiul meu natal, care si el a fost bombardat rau, din cauza rafinariilor din apropiere. Intai de americani si pe urma de nemti. Ceea ce insa numi-l face mai simpatic - vorbesc de Rotterdam.

Din pacate nu am poze cu orasul Rotterdam modern, trepidant. De fapt eu nu sunt foarte entuziasmata de orasele mari, pe care e foarte frumos sa le vizitezi, dar mai putin sa stai in ele.

Un alt lucru de comunicat pe blog este ca m-am apucat iar de tricotat. Prima mea pasiune din tinerete.
Cand am venit in Olanda, tricotatul a fost lucrul care m-a fascinat cel mai mult.
Nu mai vazusem pana atunci nicaieri atatea reviste si explicatii cum sa lucrezi si mai ales, cum sa finisezi perfect. Chiar si acum folosesc la incheiatul elasticului de gat tehnica de incheiat cu acul, ca sa semene cu finisarea industriala. Nu cu andrelele sau cu croseta, cu acul bont de tapiserie.

Eram o adepta si admiratoare neconditionata a lanii Pingouin si a revistelor lor. Mai ales de cand modelele din Pingouin erau facute dupa designul lui Alain Derda.

Probabil ca nu va spune nimic numele lui. Designul de mai sus este foarte simplu si datat (anii 80). Sunt altele mult mai frumoase. Vreau sa spun de fapt pur si simplu superbe si mereu actuale.

Din revistele italienesti imi placea sa citesc cum se finiseaza perfect. Dar in afara de modelele mai mult sau mai putin dupa Giorgio Armani, imi placeau mai putin revistele italienesti. Despre cele germane - acelasi lucru.

Am si acum un teanc de modele din Pingouin si din revista - tot frantuzeasca - Bouton d'Or. Mai tine minte cineva revista Anny Blatt cu modelele din Bouton d'Or???
Ceea ce le caracteriza era combinatia de materiale diferite, care se foloseau in acelasi model: angora cu panglica gen matase (ruban), cu chenille sau cu fir auriu sau argintiu. Tipic pentru moda din anii 80.
Intr-o perioada cand lumea umbla ca vai de ei (clochard / beggar), pentru ca asta era moda si presiunea sociala, revista Anny Blatt venea cu modele luxuoase si cu lanuri scumpe. In Olanda nu prea se purtau.
Imi aduc aminte ca prin acei ani m-am dus la facultate in Groningen cu o rochie, nu cu jeans si t-shirt. M-au intrebat colegii daca ma duc cumva la bal dupa cursuri. Era o rochie nu foarte obisnuita, dar nici de bal.... Ce public invata prin anii 80 limba rusa, poloneza, ceha sau sarba! Limbi considerate exotice, pana la caderea zidului si deschiderea granitelor cu Europa de est.

Uitasem cat de relaxant este sa tricotezi.
Am inceput cu un pulovar pentru Dodo (evident ca pentru una din nepotele...), dar cred ca voi reveni la tricotatul si pentru mine. Mai ales ca am niste modele de Alain Derda...

Acum sunt foarte fericta ca am gasit in Olanda un magazin de unde sa cumpar lana Pingouin. Sunt insa foarte curioasa de calitatea de acum, pentru ca pe vremuri era fara discutie una din cele mai bune marci.
Am ales acest tip de lana, pentru un pulover care sa mearga si la jeans si la pielea si parul de blonda a lui Dodo.

E de fapt o lana foarte ieftina, care costa la magazinul de unde vreau sa o comand 1 euro 45, adica este chiar mai ieftina decat in Franta. Ma intreb insa de ce. In plus nu trebuie sa platesc cheltuieli de trimitere  prin Olanda daca comand peste 40 de euro. Daca cititi, sunteti din Olanda si va intereseaza tricotatul, merita sa va uitati ce au. Data viitoare voi lua Phildar. Tot la lana frantuzeasca raman.
Nu ma deranjeaza ca e din acril. Cat sunt mici si le trebuiesc hainute care trebuie spalate foarte bine, nu am de gand sa iau lana 100%. Mai ales ca nici nu stiu daca sunt cumva alergice la lana.

