Make your own pressing board, but not Martha Stewart's! / Nu faceti o planseta de calcat asa cum spune Martha Stewart

I see on one of my favourite Yahoo groups (Bernina8series) much enthusiasm for Martha Stewart's method to make your own pressing board (large or small). I do not share this enthusiasm at all. Worse, I truly believe that it is a very, very bad idea. The final product will be a nightmare for every person who sews or quilts and love crisp and accurate seams: the padding is too thick, the board is too soft, therefore you will iron folds in your seams and will not press accurately for quilting.

Pe unul de pe grupurile mele preferate de pe Yahoo (Bernina8series) am citit ca unele membre sunt entuziasmate de metoda lui Martha Stewart de a face o planseta de calcat. Nu numai ca nu impartasesc entuziasmul lor, ci, dimpotriva, cred ca metoda lui Martha Stewart este neinspirata si ca planseta nu va multiumi pe persoanele care doresc sa obtina tivuri precise si foarte bine calcate. Pentru ca atunci cand calci un tiv pe o suprafata de calcat moale, calcatul va lasa urma cusaturii pe material. Revin mai tarziu asupra acestui punct. 

This is the ironing board I made about 10 years ago, using Scharon Schamber's method (sorry for the bad picture, but you get the idea). I shall give you the link  below.

Aceasta este planseta pe care am facut-o aproximativ acum 10 ani, dupa indicatiile lui Sharon Schamber pe YouTube (vezi mai jos). 
Poza nu este grozava, dar puteti vedea despre ce e vorba.

This pressing board was not always like this. The table under it is new. I saw it last year in a second hand shop, among a lot of horrible things, I would not even want to touch. But ... there it was, something used before in a restaurant. For only 25 euro. Perfect for my small pressing board.

De fapt planseta de calcat nu a aratat mereu asa, pentru ca masa de sub ea este noua. Am gasit-o intr-un magazin de vechituri al unui marocan de pe strada mea. Trona intre multe porcarii odioase, de care altfel nici nu m-as fi apropiat. Draguta de ea, o masa-carucior, folosita in restaurante. 
Cel putin asa zicea marocanul, care mi-a cerut 25 de euro pe ea. Nu m-am tocmit, atat eram de fericita ca am gasit-o. De fapt nici nu-mi place sa ma tocmesc.

I have another pressing board / cutting table; a big one (1,25 meter), but I use the small pressing board (65 cm x 65 cm; 25" x 25") more often, especially if the pieces to press or to cut (on a rotary mat) are not very large. 
Most of my quilting blocks are small enough to be pressed on it. 
You can see that I use it a lot, because the cover is starting to be... disgusting, if I may say so myself. Brown spots from the applique starch, before I started to use a pressing cloth.

Mai am inca o alta planseta de calcat / masa de taiat, mult mai lunga (1,25 m). Facuta in acelasi fel.
Folosesc insa mai mult aceasta planseta mica (65 cm x 65 cm), mai ales la calcatul blocurilor de quilt, care nu sunt suficient de mici. 
De altfel se vede ca e folosita mult, pentru ca a ajuns dezgustator de murdara din cauza apretului folosit, care dupa atatea calcaturi a ajuns maro inchis.

If you want to know why and how I made it, watch this video uploaded on YouTube by Sharon Schamber.

Daca vreti sa stiti cum am facut planseta de calcat urmariti videul facut de Sharon Schamber:

I used, like Sharon said:
* 1 layer of 100% cotton batting
* cotton canvas (not only to cover the board, but also instead of felt / fusible felt, which I could not find when I made this pressing board).

Am folosit exact ce a spus Sharon: 
* un strat de vatelina de bumbac 100%, nedata la apa
* canvas de bumbac (tot nedat la apa).
* ar fi trebuit sa lipesc un strat de fetru pe dos, dar cum nu am gasit asa ceva, am facut un fel de 'capac' din acelasi canvas cu care am acoperit planseta, i-am indoit marginile si l-am lipit cu lipici care lipeste panza definitv (sau un altfel de lipici care lipeste definitiv si pe care il gasiti in magazinele de specialitate, daca nu gasiti lipici pentru panza).

And here is what Martha Stewart wants you to use to pad and cover the board (http://www.marthastewart.com/267180/oversize-ironing-board)
* 2 pieces cotton or wool felt (34" x 49" for a 30" x 45 plywood board 3/4" thick)
* 1 piece of Bump (which is - as far as I understand something like a well felted wooden army blanket)
* cotton (medium weight cotton muslin sheeting)
* 1/2" cotton twill tape

Iata cu ce spune Martha Stewart sa acoperiti planseta (vezi linkul de mai sus / exista si un video):
* 2 (DOUA!) straturi de fetru de bumbac sau lana
* un material numit BUMP, care se gaseste in Anglia si USA, poate ne spune Geo ce este si cum arata; eu cred ca este ceva ca un molton mai gros sau o patura de lana de pe vremuri, adica mai subtire decat ce avem acum. Presupun eu!
* bumbac pentru acoperit planseta
* banda twill de 1,25 cm.

You can see that Martha Stewart's pressing board is much thicker and less hard than Sharon's. Which is a BAD thing!

Vedeti - comparand materialele cu care este imbracata planseta - ca planseta facuta de Martha Stewart este mult mai groasa si mult mai moale decat cea facuta de Sharon.

If you sew, you know already that the best professional pressing tools are not soft, but hard. Why would they be so? Without any purpose? Just by accident? 
I do not think so.

Daca coaseti si aveti ceva experienta, stiti ca uneltele de calcat folosite de profesionali nu sunt moi, ci tari. Oare de ce? Credeti ca acest aspect nu are importanta si ca aceste unelte au aparut din intamplare? Eu cred ca nu.

This is a professional (Dutch) pressing ham used by dressmakers and tailors. 
I bought it in a special store with stuff for professionals / tailors. By the way, the tailors, their hand made suits and this shop disappeared long time ago.
I can tell you that it is much harder than the contemporary pressing ham you can buy at Nancy's Notions store. It is covered with linen canvas and has therefore a strong grip. It does not have wool on one side and cotton on the other side. Just linen canvas.
Underneath it has a band for your hand, if you want to press a garment keeping the ham in your hand.

In poza de mai sus va arat o perna de calcat folosita de croitorii profesionisti. Am cumparat-o intr-un magazin cu furnituri si stofe pentru croitorii de barbati, care faceau costume la comanda. Croitorii care faceau costume la comanda au disparut de mult, la fal ca si magazinul, care a dat faliment la un moment dat.
Pot sa va spun ca aceasta perna de calcat este MULT, MULT mai tare decat ce se vinde acum (perna acoperita cu stofa in carouri). E acoperita cu canvas de in, care tine materialul de calcat in loc.

Another point: why do we have to press directly on wood for couture sewing, if a soft pressing surface would do the same thing or would be better?

Un alt argument: oare de ce calcam direct pe lemn cand coasem dupa reguli mai sofisticate sau in couture, daca o suprafata mai putin tare ar da aceleasi rezultate sau ar fi poate chiar mai buna?

Sharon Schamber convinced me that the industrial ironing board (small or wide) with that soft padded surface, will not help me get the perfect pressed blocks I wanted to piece.
I already knew that, from Sally Collins in the DVD 'Mastering Precision Piecing' (https://www.softexpressions.com/software/books/MastPrec.php). 
But I had no idea that I could make a perfect pressing board all by myself, until I saw Sharon's video.

Sharon Schamber m-a convins ca planseta de calcat pe care o putem cumpara in magazine (ingusta sau extra lata, asa cum se gaseste in America) si care are o suprafata de calcat mai moale, nu ma va ajuta sa obtin blocurile de quilt perfecte de care visam.
De fapt stiam asta deja, dintr-un DVD cu Sally Collins (vezi linkul mai sus). Ce nu stiam era ca pot sa fac singura suprafata de calcat despre care vorbea Sally Collins.

And here is what Leah Day writes about hard pressing board and about Sharon's board  (http://leahday.com/pages/build-firm-pressing-board)

>> One of the single most important tools in your sewing / quilting room is your pressing or ironing board. Unfortunately most ironing boards are created with squishy foam covers that provide almost no stability for the fabric as you press.

Your goal with starching and pressing fabric is to stiffen the surface by bonding the starch to the fabric fibers. When the fabric is able to move on the ironing board, it's very easy to stretch and skew the fabric out of shape. By using a firm pressing board, the fabric will remain square and stable and the starch will be forced to bond with the fabric, not with the iron or the pressing board <<.

Si iata ce zice leah Day - o somitate in lumea quiltuitului - despre suprafata de calcat tare si despre planseta lui Sharon. Rezum succint:
Una dintre cele mai importante unelte este planseta de calcat, dar din nefericire husele plansetelor comerciale nu garanteaza suficienta stabilitate pentru materialele care se calca. Daca materialul se misca atunci cand este apretat sau calcat, ceea ce se intampla pe o suprafata mai moale, nu vei putea sa apretezi si sa mentii firele tesaturii in forma pe care o doresti. Cam asa ceva. 

So, please, guys, do not make a soft pressing board. Or softer than necessary! Think about it: if you press the seam to one side - which is what most quilters do - you let it sink in the soft padding of the pressing board and you get something like what is called 'turn of cloth' for one part of the block. Or you get an imprint of the seam. 
You do not want that at all when you press your quilt blocks. You do not want the pressing uncontrolled if you are sewing.

Asa ca va rog din inima: nu faceti o planseta de calcat moale sau mai moale decat ar trebui. Ganditi-va ce se intampla daca veti calca un tiv in aceeasi parte.  Tivul si mai ales partea cea mai de jos, se va afunda in husa moale mai mult decat cele doua parti cuuste si veti obtine un fel de indoitura. Asta daca aveti tivul direct pe planseta. Daca aveti tivul deasupra, calcand peste el se va lasa peste material si veti avea urma tivului vizibila. Sper sa intelegeti ce vreau sa spun. 

Well, now something about my pressing board. 
Acum despre planseta mea.

1. I think that Sharon is right: a board with rounded corners is easier to pad and cover, than one with square corners, like Martha Stewart's. When I bought the board in the shop, I could not ask for rounded corners. The handyman would not cut the board with rounded corners - too much work for a couple of euros, the cost of the wood I bought.
That's why I asked him if he could cut the corners as below. Yes, he could. 

1. Cred ca Sharon are dreptate sa recomande colturile rotunjite, pentru ca e mai usor sa imbraci planseta cu canvas (vedeti in video de ce). Dar la magazinul de la care am cumparat lemnul se vindeu numai resturi de lemn, pe care le puteau taia la dimensiunile de care aveam nevoie, dar nu puteau taia rotund. Era prea multa munca pentru ei.
Asa ca i-am intrebat daca vor sa imi taie colturile ca mai jos. Da, asta se putea.