Vad insa ca eticheta arata mai prost si mai ieftin decat prin 1980. Lana Pingorex Baby exista si pe atunci, dar eu nu o foloseam. Eram in plina faza de 'numai si numai materiale naurale', ca toata lumea din jurul meu.

Acum ma gandesc ca ar trebui sa scriu cate ceva si despre convertirea mea de la adepta fanatica a materialelor musai naturale pana la convingerea actuala ca ceva sintetic nu strica, ba este chiar si de dorit.  Singurul material la care nu fac compromisuri este inul. In combinatie cu bumbac mai iau, dar cu sintetic - nu.  Si ar mai fi si lana... dar moliile...

Va previn deci ca voi scrie in viitor si despre tricotat.
La crosetat sunt nula si nici nu-mi place. Am incercat, dar am impresia ca merg ca melcul.

Doua poze mai deosebite si un blog foarte interesant

Am primit de curand niste poze de la botezul nepotelelor mele. Nu cred ca pe nora mea, care nu se pricepe la cusut, au interesat-o prea mult rochitele pentru Dodo si Jojo, cum erau facute si brodate. Adica vreau sa spun ca interesul ei nu a mers mai departe de constatarea ca le stau bine fetelor.
In schimb preotul si bunicul fetitelor au fost fotografiati pe cand manifestau un interes pe care nora mea nu l-a aratat si cand se uitau cum au fost executate broderiile.

Si sa mai zicem ca pe barbati nu-i intereseaza lucrul de mana!?! Pe unii chiar mai mult decat pe nora mea.

In alta ordine de idei. Am dat de un blog foarte interesant!

http://afilimonb.wordpress.com

Este al Anei din Iasi. Si ea tot de pe Lucru de Mana. Am dat pur si simplu din intamplare de ea si de blogul ei, pentru ca a scris pe Lucru de Mana ca a folosit metoda mea (tehnologia, zice ea!) de confectionare a chilotior sau a slipului, cum vreti sa-i ziceti si m-a interesat sa vad daca si ei i-a reusit.

Blogul este nou, din martie anul acesta. Am reusit deja sa citesc azi in tren toate postarile si m-am abonat cand am ajuns acasa sa fiu anuntata cand mai scrie Ana ceva nou. As avea apoi sa-i pun ccateva intrebari despre facutul tiparelor dupa metoda ruseasca (rusoaicele sunt bune la lucru de mana, chiar si in quiltuit fac furori) sau despre softul de facut tipare pe care il foloseste. Nu stiu de ce nu vrea sa scrie pe blog ce soft foloseste. Nu ai voie sa faci reclama la televizor, hodoronc-tronc intr-o emisiune, dar ai voie sa iti spui parerea ca utilizator.

Sa va spun acum ce mi se pare deosebit in acest blog. Scrie despre cautarile ei sa se perfectioneze, sa afle cat mai mult si apoi talentul ei autentic pentru croitorie. Multe din hainele pe care le arata, sunt facute de ea, de la tipar - dupa o carte ruseasca!!! - pana la cusut si finisat.
Ana e o fata tanara de 26 de ani, plina de idei si foarte, foarte creativa. Are deocamdata un singur tutorial pe blog, daca imi aduc aminte bine, pentru ca e la inceput de tot si nu a avut timp sa scrie mai mult. Dar este foarte interesant pentru fete tinere.

Imi place apoi cum scrie si cum explica ce face, ce gaseste si ce nu gaseste la Iasi si cum incearca sa compenseze lipsa materialului care i-ar usura mult munca. E ca si cum ai fi alaturi de ea si urmaresti ce face.

As vrea sa pun o poza cu ce facut ea - niste pantaloni, care ar fi trebuit sa ia premiul I, nu III la concurs, dupa mine. Intai sa-mi dea voie.

De fapt mai stiu pe cineva care ma uimeste de fiecare data cu minunatiile de pe blogul ei: Anca. Ar fi trebuit sa scriu mai demult si despre ea! Dar o voi face, cand vor creste mai mult Dodo si Jojo. Pentru ca, ganditi-va, unde ma voi duce sa ma inspir pentru jucarii pentru ele,confectionate impreuna??? Pe blogul Ancai, De toate, evident!!!!!!
Si pe Anca o rog sa-mi dea voie sa pun o poza cu ce mi-a placut mie mai mult pe blogul ei.