Rounded corners are better, but this is a good 'second best' design. Think about it, when you get the board in the shop.

Daca puteti cumpara o planseta cu colturile rotunjite sau daca aveti pe cineva care vrea sa faca asta pentru voi, rotunjiti colturile plansetei. Daca nu, faceti ca mine. 
Daca va veti uita la videoul cu Martha Stewart, veti vedea ca este mai complicat sa imbraci o planseta cu colturile la de 90 grade.

2. As I already said, I could not find fusible felt when I needed it. 
I used a canvas back cover with folded edges, which I glued to the padded board. 

2. Asa cum am mai spus, eu nu am gasit fetru pentru lipit pe dos. 
Nu gaseam decat bucati de 40 cm x 40 cm. Asa ca am imbracat spatele cu acelasi canvas pe care l-am folosit pentru fata plansetei.
Vedeti in poza de mai jos ca l-am indoit aproape pe marginea plansetei si l-am lipit. Cred ca am folosit lipici Güttermann pentru textile, care nu se spala.

3. I wanted a board stable on the table, because I use it not only to press, but also to cut (on a mat, of course, with a rotary cutter). I do not want the board to move when I am cutting. 
My solution was to glue kitchen shelves liners on the back of the board, over the canvas back cover.
These are the cheapest shelves liners I can find in the Netherlands.

3. Am vrut sa am o planseta care sa nu alunece pe masa pe care o voi pune (o pun uneori si pe planseta de calcat comerciala). 
Mai ales ca o folosesc si la taiat, adica pun pe ea planseta Olpha de taiat cu cutter. Evident ca nu vreau sa alunece cand apas cu cutterul si tai.
De aceea am lipit pe tot spatele plansetei un material plastic care se foloseste pe rafturile dulapurilor de bucatarie. Cel putin asa se numeste aici.

By the way, I use the smaller pieces for quilting, under my hands when I free motion quilting (Craftsy quilting lesson with Ann Petersen), because it helps me to grip the quilt better and I can move the quilt easier. 
In the picture above you can see that I put shelves liners under my sewing machine (corner left). This idea comes from the Bernina group

Acelasi material il folosesc si la quiltuit free motion, pentru ca nu suport manusile care au plastic in varful degetelor. Am vazut intr-un curs pe Craftsy ca le poti inlocui cu bucati din acest material, pe care le pui sub degetele cu care impingi quiltul.
In poza de mai sus vedeti ca am pus plasticul pentru dulapuri si sub masina de cusut, ca sa fie mai stabila (truc invatat pe grupul Bernina de la Yahoo).

In the picture below you can see how my cheap shelves liners look like. I think I used 2 rolls, 1 euro each.

In poza de mai jos vedeti mai de aproape cum arata materialul de care vorbesc. Cred ca am folosit doua suluri de aproximativ 1 euro bucata (de la magazinul Blokker, daca sunteti din Olanda).

 4. My board is hard and not very thick - 1/2" padded plus the thickness of the shelves liner. Just the board, one layer of cotton batting and two layers of cotton canvas. Keep it as thin and hard as you can.

4. Planseta mea nu este foarte groasa, are 1/2", adica 1,25 cm. Plus grosimea plasticului verde lipit pe dos.
Are numai un strat de vatelina si doua straturi de canvas (desupra si dedesubt).
E bine asa cum e, subtire si tare.

5. The best idea in Sharon's tutorial was to use not prewashed batting and not prewashed cotton canvas and to spritz the board wet and let it dry overnight. Because the cotton batting and cotton canvas shrunk, the cover on the board is tight and firm. And my pressing improved a lot! No more 'consumed seams' during the pressing.

5. Cea mai buna idee din tutorialul lui Sharon este sa folosesti materiale (vatelina si canvas) nedate la apa. Dupa ce termini de imbracat planseta, o stropesti cu un pulverizator de plante pana devine canvasul umed (umezeala ajunge si la vatelina). Lasati planseta peste noapte sa se usuce complet si veti vedea ca materialele intra putin la apa si se strang bine pe planseta. 
Chiar asta doriti sa obtineti: o suprafata intinsa si tare, care nu permite materialului de calcat sa se miste sau sa se ingroape in vatelina si alte straturi moi cu care e imbracta planseta de lemn. Sau sa iti lase urme de la calcat (tivuri imprimate unde nu trebuie).

I hope I convinced you to give Sharon's method a try and forget about Martha Steward's method.

Sper ca v-am convins sa incercati metoda lui Sharon si sa uitati cele scrise de Martha Stewart. Pe mine m-a ajutat mult aceasta planseta sa obtin blocuri de quilt asa cum voiam.

Diagrama la tricotaj (knitting schematic)

Probabil ca nu sunt singura persoana, care a tricotat dupa diagrama unui model din reviste sau de pe internet si a descoperit ca modelul nu arata tot atat de frumos ca in poza. Chiar daca il porti purta si multa lume nu va observa defectele, nu te simti bine avand mereu senzatia ca tricotajul nu este foarte reusit. Dar am gasit un remediu.

La un curs de pe Craftsy (Knit to Flatter) cu Amy Herzog am auzit pentru prima data ca si in tricotat se alege tiparul in functie de cupa de sutien. 