Raspunsuri la intrebari si revista Ottobre cu tipare pentru copii

Am primit cateva intrebari si cateva comentarii interesante pe blog, despre care voi scrie la sfarsitul postarii de azi.

Trebuie sa va spun ca in ultimul timp am avut foarte putin timp liber pentru computer si ca sa citesc ultimele postari de pe blogurile pe care le urmaresc. Fiind sfarsit de an, toata lumea da zor sa indeplineasca planul, mai ales tribunalele. Ceea ce inseamna lucrari peste lucrari si plecatul la 7 dimineata de acasa si revenitul abia dupa 7 seara. Nu mai sunt buna de nimic dupa ora 20.00.
Partea buna este ca de pe 21 decembrie voi fi libera pana pe 2 ianuarie. Sper sa fiu in stare sa recuperez din ce am pierdut luna asta si sa stau la masina de cusut cat vreau.

Lucrez acum la un sarafan marimea 74 din revista Ottobre, ultimul numar (6/2012), care are o constructie interesanta. Pana am inteles explicatiile, a trebuit sa desfac de multe ori si chiar sa tai tivul de la poale, pentru ca gresisem si nu aveam alta solutie sa repar greseala. Asa ca am scurtat fustita cu 5/8 inches (aproximativ 1,5 cm) cu cat am taiat, ca sa pot coase tivul din nou.

Cred ca despre tehnica de modificare a tiparului (pentru persoanele care nu au aceasta revista si nu o pot procura) si despre tehnica de confectionare merita sa scrie vreo doua postari.

[Panglica nu este finisata. Bieul trebuie cusut ca sa obtin o panglica gen 'spaghetti'.

Captuseala / lining nu se potriveste, pentru ca am folosit ce bumbac am avut la indemana]

Modelul arata asa (poza si schema din interiorul revistei Ottobre):

[in revista e aranjata mult mai frumos pentru poza]

Aici puteti vedea toate modelele din acest numar; sarafanul meu este modelul 7.

Tiparul e facut pentru poplin de bumbac, care a fost folosit la coaserea prototipului.
Eu am folosit 'baby cord' (adica material raiat din bumbac foarte fin).
Sarafanul pe care l-am facut este numai o prima incercare, mai ales ca instructiunile din tipar nu sunt foarte, foarte clare. Se coase totul de pe dos si nu se finiseaza cusaturile, care sunt perfect inchise.
Intentionez sa-l mai fac de cateva ori in materiale si cu dimensiuni diferite (tiparul este pana la 92, marimea unei fetite de 2 ani).

Fermoarul
Cel mai greu mi-a fost la pusul fermoarului, desi stiu sa pun un fermoar invisibil (invisible zipper), un fermoar centrat (centered zipper) sau un fermoar ascuns in indoitura (lapped zipper).
Am vrut sa urmez instructiunile pas cu pas din revista - ceea ce va asigur va nu voi mai face.

Cusutul tivului fustitei 'balon'
Asta a fost o mare incercare, pana am inteles - cu foarte mare greutate!!! - ce imi cereau sa fac in instructiuni. Tivul se coase in cea mai mare parte intr-un mod complicat, intorcand o parte din fustita pe fata, atat cat poti .... O sa vedeti, data viitoare, altfel de greu de explicat fara poze.

Apoi se scoate partea ramasa necusuta din tiv printr-o deschizatura lasate la o margine, se termina de cust tivul, se intoarce pe dos si trebuie inchisa ultima deschizatura ramasa, pe margine (ceea cand am facut pozele inca nu facusem).

Captuseala este mai scurta si mai stramta la tiv decat fustita, ca sa obtii o fustita 'balon'- iar nu stiu cum se numeste acest gen de fusta in romaneste.

Arata foarte bine pe dos, fiindca totul e perfect finisat la masina. Singurul lucru pe care mai am de facut, dupa cum am mai spus, este sa cos lateral si sa prind pe dos captuseala de fermoar.

Sunt convinsa ca merita sa va fac tutorial, mai ales ca dupa atata munca am gasit o metoda de coasere a tivului mai usor si mai eficace decat ce am gasit eu explicat in instructiuni.
Sarafanul il voi mai face incao o data - pas cu pas - cu alte materiale. Trebuie in primul rand sa caut o captuseala asortata, cum au facut cei de la Ottombre, nu sa trantesc ce-am avut in casa.
Desi aveam captuseala de haine din viscoza (bemberg) intr-o culoare asortata, nu mi se pare potrivita pentru o haina de copii atat de mici. Iar captuseala de nylon nici macar nu merita sa fie mentionata...

[dosul sarafanului, cu fermoarul inca nefinisat de mana]

Concluzia mea despre acest tipar.
Este un sarafan care se poate pune cu un t-shirt asortat, atat vara cat si iarna. Daca as folosi un  material mai de sarbatoare (nicki velours, catifea sau ceva cu carouri), poate fi o haina draguta pentru sarbatorile de Craciun.
Va sfatuiesc sa o faceti si voi, daca veti avea rabdare sa urmati indicatiile pe care le voi da pe blog (instructiunile din Ottobre, mai detaliate decat in revista).

Am terminat cele doua t-shirturi pentru Dodo si Jojo, despre cre am mai scris.
Nu sunt foarte multumita de felul in care a trebuit sa inchid la gat. Nu-mi place. Daca tiparul este bun, adica maneca este bine croita, voi face acelasi tipar dar fara nici n fel de slit sau de incheietura la spate sau pe umar cu capse (snaps). Depindeinsa cat de mare este capul nepotelelor mele.

Am croit deja un alt tipar de t-shirt din Ottobre, marimea 74, de culoare vernil, ca sa se asorteze cu sarafanul portocaliu.

Si acum ultima parte a postarii, cea cu RASPUNSURI la mesajele voastre:

ROSITA, ai dreptate, eu vorbeam de un alt site,  desi situl de care vorbesti tu - sewingpatterns.com - imi era cunoscut. Nu am incercat pana acum decat dowload te tipare de la Burda, pentru ca nu le folosesc decat la nevoie. Altfel prefer tiparele de gata sau revistele, de unde poti copia tiparul  la marimea lui normala. Scuza-ma, te rog.

Pentru doamnele care semneaza SCAUNE DE BIROU, MOBILA DE COMANDA si TAPET
Imi pare bine ca va place blogul si ca va este de folos. M-a amuzat ca ati scris sub aceeasi postare. Combinatia semnaturilor voastre (scuane si mobila) m-a inveselit.

VERA, daca ai sti cat de mult regret ca nu esti prin apropiere.... Cred ca as fi pierdut mai putin timp cu cusutul, desfacututl, cusutul, taiatul si iar cusutul tivului...

ANETTE T, care a intrebat daca se poate face un tipar pentru caini cu PatternMaker 7.
Daca vrei sa obtii un tipar bagand dimensiunile cainelui in program - NU! PatternMaker are programe macro facute pentru calculele folosite la tiparele pentru corpul uman.
Daca stii cum sa faci un tipar, poti folosi varianta Professional (cred!) ca sa desenezi tiparul pe computer. Dar in acest scop poti folosi si Correl Draw sau un alt program grafic, nu trebuie sa dai atatia bani pe un software ca PatternMaker. Nu-ti ramame dacat sa incerci sa faci tu un tipar, folosind metoda de drapaj (draping) si incercand sa desenezi pe o bucata de panza, pusa pe caine, tiparul. Folosind un stilou cu fetru (permanent marker). Sau sa cauti tipare (gratis?) pe internet.
Eu nu te pot ajuta, fiiindca nu am caine si nici nu voi avea vreodata. Nu numai pentru ca nu ma omor dupa caini, dar mai ales penru ca nu sunt dispusa sa ingrijesc un caine cum se cuvine. Si daca stii ca nu ai chef de asta este criminal sa ai un caine. Sau un alt animal.

Va multumesc tuturor care mi-au laudat nepotelele sau ce am cusut eu. Jojo e prima care are un dintisor.