Daca ai cupa B esti un om fericit si tricotezi alegi tiparul pornind de la marimea peste sani (bust). Daca ai insa cupa A (small bust adjustment / SBA) sau cupa D sau chiar mai mare (full bust adjustment / FBA), trebuie sa alegi dimensiunile tiparului in functie de masura toracelui (upper bust / chest). 

Vei face insa si aici FBA sau SBA in functie de marimea bustului. De fapt este exact ca in metoda folosita de Palmer& Pletsch sau Kathleen Cheetham, despre care am mai vorbit.

Mult timp nu am putut aplica in practica acest principiu, pentru ca tricotam practic numai pulovere pentru copii. Insa de cand nora mea a stabilit ca ea este singura persoana care alege si cumpara haine pentru Dodo si Jojo si mi-a cerut sa pun inapoi pe rafturile din magazin hainele pe care Dodo si Jojo voiau neaparat sa le cumpar pentru ele, am renuntat la crotorie si tricotat pentru ele. Voi coase si tricota din nou pentru ele, cand ele in persoana imi vor cere acest lucru si voi putea sa neg pretentiile si hachitele norei mele. Din nefericire (pentru mine!!!) nu avem acelasi gust si nici aceleasi idei despre calitate.

Asta inseamna ca imi calesc vointa si stoicismul cand vad cum arata nepoatele mele, pentru ca nu comentez hainele lor. Cum arata mama lor, nu ma intereseaza.

Mai am insa cateva hainute incepute pe care trebuie sa le termin. Le voi da (evident fara bani) la un magazin de pe strada mea, care recicleaza haine pentru mamici si copii mici. Nu cred ca proprietarea magazinului are venituri foarte mari din aceasta afacere, asa ca fac in plus si o fapta buna.
Faptul ca nu mai fac lucruri pentru Jojo si Dodo inseamna insa ca am timp sa fac mai multe lucruri pentru mine si prietena mea, Elena, care mi-a trimis acest mesaj: "Sa stii ca ai facut niste chiloti formidabili. Incetul cu incetul arunc toti chilotii veschi, pentru ca acestia nu strang pe nicaieri, iar materialul este unul cu pielea". Nu putea sa imi faca o mai mare bucurie, decat sa imi laude creatiile.

FILMUL FROZEN (costumele pentru Anna)
Singurul proiect pe care il mai am in lucru sunt doua rochite pentru Anna din Frozen, care nu se gasesc usor si pe care nora mea nu le va putea confisca, asa cum face de obicei. 

Pe langa modelul de rochie de bal pentru Anna, am mai gasit pe internet si modelele originale din filmul Frozen. Anna - favorita nepaotelor mele - la diferite varste si cu costumele din filmul animat. Aceste modele se pot copia usor, folosing un tipar de baza. 

Iar pentru rochia de bal de mai jos am gasit un tipar la Simplicity. Este insa foarte complicat de facut din cauza aplicatiilor multe si mici de pe benzile verticale ale fustei. Voi reveni cand vor fi gata rochitele.

 

Dodo si Jojo sunt innebunite dupa filmul Frozen, pe care l-au vazut de cel putin 10 ori. Se uita la film nunai imbracate cu rochitele 'Elsa' (care nu au fost confiscate de mama lor, desi provin de la mine). Ritualul lor.
Chiar si la gradinita privata (kinderopvang) merg imbracate cu haine din Frozen.

Revin insa la subiectul initial al postarii.

DESPRE TRICOTAT (New cardigan & CustomFit)

Am terminat de tricotat un cardigan de vara cu dungi de diferite culori roz, pe care de fapt voiam sa-l fac pentru Dodo si Jojo. 

Lana este Drops, Baby Merino, lycrat cu andrele 2,5 (2,5 knitting needles) 

Yarn Group: A (23 - 26 stitches)
Weight/length: 50 g = approx 175 m
Recommended needle size: 3 mm
Knitting tension: 10 x 10 cm = 24 sts x 32 rows
Machine wash on gentle cycle 40°C / Don’t use fabric softener / Dry Flat

As fi putut sa fac singura o diagrama pe masura mea, folosind informatiile din cursul de la Craftsy sau din carte lui Amy Herzog Knit To Flatter (linkul este de la Amazon Germany, unde va puteti uita in carte, mai ales ca arata tocmai paginile despre diagrama in functie de masurile si forma corpului).
Mult mai simplu a fost insa sa comand o diagrama generata de computerul de la situl lui Amy Herzog, CustomFit. Primele doua tipare sunt la jumatate de pret - primul platit si al doilea gratis. Asteptati insa postarea urmatoare cu sfaturi despre CustomFit. 

Desi aveam de mult in plan sa incerc metoda lui Amy Herzog, m-am hotarat sa actionez numai dupa ce am citit pe blogul Sewaholic despre succesul cu acest tip de diagrama (schematic). Trebuie sa va duceti la postarea Size Yours - My CustomFit Sweater, unde veti citi ce scrie Tasia despre experienta ei cu CustomFit. In afara de asta veti vedea in poze cat de diferit arata un pulovar facut dupa masurile standard si cardiganul facut cu CustomFit. Cel mai mult se vede la lungimea spatelui si la gat si umeri.