Daca am uitat pe cineva, reveniti, va rog. V-0am spus ca sunt zapacita de atata treaba. Nici nu am timp sa ma duc sa vad ultima parte din Twilight (Breaking Down 2), care se pare ca este singura parte mai acceptabila din toate. Vorba fiului meu 'dar asta nu era de loc greu, dat fiind cat de proaste au fost celelalte".
Daca deseara va uitati la Merlin pe BBC 1 imi veti tine companie de la distanta.

Rochitele de botez (Christening gowns) - informatii despre confectionare

Nora mea mi-a dat dupa botez rochitele sa le spal si calc. De fapt eu am i-am cerut asta, pentru ca atunci nu avusesem timp sa fac ca sa poze si sa explic anumite detalii de la confectionare.

Am folosit un tipar Burda,  pe care l-am downloadat de pe situl Burda Germania (Taufkleid, Christening gown nr 9804-V). Ar fi trebuit sa comand un tipar in America, unde au modele mai somptuoase, dar din criza de timp am renuntat si am recurs la Burda.

A trebuit sa modific tiparul, intre altele ca sa imi iasa fusta mai bogata si platca (yoke) mai scurta:
* Am taiat platca sa fie la 4 cm sub brat.
* Am renuntat la guler.
* Am modificat maneca pe care am facut-o ceva mai bufanta (dar nu destul!): am largit maneca, am renuntat la manseta si am scurtat-o dupa probat, asa cum a dorit nora mea. Maneca are acum 5,5 cm sub brat.
* Am largit si scurtat fusta, care are acum 72 cm (fara sa socotesc dantela).

Fusta are jupon, care e mai scurt. Era exact deasupra gleznelor fetitelor. Arata foarte frumos, vazut pe sub fusta. Sub danteluta juponului se vedeau piciorusele lor in ciorapi albi.
Fusta, masurata acum, dupa spalat, are 72 cm + dantela de 3 cm = 75 cm. 
Juponul are acum 40 cm + dantela de 3 cm.

[Juponul, vazut pe dosul rochitei]

Jos am pus dantela de 3 cm latime (dupa finisare). As fi vrut o dantela mai lata, de aproximativ 10-12 cm. Tot de bumbac brodat. Dar nu am gasit si nu am indraznit sa o brodez eu la masinal, fiindca nu sunt foarte buna la asta. Mai am foarte mult de invatat.

Aceeasi dantela am pus-o si la maneca. Acolo a fost bine, latimea de 3 cm este perfecta.

Ar fi fost bine daca as fi gasit dantela asortata in doua latimi. Dar merge si asa.

Rochita am decorat-o astfel:

1. FUSTA
* Dantela de la tiv.
* 4 cm fara nimic,
* 7 tighele mici (nervuri??? / pintuck) cusute cu ac dublu Schmetz 1,6mm/80. Distanta dintre ele este acum de 0,75 cm. Cred ca initial a fost 1 cm.
* 14 cm pentru broderia cu monograme; intre monograma si ultima nervura / ultimul tighel (pintuck) sunt 2,5 cm, atat sus cat si jos.


NB. Daca nu aveti ac dublu si piciorus special, trebuie sa desenati liniile pe care veti coase, sa indoiti materialul pe acea linie si sa calcati, ca sa puteti coase cu acul foarte aproape de indoitura. E mai complicat si cere mai multa rabdare si atentie, dar se poate face.
Mai simplu e sa cosi cu piciorus special, cum am folosit eu la Bernina (special pentru acul dublu 1,6/80). Nu a trebuit sa masor si sa desenez fiecare linie, pentru ca ma ghida piciorusul). Cred ca si alte masini de cust au astfel de picioruse.

2. JUPONUL
Am pus numai danteluta la tiv. Tot cusatura frantuzeasca am folosit si aici, sa nu fie nimic surfilat (serged). Ar fi trebuit sa fac si la umeri acelasi lucru, dar ... am uitat!

2. PLATCA am brodat-o inainte se o croiesc.
* Am marcat mijlocul si cat imi trebuie pentru broderie de o parte si de alta a liniei de mijlocul fetei (CF).
* Apoi am cusut 10 tighele / nervuri (pintuck) pe ambele parti la 0,5 cm (tot cu ac dublu / twin needle Schmetz de 1,6/80). Acum sunt la 0,5 cm, dar presupun ca au fost la 0,75 cm cand am cusut, cand era materialul intins.

3. MANECA:
La maneca am brodat numai niste flori si am pus dantela jos.

De fapt dantela am pus-o dupa ce am terminat maneca, pentru ca nu am vrut sa se vada tivul jos, dupa ce as fi cusut maneca. Am pus-o 'rotund'.

Modelele de broderie folosite

Pentru monograme am cumparat un set de la firma Embroidery Arts, specializata in monograme (Romanesque 2).

Am calculat cate monograme imi intra de-a lungul tivului. Am ales sa pun initialele numelui copilului si initialele parintilor, ca sa completez numarul.  Am mai dublat, ca nu imi iesea numarul, asa ca am pus numele de familei (W) de doua ori, inainte si dupa initialele numelui fetitei (aici: JNM / Josephine Nynke Marie).

Pe piept am pus initiala numelui de botez: G si M (Gabriela si Mihaela).

La maneca am folosit un model de la Martha Pullen.

Dificultati.

Am facut o gresela, pe care am putut s-o repar, dar a fost o complicatie neasteptata la cusut.
Dupa ce am croit fustita mult mai larga decat era tiparul original, am croit juponul fara sa-l mai modific, adica fara sa-l largesc. Am uitat, pentru ca trecuse deja ceva timp de la croitul fustei. Tot cautam modele de brodat si dantele si am uitat de modificari.

Daca as fi avut juponul identic cu fusta ca largime, as fi putut sa le incretesc impreuna, ca si cum ar fi fost un singur material. Ar fi fost mai usor la atasarea fustitei.
Eu insa a trebuit sa incretesc separat fustita si apoi sa inretesc si juponul, sa le suprapun si sa le aduc pe fiecare separat la dimensiunea care imi trebuia, ca sa le pot atasa de corsaj.
Dupa aceea le-am cusut iar, ca si cand ar fi fost o singura piesa.

Merge si asa. Ba chiar imi place mai mult cum a iesit. Dar daca doriti sa nu va complicati viata, croiti-le egale ca largime si incretiti-le impreuna de mana sau la masina in acelasi timp.

Gatul a iesit foarte bine. Despre asta am mai scris aici. Va arat acum cum arata pe rochita finisata, pe fata...

... si pe dos

Capsele (sew-on snaps) pe care le-am pus sunt foarte urate si grosolane.
Sunt cumparate cu 3-4 ore inainte de botez si sunt cusute in graba. Am luat ce am gasit, pentru ca eu intentionam de fapt sa pun nasturei mici, albi. Pe care ii aveam.
Ar fi fost mai frumos asa, dar nora mea a vrut sa poata imbraca copii repede. La catolici, unde nu se scufunda copilul in apa la botez, e mai bine cu nasturi. La botezul ortodox, trebuie insa imbracat copilul in alb DUPA botez si repede de tot. Nu erau mai mult de 16-17 grade in biserica, asa ca nu aveam timp mult sa le imbracam. Nepoata mea (nasa) a stat cu haina pe ea in decursul botezului, atat era de frig (pentru romani, ca eu m-am invatat asa).

Imi place metoda de la Burda de a pune juponul, in asa fel incat sa nu se vada cum e cusut de platca.

[Pe dos]

[Atat pe dos, cat si pe fata - partea indoita -  nu se vede nici un tiv si nici o surfilare]

Am sa mai fac o rochita de bumbac de vara cu acelasi model si cu jupon si am sa va arat atunci cum se coase. Promit.

Acum am incheiat acest capitol despre rochitele de botez. Sper sa va foloseasca acesta postare, daca veti dori sa faceti o rochita asemanatoare.

P.S. Teodora (Voinea), ti-am raspuns la comentar, dar nu cred ca ai vazut ce am scris. Repet aici. Daca ai nevoie de tipar pentru o astfel de rochita, scrie-mi prin Lucru de Mana. Cred ca ti-as mai putea da si alte tipare pentru bebelusi, pe care le am eu.
Sa-ti traiasca nepotica, care se va naste in februarie. Daca va mai fi si Varsator, ca mine...