Asa cum am scris deja, in postarea urmatoare am sa va dau mai multe detalii despre CustomFit si cum ati putea folosi acest site, fara sa comandati mereu o diagrama (schematic). 
Deocamdata nu voi vorbi decat despre ce am facut eu la tricotatul cardiganului cu dungi. Detaliile pe care le consider interesante si pentru altii.

1. Exact cum spun partizanii metodei FBA (fullbust adjustment) in croitorie si  Amy Herzog, pentru a arata bine intr-o haina trebuie ca umerii si gatul sa fie exact pe masura corpului tau, nu pe masura unui corp standard. Daca in aceste locuri te vei avea prea mult material (stofa sau tricotaj), vei arata mult mai masiva decat esti de fapt.

2. Un alt lucru important este sa nu tricotezi un sweater sau cardigan fara sa il mulezi pe talie la spate. Trebuie sa modelam tricotajul intre solduri si talie si apoi intre talie si bust (taille shaping). 
Va arat acest lucru pe spatele cardiganului pe care mai trebuie sa-l cos. 
Daca as fi scazut pe linia laterala as fi avut doua margini laterale foarte rotunjite, care nu arata frumos. Cusatura laterala va aparea la acest cardigan ca o linie drapta.

Dupa cum vedeti, nu am scazut pe linia laterala a tivului vertical, ci in mijlocul spatelui. Mai exact dupa ce am impartit spatele in aproximativ 3 parti.

Detaliu: ma intreb daca nu cumva ar fi trebuit sa schimb directia scazaturilor, ca sa creez o alta iluzie decat mai sus. La mine spatele pare sa se largeasca spre cusaturile laterale. Cred ca ar fi fost mai bine daca schimbam orientarea ochiurilor de la scazatura, ca sa creez iluzia ca partile laterale sunt mai mici. Probail ca voi reveni alta data asupra acestui subiect.

3. Am de la CustomFit explicatiile scrise pentru modelul meu, bazate pe masurile mele si pe dimensiunile esantionului pe care l-am tricotat inante de a comanda tiparul. Pentru ca vizualizez mai bine schemele clare, am folosit metoda mea cu liniute, pe care am notat ce trebuie sa fac pe fiecare rand: Sa ne usuram munca la tricotat (efficient knitting).

Pe acea diagrama am marcat pentru spate de jos in sus culorile pe schema: randurile pentru dunga in alb si randurile pentru dunga roz. Ultima dunga am marcat-o cu un marker verde sau galben. In acest fel stiu cand trebuie sa schimb culoarea, fara sa masor mereu cate randuri mai am facut. Asa cum stit - lucrez doua randuri si trag o liniuta. ca sa stiu unde am ajuns.

La maneca am marcat culorile in sens invers. Am pornit de la culoarea care era la spate la rascroitura bratului si am marcat apoi culorile de sus in jos, in functie de culoarea de sub brat. 

In asa fel dungile de la maneca se potrivesc exact cu dungile de pe spate sau fata. Vedeti asta in poza de mai jos, unde spatele este in stanga si maneca in dreapta. Cele doua parti din fata se vad in stanga sus.

4. Un ultim detaliu. Calcatul cu abur (Blocking with steam). 

Atat la esantion (swatch / gauge), cat si la blocking (asezarea partilor tricotate in forma finala) am calcat lana cu aburi (fierul de calcat la lana / setting wool). Pe noul meu fier de calcat (iron) pun pe 'medium'. 
Am lucrat esantionul (swatch / gauge), am calcat cu fierul de calcat cu abur si am lasat sa se usuce esantionul. Abia dupa aceea am masurat cate ochiuri (stitches) si cate randuri (rows) imi intra in 10 cm patrati (4 inches).

In paranteza fie spus, mi se stricase fierul de calcat vechi (curgea) si a trebuit sa cumpar unul nou. 
Asa arata partile terminate dupa ce au fost calcate. 
Am folosit aceasta metoda despre care am citit intr-o carte de Sally Melville. Este mai usor de cusut tivurile cardiganului, daca marginile sunt intinse (blocking) si nu se ruleaza mereu spre dosul tricotajului.

La alegerea modelului am tinut mai seama (1) de posibilitatea de a scoate rezervorul cu apa, ca sa nu trebuieasca sa duc mereu fierul de calcat la chiuveta din baie sau sa aduc apa intr-un recipient in camera de lucru. 
Si (2) de usurinta cu care curat depozitul de calcar din rezervoar. 
Am ales de aceea un aparat Tefal, desi gradarea temperaturii dupa materialul tesaturii (sintetic, lana, bumbac, in) de pe fierul de calcat vechi imi placea mai mult.

Trebuie sa testezi mereu pe un esantion (swatch) daca fibrele din care e facut firul iti permnit sa folosti abur. Daca da, scutesc mult timp, pentru ca nu trebuie sa astept pana se usuca partile umede (wet blocking) pe care le-am intins ca sa obtin dimensiunile din diagrama (schematic). 
Daca nu pot folosi abur nu imi ramne deca sa folosesc ' wet blocking'.

5. Urmatorul pas va fi cusutul tivurilor in ordinea urmatoare:

1. Umerii.

2. Lucrez bordura de pe marginea din fata a cardiganului. Fac acest lucru inainte de a pune manecile, care vor face tricotajul la care lucrez mai greu decat fara maneci. Voi lucra bordura (band) in bob de orez (seed stitch).

3. Manecile se cos in rascroitura fetei si a spatelui.

4. Tivurile laterale (maneca si fata / spatele).

Am sa scriu alta data despre felul in care voi asambla acest cardigan si voi pune poze cu ceea ce fac. Acum am insa altceva de facut.

Astazi este ziua fiului meu, care sper ca s-a sculat la ora asta, ca sa ii pot telefona.

Craftsy - Free Mini-Classes (cursuri gratis)

Ca sa puteti vedea aceste lectii trebuie sa va duceti pe Craftsy (www.craftsy.com), unde trebuie sa va inregistrati. 
De fapt nu mai stiu daca trebuie sa te inregistrezi inainte de a te inscrie la un curs gratis, sau ti se cere asta cand vrei sa iei cursul gratis. O sa descoperiti singure.




1. Va duceti la CLASSES (mai precis: stanga, jos), unde veti vedea acest pop-up menu

CLASSES

1. All Classes
2. On Sale
3. Newest Classes
4. Free Mini-Classes
5. Class Collections 
6. Instructors

2. Dati un clic pe Free Mini-Classes (Cursuri gratis). Veti vedea cele 42 de cursuri gratis, pe care le ofera Craftsy.

Pentru ca eu sunt inscrisa la Craftsy, de unde am cumparat diferite cursuri, cand intru in Craftsy pe acest computer accesez direct My Craftsy (informatiile despre contul meu pe Craftsy). Craftsy imi arata ce cursuri am cumparat sau la care m-am inscris gratis, marcandu-le cu ' enrolled'. In acest fel nu risc sa cumpar acelasi curs de doua ori.

Nu am multe cursuri de ales, ca sa va arat cum se face. 

3. Ma voi inscrie de aceea la cursul despre torturile pictate de mana. 
Dau un clic pe imaginea cursului si intru pe pagina lui, care contine informatii despre curs (stanga jos / continutul lectiilor).

4. Acum dau un clic pe Add to Cart (cadrul in rosu) / Pune-l in cos. 

Nu va speriati ca veti plati. Asta este numai procedeul de la Craftsy, sa pui toate cursurile (platite sau gratis) in cos. Platesti numai daca alegi un curs cu plata si va trebui sa indici modul de plata (PayPal, Visacard, etc). Cat timp nu vi se cere un numar de cont, nu platesti nimic.

5. Urmatorul pas este ' Enroll Now'  (Inscrie-te acum).

6. Primesc apoi un mesaj ca pot accesa cursul.

Cum se acceseaza cursurile

Cursurile se pot vedea oricand doresti. Pentru asta trebuie sa te intri pe Craftsy cu emailul si parola pe care ai dat-o. Apar toate cursurile pe care le poti vedea. . Dai un clic pe cursul pe care vrei sa-l vezi. 

Am ales ca exemplu unul din cele mai bune cursuri gratis de pe Craftsy  Short Rows' (Knitting / tricotaj).

Pe ecran va apare aceasta imagine, pe care o pun numai pentru a va arata cum poti sa alegi o anumita lectie, sa sari peste o lectie sau sa repeti lectia, la jumatatea vizionarii altei lectii:

Trebuie sa dati clic pe LESSONS (al doilea TAB, stanga sus). Va vor aparea toate lectiile din curs. Alegeti ce doriti sa vedeti sau sa vedeti din nou.
In stinga sunt intrebari sau cometarii postate de alti cursisti.

Cred ca in rest va descurcati singure sau singuri.


Succes! Craftsy este o platforma minunanta.

Un prim pas in quiltuit (learn how to quilt) / Craftsy

E multa vreme de cand Daniela din Cluj m-a rugat sa o ajut sa invete sa quiltuiasca. Am gasit acum un video exceptional - gratis! - despre bazele quiltuitului.

Este vorba de lectiile lui Jinny Beyer despre quiltuit de pe Craftsy (2015 Block of the Month / Blocul lunii).

Lectiile se publica in fiecare luna. Pana acum nu au fost lansate decat lectiile de pe lunile ianuarie, februarie si martie. Cursul 'Aprilie' va fi lansat in mai, ceea ce inseamna ca trebuie sa avem rabdare pana la anul, ca sa vedem tot ciclul.

Cred ca va va interesa sa aflati cum se se cos (pisuiesc, dar ce groaznic suna in romaneste!) blocurile cu mana. Presupun ca si persoane care nu cos la masina, dar care iubesc lucrul de mana, ar dori si ele sa faca un quilt, fara sa cumpere o masina de cusut.

Quiltuitul a inceput ca lucru de mana: cusutul blocurilor si matlasatul (quilting) se facea numai cu mana. 

E adevarat ca masina de cusut simplifica mult munca, dar trebuie sa inveti sa cosi tivuri de exact 0,7 cm (1/4") ca sa iti iasa blocurile perfecte. 
Cusand cu mana controlezi mai bine materialul. E ca in ... 'couture'.

In plus gasesc ca e interesant sa vezi ce tehnici se aplicau inainte, ca sa faci un quilt.

Jinny Beyer e cunoscuta pentru preferinta de a coase blocurile cu mana. Scrie ca ii place sa stea in camera cu sotul ei si sa coasa cu mana. 
Ar putea sa aduca masina de cusut in aceeasi camera, dar cred ca sotul ei nu ar fi prea incantat de zgomot. Mai ales daca se uita la televizor (American football???).

Asa aratau blocurile cusute cu mana in secolul XIX. Tineti insa seama ca sunt cusute cu ata contrastanta, ca sa se poata vedea in lectii. Blocurile se cos in mod normal cu aceeasi culoare (aici: negru).

Nu dispretuiti metoda de a coase cu mana, pentru ca multe quilturi de la inceputul secolului XX sunt inca folosite sau pastrate ca quilturi antice.

Secretul durabilitatii lor este faptul ca un quilt are trei straturi (fata, vatelina / batting si dosul / backing), care protejeaza fata quiltului. Fiindca nu sunt expuse la presiune, cum este cazul la cusaturile unei rochii, cusaturile de la quilt sunt stabilizate si protejate de celelalte straturi si vor rezista mai mult decat cusaturile de mana la o haina.

Jinny Beyer foloseste si masina de cusut in lectii. Dar pana acum nu in mod predominant.

Ca sa taiati blocurile fara sa folositi cutterul (rotary cutter) si planseta Olpha aveti nevoie de ' tipare', cum vedeti mai jos.

Jinny Beyer foloseste o foaie de plastic 'Patternoplat', pe care poti desena cu un "permanent marker" (un stilou permament, dar numai cu varf foarte fin). Apoi tai blocurile cu foarfeca sau cu un cutit special.

Eu va sfatuiesc sa desenati blocurile cu mare grija pe hartie alba, cate incap pe o foaie A4. Apoi laminati foaia si decupati blocurile cu grija.

Trebuiesc marcate gaurile de unde trebuie sa incepi sa cosi. 
Pentru aceasta trebuiesc desenate liniile pe care cosi. La intersectii dati o gaura cu un bold pe care l-ati tinut putin intr-o flacara (de la o lumanare???). 
Gaura trebuie sa fie exact atat de mare, incat sa incapa varful creionului cu care marcati pe material. Daca este prea mare nu veti marca cu precizie.

Va sfatuiesc sa cumparati un creion acuarela in culoarea gri argintiu, care se vede pe negru si sa-l tineti mereu foarte ascutit.

Daca nu aveti aparat de laminat sau stiti ca nu are sens sa cumparati asa ceva, pentru ca nu il veti folosi des, laminati la magazinul care ofera astfel de servicii. 

Aplicatii

Nu e neaparat nevoie sa faceti un quilt din blocuri. Puteti face un quilt de pus pe perete cu aplicatii. Si asta va invata Jinny Beyer.

Am sa va arat alta data un model de quilt facut numai din aplicatii. Dar puteti cauta si voi pe internet, cu cautarea 'Baltimore quilt'.

Am invatat si eu ceva din acest curs, care este de fapt pentru incepatoare. 
Am invatat cum se aplica ' Regula de aur' (Golden ratio) in quilt.







Voi tine seama de aceasta proportie cand voi pune margini (border) la quilt sau cand voi desena blocuri.

In postarea viitoare va voi explica ce trebuie sa faceti, ca sa vedeti cursurile gratis de pe Craftsy: Craftsy - Free Mini-Classe (cursuri gratis)

Uneltele mele de tricotaj (2) - Markers

Va voi explica la sfarsit de ce am avut o perioada destul de lunga de inactivitate pe blog (un nou computer!). Dar intai sa vorbim despre uneltele de tricotat si anume despre ce folosim ca sa marcam anumite etape din tricotat cu un MARKER (marturisesc cu rusine ca nu stiu acest cuvant in romaneste).

Vedeti mai jos un MARKER, care se pune acolo unde doresti sa marchezi tranzitia dintre doua elemente ale unui model (asa cum am facut eu aici) sau pozitia exacta unde va trebui sa scazi sau sa inmultesti ochiuri. Dar mai sunt si alte aplicatii, care nu imi trec acum mie prin cap.

In tiparele de tricotat in limba engleza plasarea unui Marker este indicate cu PM (place marker / pune marker).

De fiecare data cand ajungi la el il tranferi de de pe andreaua unde sunt ochiurile de lucrat pe andreaua cu care lucrezi (in tiparele englezesti SM / slip marker = gliseaza sau transfera markerul).

Sunt diferite tipuri de maker. 

Am sa va arat intai un tip de marker care NU imi place, pentru ca nu este  prea comod la lucrat. Il simti in mana cu care lucrezi si abia astepti sa nu mai ai nevoie de el si deci ... sa scapi de el cat mai curand.
Nu stiu daca si persoanele care lucreaza in "English style " (cu firul in mana stanga) au aceeasi  parere, pentru ca eu lucrez cu firul in mana stanga (continental knitter).

Acest marker are forma de lacat si arata mai interesant si mai practic decat este este. In plus se vinde in calitati diferite, mai bune si mai proaste. 

Markerele (markers) din stanga sunt de la Clover, iar cele din dreapta sunt o imitatie a lor. Le-am cumparat pe internet din Anglia, dar se vand si la noi in Olanda. Nu mai stiu daca sunt (mult) mai ieftine, dar va asigur ca sunt de calitate inferioara. Daca va uitati mai bine la poza de mai sus si comparati markerele din stanga (Clover) cu cele din dreapta, veti vedea cu ochiul liber ca cele din dreapta sunt mai grosolan facute. 
Va grantez ca se inchid si mult mai greu.

Adevaratul lor cusur este altul. Sunt mai groase, ceea ce este o crima capitala.  Un marker trebuie sa fie subtire, ca sa nu ocupe prea mult spatiu intre ochiuri. Cu cat sunt mai groase, cu atat lungesc firul dintre ochiuri, facandu-l sa fie mai lung decat firul dintre ochiurile intre care nu exista un marker.
In consecinta la scoaterea markerului veti avea un ochiuri (stitches) mai mari, pentru ca ochiul (stitch) va folosi surplusul de lungime de fir care a fost peste marker. 
In fine, cine tricoteaza va intelege ce vrau sa va spun.

Eu nu mai folosesc acum acest tip de marker decat la marcarea fetei (right side) daca lucrez in punct lenes (garter stitch)  si nu mai stiu care este fata si care este dosul tricotajului. Sau daca lucrez fata la un cardigan si nu am ajuns inca la scazutul subratului (armhole shaping). Marchez cu acest tip de marker ca sa stiu unde trebuie sa scad pentru V sau unde nu trebuie sa scad pentru subrat (armhole shaping).

 Avantajul acestui tip de marker este ca se pune si se scoate usor.

Se mai vinde inca un tip de marker pe care il folosesc in acelasi fel ca si markerul in forma de lacat de la Clover:

Partea buna a acestui tip de marker este ca este foarte subtire si nu iti va distorsiona ochiurile intre care se pune.
Partea proasta ese ca nu este foarte comod in mana, cand lucrezi. 
Din aceasta cauza nu il folosesc decat foarte rar. Practic niciodata.

Markerul meu preferat este acesta de mai jos (in diferite marimi). Cred insa ca ati inteles asta si din primele doua poze, in care arat cum se foloseste un marker.

 Avantaje:
- se lucreaza foarte usor cu el, pentru ca il 'simti' mai putin in mana cand tricotezi (in comparatie cu celelalte tipuri)
- pentru mine este cel mai placut si practic tip de marker 
- poti alege intre diferite dimensiuni in functei de grosimea andrelelor (eu aleg mereu cercul cel mai mic posibil, pe care il pot glisa pe andrea fara sa am dificultati la pus si la scos).
Dezavantaje:
- daca uiti sa il muti pe andreaua cu care tricotezi (SM / slip marker) ramane fixat in tricotaj si trebuie sa-l tai ca sa il poti scoate. 
- un marker taiat trebuie aruncat.

Din fericire exista un marker care este usor de pus, foarte placut la tricotat si care se poate lasa in tricotaj (daca e cazul). Poti sa-l scoti foarte usor daca gresesti si ai lucrat peste el.
In plus nu costa nimic, fiindca cine tricoteaza are mereu resturi de lana.

Se confectioneaza foarte usor din resturi de lana, care trebuie sa contrasteze cu culoarea in care lucrezi.

De fapt acesta ar trebui sa fie markerul meu preferat. 
Nu este (inca), pentru ca am foarte multe markere, pe care le folosesc in contiunuare. Puterea obisnuitei.

Le pastrez in cutiute de ruj de la un magazin vietnamez ieftin din Groningen, cu tot felul de kitschuri din Asia. Arata insa foarte frumos si vesel si nu costa mult. Cred le veti gasi si voi in magazine cu produse (suveniruri) din tari asiatice. 
Sunt foarte practice pentru pastratul acelor, nasturilor, etc..., de care ai nevoie pentru un anumit proiect.

Va recomand acest sistem.

Acum despre computer, care este si acum la reparatie si pe care vreau il voi vinde, dupa ce va fi reparat (videocard si inca o piesa trebuie inlocuite).
Vreau sa-l vand, pentru ca am cumparat deja un alt iMac, de care am nevoie in viata de zi cu zi. Nu vreau un laptop, pentru ca vreau un monitor cu imagine mare si clara pentru ochii mei maturi si cu multa experienta de viata (ca sa nu zic ani!). Acum trebuie sa imi amintesc de ce programe am nevoie. Nu am back up, fiindca pastrez toate fisierele (files) pe care le gasesc importante pe un disc extern si ma gandeam ca restul nu ma intereseaza pera mult. 
Gandeam gresit! Nu atat din cuza ca trebuie sa cumpar iar anumite programe. De asta nu imi pare rau, fiindca trebuie sa castige si cei care lucreaza in IT de pe urma prostiei mele. Poate am mai spus, dar eu nu folosesc programe piratate din principiu...
Imi pare insa rau de timpul pierdut sa-mi amintesc ce aveam si de ce aveam nevoie. Avantajul programelor cumparate oficial este ca le pot descarca de la firma la care sunt registrate.

In rest toate bune. Nepoatele mele cresc si devin din ce in ce mai frumoase, lucru de care sunt foarte mandra.

Din nefericre se vede din poza ca sunt imbracate cu haine alese de fiul meu in ziua din saptamana in care are el grija de ele. Papadag - ziua tatalui; asa se zice in Olanda, sau cel putin asa zicem noi, la ziua in care tatal are liber ca sa ingrijeasca un copil mic. Colegele mele cu copii mici au pentru o anumita perioada o zi libera pe saptamana pentru ca stea cu copilul. Intreb, de exemplu: ' Unde este Linda?' si mi se raspunde ca are 'Mamadag'...   
Cred ca Andrei a ales hainele de pe Dodo (stanga) cu ochii inchisi!

Partea I despre unelte de tricotat 
Uneltele mele de tricotaj ... gratis